în funcţie de adâncime:
• plăgi superficiale, ce interesează numai pielea;
• plăgi profunde:
– nepenetrante;
– penetrante în cavităţile naturale [toracică (pleurală, pericardică), abdominală etc.] Acestea, la rândul lor, pot fi perforante, ce pătrund într-un organ sau ţesut sau transfixiante, care traversează organul sau ţesutul respectiv
din punct de vedere medico-legal şi criminalistic, se pot deosebi:
• plăgi de atac, care vizează anumite regiuni ale corpului victimei, caz în care plăgile interesează proiecţia unor organe vitale, desfigurarea – plăgile sunt localizate mai ales la nivelul viscerocraniului, ameninţarea – în mod frecvent interesează regiunile a căror funcţionalitate nu este de importanţă vitală;
• plăgi de apărare, ca urmare a încercărilor victimei de a se apăra:
– ofensive sau plăgi de apărare activă, localizate în special la nivelul palmelor;
– victima încearcă să apuce arma albă;
– defensive sau plăgi de apărare pasivă, localizate, de regulă, la nivelul antebraţelor – victima încearcă să pareze lovitura.
– ofensive sau plăgi de apărare activă, localizate în special la nivelul palmelor;
– victima încearcă să apuce arma albă;
– defensive sau plăgi de apărare pasivă, localizate, de regulă, la nivelul antebraţelor – victima încearcă să pareze lovitura.
în funcţie de aspectul morfologic (în activitatea practică medico-legală şi criminalistică, plăgile sunt denumite în funcţie de agentul traumatic sau de mecanismul de producere):
1. plaga contuză sau plaga zdrobită; se produce, de regulă, prin lovire cu sau de un corp dur.
Caracteristici:
• profunzime mică (şi în consecinţă sângerare redusă);
• margini neregulate, zdrenţuite (ce alternează uneori cu suprafeţe de piele intactă), inegale ca mărime, cu zone excoriate şi/sau echimoze adiacente;
• pereţii denivelaţi sunt uniţi din loc în loc prin punţi tisulare;
• fundul anfractuos cu cheaguri de sânge.
2. plaga înţepată (înţepătura ori împunsătura) este rezultatul acţiunii agenţilor traumatici duri, cu vârful ascuţit, printr-o manevră de împingere sau de împingere-răsucire, astfel încât ţesuturile sunt îndepărtate către lateral; elementele caracteristice ale unei plăgi înţepate sunt: orificiul de intrare sau plaga cutanată primară, canalul şi orificiul de ieşire sau plaga cutanată secundară.
3. plaga tăiată este produsă de obiecte vulnerante dure, cu lamă ascuţită (tăietoare), printr-o acţiune combinată de apăsare-alunecare pe suprafaţa corpului (tegumentului).
Plăgile tăiate pot fi:
• liniare, când obiectul tăietor acţionează perpendicular pe piele;
• cu lambou (limb) cutanat, când instrumentul ascuţit acţionează oblic faţă de planul tegumentului, detaşând parţial pielea de statul subiacent;
• cu amputare (mutilante): a unui fragment de membru (spre exemplu a unui deget), a urechii etc.
Caracteristicile plăgii tăiate:
− marginile plăgii sunt regulate, netede;
− unghiurile sunt ascuţite, fiind mai profunde la debut.
− plăgile vitale sunt dehiscente spre deosebire de cele produse post-mortem, la care marginile sunt apropiate.
4. plaga înţepat-tăiată sau plaga înjunghiată (când este lungă şi adâncă se numeşte şi plagă spintecată, situată mai frecvent la nivelul abdomenului) este produsă cu arme înţepător –tăietoare, ce acţionează în doi timpi: de înţepare-penetrare şi de tăiere-secţionare.
5. plaga despicată (tăiată-despicată) este rezultatul acţiunii unor obiecte dure, grele, prevăzute cu o lamă tăietoare (mai mult sau mai puţin ascuţită), numite şi instrumente contondent-tăietoare; leziunile traumatice sunt consecinţa forţei de lovire (determinată de viteza cu care se acţionează şi de greutatea obiectului vulnerant şi favorizată de ascuţimea lamei);
– însumează caracteristicile plăgilor tăiate (ce predomină când lama este bine ascuţită) şi a celor contuze (mai evidente când lama este boantă);
– este profundă (adâncimea plăgii depăşeşte, de regulă, lungimea lamei); se însoţeşte frecvent de leziuni traumatice grave ale ţesuturilor subiacente: rupturi sau zdrobiri de organe, fracturi etc.;
1. plaga contuză sau plaga zdrobită; se produce, de regulă, prin lovire cu sau de un corp dur.
Caracteristici:
• profunzime mică (şi în consecinţă sângerare redusă);
• margini neregulate, zdrenţuite (ce alternează uneori cu suprafeţe de piele intactă), inegale ca mărime, cu zone excoriate şi/sau echimoze adiacente;
• pereţii denivelaţi sunt uniţi din loc în loc prin punţi tisulare;
• fundul anfractuos cu cheaguri de sânge.
2. plaga înţepată (înţepătura ori împunsătura) este rezultatul acţiunii agenţilor traumatici duri, cu vârful ascuţit, printr-o manevră de împingere sau de împingere-răsucire, astfel încât ţesuturile sunt îndepărtate către lateral; elementele caracteristice ale unei plăgi înţepate sunt: orificiul de intrare sau plaga cutanată primară, canalul şi orificiul de ieşire sau plaga cutanată secundară.
3. plaga tăiată este produsă de obiecte vulnerante dure, cu lamă ascuţită (tăietoare), printr-o acţiune combinată de apăsare-alunecare pe suprafaţa corpului (tegumentului).
Plăgile tăiate pot fi:
• liniare, când obiectul tăietor acţionează perpendicular pe piele;
• cu lambou (limb) cutanat, când instrumentul ascuţit acţionează oblic faţă de planul tegumentului, detaşând parţial pielea de statul subiacent;
• cu amputare (mutilante): a unui fragment de membru (spre exemplu a unui deget), a urechii etc.
Caracteristicile plăgii tăiate:
− marginile plăgii sunt regulate, netede;
− unghiurile sunt ascuţite, fiind mai profunde la debut.
− plăgile vitale sunt dehiscente spre deosebire de cele produse post-mortem, la care marginile sunt apropiate.
4. plaga înţepat-tăiată sau plaga înjunghiată (când este lungă şi adâncă se numeşte şi plagă spintecată, situată mai frecvent la nivelul abdomenului) este produsă cu arme înţepător –tăietoare, ce acţionează în doi timpi: de înţepare-penetrare şi de tăiere-secţionare.
5. plaga despicată (tăiată-despicată) este rezultatul acţiunii unor obiecte dure, grele, prevăzute cu o lamă tăietoare (mai mult sau mai puţin ascuţită), numite şi instrumente contondent-tăietoare; leziunile traumatice sunt consecinţa forţei de lovire (determinată de viteza cu care se acţionează şi de greutatea obiectului vulnerant şi favorizată de ascuţimea lamei);
– însumează caracteristicile plăgilor tăiate (ce predomină când lama este bine ascuţită) şi a celor contuze (mai evidente când lama este boantă);
– este profundă (adâncimea plăgii depăşeşte, de regulă, lungimea lamei); se însoţeşte frecvent de leziuni traumatice grave ale ţesuturilor subiacente: rupturi sau zdrobiri de organe, fracturi etc.;