Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare

În continuare, art. 29 din lege prevede că „Garanţiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidenţa prezentului titlu, îndeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii (…) la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare” şi, totodată, instituind o prezumţie care nu poate fi combătută prin probă contrarie, precizează că „prin înscrierea garanţiei reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanţie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaţi că au cunoştinţă despre existenţa garanţiei reale, proba contrarie nefiind admisibilă”.

2. Alături de funcţia de asigurare a priorităţii cealaltă funcţie importantă a Arhivei este aceea de a avertiza potenţialii creditori asupra contractelor de garanţie încheiate anterior.

Pentru înţelegerea acestei funcţii trebuie făcute o serie de precizări.

Activitatea de înscriere în Arhivă a avizelor de garanţie, desfăşurată de persoanele autorizate să efectueze aceste înregistrări în calitate de operatori de arhivă, nu presupune exercitarea unui control de legalitate ori de altă natură cu privire la datele înscrise de solicitant în formular.

Pe scurt, înregistrarea unei garanţii reale mobiliare în Arhiva Electronică presupune următoarea procedură:

Creditorul sau reprezentantul său completează un formular tip de aviz de garanţie cu datele corespunzătoare cuprinse în contractul de garanţie reală mobiliară.

Operatorul de arhivă procedează la înscrierea fidelă în Arhivă a datelor cuprinse în formularul completat de solicitant, fără să exercite controlul de legalitate asupra acestoraą; prin control de legalitate se înţelege o verificare a concordanţei dintre datele înscrise în formularul de aviz de garanţie completat şi cele cuprinse în contract şi totodată o verificare a valabilităţii actului juridic respectiv.

Potrivit legii, înscrierea formularelor de avize de garanţie în Arhivă este o obligaţie, iar „personalul arhivei (operatorii de arhivă) nu are dreptul şi nici nu poate fi ţinut să ia măsuri cu privire la corectitudinea informaţiilor introduse în arhivă”, întreaga răspundere pentru datele trecute în formular revenind persoanei care solicită efectuarea înregistrării.

Pe de altă parte, potrivit art. 29 alin. 1 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 „înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate”, astfel încât, dacă în realitate nu există un contract de garanţie ori conţinutul avizelor de garanţie nu are acoperire în clauzele contractului de garanţie, înscrierea respectivă nu va produce nici un efect .

Ceea ce verifică operatorii de arhivă este completarea corespunzătoare de către solicitant a formularului de aviz de garanţie şi calitatea de persoană interesată a solicitantului, potrivit legii (de creditor, debitor sau reprezentant legal/convenţional al acestora).

După cum se preciza într-un material întocmit de Iris Center (Center for Institutional Reform and the Informal Sector):

„Operatorii nu văd contractul şi nu ştiu dacă acesta există în realitate. Aceste verificări ar cauza întârzieri şi complicaţii inutile. Chiar dacă operatorul ar vedea un contract scris de mână – legea permite încheierea contractului de garanţie reală mobiliară sub forma de înscris sub semnătură privată – tot nu ar exista certitudinea că este vorba de un contract veritabil şi nu de un fals . Fie ar fi nevoie de verificări amănunţite care să necesite prezenţa ambelor părţi (…), fie de un înscris autentic. În plus, operatorii ar fi responsabili pentru toate aceste verificări şi toată procedura ar fi mult mai oneroasă. Acest lucru nu este necesar. Pe de o parte, arhiva are doar o funcţie de avertizare, astfel încât, dacă o înregistrare apare cu privire la o persoană, potenţialul creditor va cere informaţii suplimentare de la debitor sau se va informa din alte surse. Pe de altă parte, o persoană rău-voitoare nu va putea să facă o înregistrare falsă decât dacă se va desemna pe sine ca şi creditor, şi astfel, dovada faptei sale se va afla într-o baza de date publică.”

3. Strâns legat de cele două funcţii ale arhivei trebuie menţionat caracterul public al datelor înscrise în Arhiva Electronică.

Informaţiile înscrise în arhivă sunt publice, orice persoană putând căuta informaţii despre un anumit debitor sau despre un anumit bun, fără plata vreunui tarif ori obţinerea unei autorizări prealabile de acces.

Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a Arhivei, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 802/1999, „Autoritatea de Supraveghere, în temeiul competenţelor sale de supraveghere şi de reglementare, va asigura (…) accesul direct şi gratuit al publicului la citirea şi copierea informaţiilor înscrise în arhivă, fără a stabili alte reguli cu privire la accesul şi la obţinerea informaţiilor din arhivă”.

Arhiva pune la dispoziţie un program de căutare prin care se pot obţine date exacte cu privire la garanţiile reale mobiliare înscrise în arhivă.

În regulă generală, căutarea se realizează fie în funcţie de atributele de identificare a unei persoane (potenţialul debitor), fie în funcţie de descrierea bunului ce urmează a fi afectat garanţiei (căutare recomandată mai cu seamă cu privire la autovehicule, descrise prin seria motorului şi numărul de şasiu).

În cazul unei căutări având drept criteriu atributele de identificare a debitorului rezultatele vor include toate garanţiile reale constituite de acesta în favoarea creditorilor.

Dacă nu s-a găsit nici o înregistrare, potenţialul creditor poate să îşi înregistreze garanţia, având prioritate faţă de creditorii care, ulterior, îşi vor înregistra garanţii cu privire la bunul respectiv.

Dacă căutarea a evidenţiat faptul că există garanţii înregistrate anterior, creditorul va putea cere informaţii de la debitor cu privire la obligaţia garantată prin garanţia înscrisă în arhivă, putând, funcţie de caz, să ceară constituirea garanţiei pe un alt bun ori să accepte ca garanţie chiar acel bun (dacă valoarea obligaţiei garantate, asumate anterior de către debitor este inferioară valorii bunului).

„În cadrul regimului garanţiilor reale mobiliare instituit de Legea nr. 99/1999, înregistrarea presupune doar anunţarea existenţei unui contract de garanţie reală mobiliară. Detaliile contractului, ca de exemplu termenele, valoarea obligaţiei garantate etc. trebuie obţinute de la creditorul înregistrat în avizul iniţial” ori de la debitor˛.

În acord cu cele prezentate, pot fi întâlnite deci situaţii în care obligaţia garantată prin garanţia înscrisă în arhivă să fi fost deja executată de către debitor, iar creditorul a neglijat să ceară înscrierea la arhivă a unui aviz de stingere, după cum este posibil ca înregistrarea din arhivă să se refere la o creanţă negarantată ori la un act juridic pentru care înscrierea în arhivă nu reprezintă, conform legii, o metodă validă de publicitate.