ANTECONTRACT – Conventia prin care o parte sau ambele parti se obliga sa semneze in viitor un anumit contract, contract ale carui clauze principale sunt determinate in prezent .
AFINI – Persoanele intre care exista o legatura de rudenie ( sotii intre ei nu sunt afini, asa cum nici rudele unuia dintre soti nu sunt afini cu rudele celuilalt sot)
ACT SUB SEMNATURA PRIVATA – Mijloc de proba din categoria inscrisurilor, prevazut in art. 1176 si urm. Codul civil, cuprinde pe langa continut si iscalitura partilor, acestea fiind elementele necesare pentru valabilitatea lui. actul poate fi scris de mana, la masina, imprimat, cu exceptia testamentului olograf care trebuie sa fie scris in intregime de mana testatorului. Actele sub semnatura privata spre deosebire de cele autentice, nu au putere executorie, pentru aceasta fiind necesar obtinerea unei hotarari judecatoresti.
ABUZ DE INCREDERE – Infractiune din categoria infractiunilor contra avutului personal sau particular si public si consta in insusirea un bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept sau refuzul de a-l restitui.
ACHIESARE – A incuviinta, a fi de acord, a recunoaste un act, un drept, o hotarare. In civil reprezinta recunoasterea din partea paratului a pretentiilor reclamantului.
ACT AUTENTIC – Actul care s-a facut cu solemnitatea ceruta de lege.
ACT SUB SEMNATURA PRIVATA – ca sa fie valabil trebuie sa cuprinda pe langa continut si iscalitura partilor.Nu are putere executorie.
CAPACITATE DE FOLOSINTA – Conform decretului 31/1954 reprezinta capacitatea de a avea drepturi si obligatii.Aceasta incepe la nasterea persoanei si inceteaza o data cu moartea acesteia.
CAPACITATE DE EXERCITIU – Potrivit decretului 31/1954 reprezinta capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile, savarsind acte juridice( fie personal, fie prin reprezentantul legal, parinte sau tutore). Aceasta se dobandeste la data la care persoana devine majora (18 ani ) si inceteza o data cu moartea persoanei sau cu ocazia punerii sub interdictie judecatoreasca.
CERTIFICAT DE MOSTENITOR – Este un titlu in temeiul caruia persoana pentru care s-a emis face dovada calitatii sale de mostenitor. Este reglementat de Legea nr. 36/1995. El se elibereaza pe baza incheierii finale, data in cadrul procedurii succesorale notariale, de catre notarul in raza caruia defunctul a avut ultimul domiciliu.
Certificatul cuprinde referiri la masa succesorala, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
CLAUZA – Este o prevedere sau stipulatie cuprinsa intr-un act juridic. Clauza contractuala se stabileste in contract prin acordul de vointa al partilor. Clauza penala este clauza prin care partile evalueaza, anticipat si prin apreciere, daunele ce se cuvin creditorului in caz de neexecutare, executare cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor contractuale.
Ea are o larga aplicare in contractele economice, in contractele comerciale internationale etc. art. 1066 si urm. din Codul civil reglementeaza obligatiile cu clauza penala.
DOL – Consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, ori dolosive cu scopul de a incheia un act juridic, un contract sau un alt act. Daca nu s-ar fi intrebuintat astfel de mijloace viclene, persoana care a fost dusa in eroare nu ar fi incheiat acel act. Dolul este unul din elementele care afecteaza caracterul liber al consimtamantului. Codul civil (art. 960) prevede ca „Dolul este o cauza de nulitate a conventiei, cand mijloacele viclene intrebuintate de una din parti, sunt astfel incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat”.
DREPT DE SERVITUTE – Reprezinta o sarcina impusa asupra unui fond ( teren ) pentru utilitatea unui alt fond invecinat care apartine unui alt proprietar. Exemplificand se poate spune ca dreptul proprietarului unui teren infundat de a trece peste terenurile invecinate pentru a ajunge la o cale publica reprezinta o servitute ( de trecere ).
DREPT DE SUPERFICIE – Este alcatuit din dreptul de proprietate asupra unei constructii si dreptul de folosinta asupra terenului pe care se gaseste cladirea respectiva.
DREPT DE IPOTECA – Reprezinta un drept real imobiliar care are menirea sa garanteze o creanta si care confera creditorului ipotecar posibilitatea ca, la nevoie, sa isi satisfaca dreptul de creanta valorificand bunul ce formeaza obiectul ipotecii. Ipoteca mai confera titularului si dreptul de preferinta, adica creditorul ipotecar aflat in concurs cu alti creditori isi va satisface cu prioritate creanta sa, in raport cu ceilalti creditori.Asadar ipoteca are ca obiect bunuri imobile, care raman in patrimoniul debitorului.
DREPT DE ABITATIE – drept de uz avand ca obiect o casa de locuit. In principiu, nu poate fi cedat si nici inchiriat; prin exceptie titularul sau poate inchiria altcuiva partea din casa pe care nu o locuieste.
EVICTIUNE – Pierderea totala sau partiala a lucrului vandut ca urmare a unei hotarari judecatoresti care pornind de la o cauza anterioara ii recunoaste unui tert fie un drept de proprietate, fie un alt drept din categoria drepturilor reale asupra aceluiasi lucru.
GAJUL – Se mai numeste si amanet si este tot o garantie reala, indeplinind aceeasi functie ca si ipoteca cu deosebirea ca are intotdeauna ca obiect bunuri mobile care se incredinteaza creditorului sau unui tert.
INOPOZABILITATE – Este sanctiunea ce intervine in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti, prevazute de lege pentru anumite acte juridice.
IPOTECA – Garantie reala si accesorie care nu deposedeaza pe debitorul proprietar de bunul ipotecat. Ea da posibilitatea creditorului sa urmareasca bunul pentru a primi creanta sa cu preferinta. Este reglementata in cartea III, t. XVIII, cap. II, art. 1746 si urm. Codul civil.
VICII ASCUNSE – desemneaza in mod generic defectele sau deficientele calitative ale bunului vandut, inchiriat, sau ale lucrarilor executate, care, existand in momentul predarii bunului nu au fost cunoscute de catre dobanditor si nici nu puteau fi descoperite de el prin mijloacele obisnuite de verificare sau receptie si care fac ca bunul sa nu poata fi intrebuintat conform destinatiei sale ori ii micsoreaza posibilitatile de intrebuintare in asa masura incat se poate presupune ca dobanditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi consimtit sa plateasca pretul contractual stabilit daca l-ar fi cunoscut