Potrivit art 607 C.proc. civ. cererea de despartenie este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu al sotilor, cu conditia prevazuta expres de acelasi text; in situatia in care nici unul din soti nu mai locuieste in localitatea unde au avut domiciliul comun, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are domiciliul, paratul.
Fiind vorba de o competenta teritoriala obligatorie de la care nu se poate deroga si cum in cauza opereaza dispozitiile din partea finala a art.607 C.proc.civ., competenta sa solutioneze cererea de divort este judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul.
Ca atare, se constata ca raporturile dintre soti au fost grav si iremediabil vatamate, continuarea casatoriei fiind imposibila, datorita culpei exclusive a paratului.
Cu privire la numele purtat de reclamanta in timpul casatoriei, conform art 27, se retin urmatoarele:
Conf art 40 alin 2 teza a doua din C.Fam., instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze sotului care a purtat numele celuilalt sot, sa-l pastreze in continuare, chiar dupa desfacerea casatoriei.
In speta, reclamanta a formulat o atare cerere, dar fata de opunerea paratului, instantele au respins-o.
Curtea constata ca exista suficiente argumente pentru a permite reclamantei sa pastreze, in continuare, numele, pe care, prin casatorie l-a dobandit in anul 1968, sub care a devenit cunoscuta in societate, nume pe care il poarta si copiii partilor, foarte atasati mamei, dar nu in ultimul rand, numele profesional al reclamantei, care de circa 30 de ani practica profesia de medic, indreptateste o atare incuviintare, fiind identificate motive temeinice, in sensul art 40 alin.2 teza a II-a din C.Fam.
Fata de considerentele anterioare expuse, recursul in anulare va fi admis, urmand a fi modificate hotararile pronuntate in cauza, sub aspectul culpei in desfacerea casatoriei, fiind mentinuta dispozitia din sentinta de fond privind pastrarea numelui din timpul casatoriei.
3. Sotul interesat poate cere, in timpul casatoriei, sa se constate pe cale judecatoreasca , care sunt bunurile proprii ale fiecarui sot, intrucat aceste bunuri nu fac parte din regimul legal al comunitatii. Interesul poate rezulta din faptul ca sotii nu locuiesc impreuna, iar unul dintre ei vrea sa impiedice ca celalalt sa se amestece in administrarea averii sale proprii.
4. Este inadmisibila actiunea in constatare, introdusa de unul dintre soti, spre a stabili bunurile comune si cele proprii din moment ce se poate introduce o actiune in realizarea drepturilor pentru impartirea bunurilor comune.
5. Instanta nu poate sa transforme din oficiu actiunea principala in constatare, intr-o actiune in realizarea dreptului.
6. Este admisibila actiunea in constatare pentru a se stabili ca o creanta realizata prin prestatii facute de ambii soti in timpul casatoriei unei terte persoane este un bun comun si ca, astfel, jumatate din suma valorificata in justitie de unul dintre soti fata de debitor I se cuvine celuilalt sot.
7. Pensia de intretinere nu poate fi acordata decat din momentul introducerii actiunii, deoarece, pentru perioada anterioara, cel indreptatit la pensie este prezumat ca n-a avut nevoie de ea daca n-a cerut-o. Aceasta prezumtie poate fi inlaturata in cazul in care reclamantul va dovedi ca intarzierea introducerii actiunii nu-i este imputabila.