Daca reclamanta detine un spatiu de locuit in imobilul proptietatea paratei, pentru care achita chirie, dreptul locativ dobandit astfel justifica obligarea paratei la incheierea tin forma scrisa a contractului de inchiriere.
Curtea a respins ca neintemeiat recursul declarat de parata societate comerciala pe actiuni din Timisoara, impotriva deciziei civile nr.322/A din 4 februarie 1998 pronuntata de Tribunalul Timis.
Instanta a retinut ca solutia de admitere a actiunii formulata de reclamanta J.M. contra paratei si de obligarea acesteia din urma la incheierea contractului de inchiriere pentru suprafata locativa situata in imobilul constind in camera in suprafatade 16,2 mp cu acces la dependinte, solutie pastrata de tribunal prin respingerea apelului paratei este temeinica si legala.
Astfel, este necontestat faptul ca reclamanta detine un spatiu de locuit de 16,2 mp in imobilul proprietatea paratei, pentru care achita chiria aferenta si cheltuielile comune.
Sub imperiul Legii nr. 5/1973, Caminul de nefamilisti in care este situat spatiul de locuit in cauza, era administrat de parata, conform art. 57-59 din aceasta lege, iar pentru spatiul oferit se percepea un tarif.
Legea nr. 114/1996 prin art. 71 recunoaste drepturile locative dobandite sub imperiul legilor anterioare. Articolul 21 din aceasta lege impune forma scrisa a contractului de inchiriere si inregistrarea acestuia la organele fiscale teritoriale.
Aceasta inseamna ca daca reclamantei i se recunoaste un drept locativ specific raportului de locatiune, in mod corect parata a fost obligata la incheierea contractului de inchiriere, pentru ca acest raport juridic statornicit intre parti sa imbrace forma ceruta de lege, sa aiba stabilitate, iar partile sa poata pretinde recunoasterea drepturilor si indeplinirea obligatiilor ce iau astfel nastere.
Sectia civila – decizia nr. I 748/R din 24 septembrie 1998