Potrivit art.30 alin.1 Codul Familiei: „bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor”.
Toate bunurile dobandite de catre soti in timpul casatoriei sunt bunuri devalmase, chiar daca in actul de achizitionare este trecut doar unul dintre soti sau cumpararea s-a facut din veniturile unuia dintre soti si chiar daca bunul a fost dobandit in timp ce sotii erau despartiti in fapt
Potrivit art.31 Codul Familiei, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot urmatoarele categorii de bunuri:
a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unia dintre soti;
d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii si alte asemenea bunuri;
e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagubae
pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot .
Astfel prin lege s-a instituit prezumtia ca oricare dintre soti, exercitand prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor comune, este considerat ca are si consimtamantul celuilalt sot si ca este imputernicit sa-l reprezinte.
Aceasta prezumtie de mandat tacit este relativa, putand fi rasturnata prin dovada contrara. Sotul interesat are posibilitatea sa faca dovada ca nu a dat celuilalt sot mandat cu privire la un anumit act sau ca s-a opus la incheierea lui. Atat lipsa consimtamantului celuilalt sot cat si existenta lui pot fi dovedite cu orice mijloc de proba.
Art. 35 alin. 2 Codul Familiei in partea finala, determina limitele mandatului tacit reciproc al sotilor deoarece prevede ca pentru incheierea actelor de instrainare sau de grevare a bunurilor imobile (terenuri si constructii) ce alcatuiesc comunitatea de bunuri, este necesara existenta consimtamantului expres al celuilalt sot.
In legatura cu bunurile comune, Codul familiei arata ca sotii raspund cu aceste bunuri pentru: cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune, obligatiile contractate impreuna, obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei si pentru repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin acesta au sporit bunurile comune ale sotilor.
In cazul in care unul dintre viitorii soti este proprietarul unei locuinte (bun dobandit inainte de incheierea casatoriei) in care va locui cu viitorul sot sau daca pe parcursul casniciei sotul neproprietar face anumite investitii in cladirea respectiva (zugraveli, gresie, etc) acesta in urma partajului nu risca sa piarda propria locuinta in favoarea celuilat. Locuinta respectiva este bun propriu (fiind dobandita inainte de casatorie), sotul celalat putand avea, cel mult un drept de creanta pentru cheltuielile facute cu imbunatatirile