Spete Dreptul Familiei

Prin sentinta civila nr. 5558 din 13 septembrie 1996 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr. 4421/1996 – s-a declinat competenta materiala de solutionare a actiunii civile de partaj in favoarea Tribunalului Braila.

In motivarea hotararii, instanta de declinare a avut in vedere valoarea bunurilor supuse partajului, care depaseste 150 milioane lei, precum si dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. b. Cod procedura civila privind competenta dupa materie in prima instanta a tribunalelor.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal reclamanta invocand nulitatea prevazuta de art. 304 pct. 3 si 9 Cod procedura civila, dedusa din interpretarea gresita a art. 2 lit. b. Cod procedura civila.

S-a motivat ca dispozitiile art. 2 lit. b Cod proc. civila, se refera la procese si cereri privind drepturi si obligatii rezultand din raporturi juridice civile, categorie care exclude pe cele izvorand din comunitatea de bunuri a sotilor si care sunt raporturi juridice de dreptul familiei.

S-a mai argumentat ca regimul comunitatii bunurilor astfel cum este reglementat in Codul familiei constituie singurul regim patrimonial legal obligatoriu, in ceea ce priveste drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor in timpul casatoriei si ca fata de particularitatile si sediul reglementarii drepturilor si obligatiilor ce decurg din comunitatea de bunuri, nu se poate trage concluzia ca art. 2 lit. b din Codul de procedura civila, se refera la procese sau cereri privind drepturi si obligatii rezultand din raporturile juridice patrimoniale dintre soti.

Prin decizia civila nr. 699/25.10.1996, Tribunalul Braila a respins apelul reclamantei, cu motivarea ca raporturile juridice dintre fostii soti, sunt raporturi juridice civile ce nu exced sfera celor care se refera disp. art. 2 lit. b din Codul de procedura civila. Ori, motivele invocate de reclamanta au in vedere situatia in care cererea de partaj este facuta odata cu actiunea de divort, cand devin operante dispozitiunile legale referitoare la prorogarea de competenta prevazuta de art. 17 din Codul de procedura civila.

Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs reclamanta, sustinand ca a fost data o interpretare gresita dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b Cod proc. civila. Raportul juridic dedus judecatii, este unul de drept al familiei, fiindu-i asadar, conexe dispozitiunile de competenta exceptionala din materia divortului, nesolutionat la data pronuntarii hotararii criticate.

Analizand recursul declarat de reclamanta, Curtea a apreciat ca acesta nu este fondat si l-a respins ca atare.

Normele de competenta materiala dupa valoare au un caracter absolut, de la care nici partile nu pot deroga prin conventia lor si nici instanta la cererea acestora.

Printre exceptiile procedurale referitoare la competenta teritoriala a instantelor sunt si cele prevazute de art. 607 din Codul de procedura civila, referitoare la despartenie, de la care prin conventia lor, partile pot deroga. Avand un caracter relativ, exceptia de necompetenta teritoriala nu poate fi invocata din oficiu de catre instanta. Intr-o asemenea situatie, fiind operante dispozitiunile art. 17 Cod procedura civila, cererile accesorii, chiar daca exced sfera de competenta a instantei sesizate, pot fi solutionate de aceeasi instanta. Dispozitiunile referitoare la prorogarea legala de competenta au insa in vedere doar cererile accesorii si incidentele de procedura .

Este adevarat ca in procesele de divort, printre altele cererea avand ca obiect partajarea bunurilor comune are un caracter accesoriu. Asa fiind, instanta competenta material si teritorial, poate prin prorogarea competentei sale sa solutioneze si capatul accesoriu de cerere privind actiunea de partaj, chiar daca valoarea bunurilor ar depasi suma de 150.000.000 lei si chiar daca, spre exemplu imobilul bun comun s-ar gasi in raza teritoriala de competenta altei instante. In cauza insa, actiunea de partaj a fost promovata separat de cea de divort, astfel incat nu-i sunt conexe dispozitiunile procedurale referitoare la prorogarea de competenta . Cum nici prin alte norme speciale nu s-a stabilit o competenta materiala exceptionala, urmeaza a fi aplicate normele de drept comun, institute de codul de procedura civila in art. 2 pct. 1 lit. b.

Pentru aceste considerente, apreciind ca fata de valoarea de peste 150.000.000 lei a masei partajabile, actiunea pentru partaj de bunuri comune promovata separat de actiunea de divort este de competenta materiala dupa valoare a tribunalului.

In consecinta, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefond

Pronuntata – Sectia civila a Curtii de apel Galati Decizie nr. 161R/1997 din 23/12/1997