Sediul legal al raspunderii administratorilor se gaseste in dispozitiile normative consacrate prin Legea 31/1990 privind societatile comerciale, republicata (art. 72, art. 73, art. 148, 155 si 157). De asemenea, Legea 85/2006 privind procedura insolventei publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, intrata in vigoare la data de 26 iulie 2006, contine norme speciale referitoare la angajarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere consacrate prin art. 138, 139, 141, 142
Forme ale raspunderii administratorului Raspunderea civila a administratorului a fost clasificata in doctrina si practica de specialitate in trei categorii:
– o raspundere ordinara (normala) fata de societate si asociati
– o raspundere exceptionala fata de terti
– o raspundere agravata, in caz de faliment al societatii.
Raspunderea civila (contractuala sau delictuala) a administratorului societatii comerciale nu poate fi angajata, in principiu, fata de terti dat fiind ca Legea 31/1990 privind societatile comerciale (art. 73 alineat ultim) limiteaza actiunea in raspundere a creditorilor sociali contra administratorilor numai la ipoteza falimentului societatii, ceea ce inseamna ca, atunci cand societatea comerciala functioneaza in conditii normale, creditorii acesteia pot sa actioneze in justitie pentru valorificarea drepturilor lor de creanta doar societatea comerciala debitoare. Aceasta rezida in faptul ca administratorii, fiind organe ale societatii, angajeaza prin actele sau faptele juridice savarsite direct societatea.
Raspunderea administratorului, in fiecare din cele trei forme, este o raspundere directa, adica pentru fapta proprie. Prin actele juridice indeplinite ca mandatar al societatii, administratorul angajeaza raspunderea civila (contractuala sau delictuala) a societatii in raporturile juridice cu tertii. Astfel ca regula este ca administratorul, indiferent ca este persoana fizica sau juridica, nu raspunde fata de terti.
Exista insa exceptii prevazute de Legea nr. 31/1990 care, prin articolul 148, alin. 2, consacra si o ipoteza de raspundere a administratorilor pentru fapta altuia. Astfel, din analiza acestei dispozitii normative rezulta ca toti administratorii, precum si comitetul de directie raspund fata de societate pentru actele indeplinite de directori sau de personalul incadrat cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor.
Insa aceasta ipoteza speciala de raspundere pentru fapta altuia este o raspundere numai fata de societate, iar nu si fata de asociati sau fata de terti.
De asemenea, o alta exceptie de la aceasta regula o constituie ipoteza in care societatea se afla in procedura insolventei cand, in situatiile limi-tativ prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 a insolventei, membrii organelor din cadrul societatii sau de conducere a acesteia pot fi obligati sa suporte o parte din pasivul debitoarei aflate in faliment.