Pentru ca posesia exercitata de un coproprietar asupra bunului indiviz sa se interverteasca in drept de proprietate exclusiva, trebuie sa fie continua, utila, publica, exclusiva, si sa se manifeste prin acte din care sa rezulte fara echivoc negarea dreptului celorlalti coproprietari.
Prin sentinta civila nr. 72 din 12 februarie 1997, Judecatoria Timisoara a respins actiunea reclamantului PG impotriva paratului PP, pentru constatarea uzucapiunii, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1846 din C. civ, intrucat reclamantul a intrat in posesie in anul 1959 data de la care folosea cu intermitenta o parte din imobil, ca mostenitor al proprietarului tabular.
Solutia primei instante a fost mentinuta de Tribunalul Timis, care prin decizia nr. 1073 din 9 decembrie 1997 a respins apelul formulat de reclamant.
Sesizata cu recursul reclamantului, Curtea de Apel Timisoara a retinut ca nu sunt temeiuri de casare, respingand recursul partii.
In motivare, s-a retinut ca in raport cu data intrarii in posesie, anul 1959, uzucapiunea era supusa cerintelor prevazute de art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 privind cartile funciare si anume: posesia imobilului timp de 20 ani, in conditiile legii – art. 1897 C. Civ. – de la moartea proprietarului tabular. Imobilul, proprietarea indiviza a antecesorilor partilor, a devenit proprietatea pe cote parti a reclamantului si paratului, prin mostenire, fara inscriere in cartea funciara, conform art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Posesia exercitata de reclamant nu s-a caracterizat prin continuitate, publicitate si nici nu a fost exclusiva, de natura a determina dobandirea proprietatiiasupra cotei mostenite de parat.
Sectia civila – decizia nr. 1032/R/1998