O serie de persoane fizice si juridice desemnate de lege sunt obligate să-si raporteze clienţii atunci când au orice suspiciune de spălare a banilor. Mai mult, prin recentele reglementări, aceste persoane trebuie să aplice niste măsuri standard de cunoastere a clienţilor în anumite situaţii determinate de
lege
Practic, la tot pasul, indiferent că suntem la bancă, la agentul imobiliar, la cazino, la notar sau la avocat, chiar dacă stăm de vorbă cu un asigurător sau cu vânzătorul de la magazin, acestia sunt obligaţi să ne facă „dosar“ obţinând inclusiv informaţii „din surse de încredere independente“. În cazul persoanelor „expuse politic“, funcţionarii din respectivele instituţii au obligaţia de a cere acordul sefilor ierarhici pentru a putea intra în relaţii de afaceri cu acestia.
Guvernul a adoptat, luna aceasta, o serie de măsuri menite să depisteze orice tranzacţie financiară suspectă din toate domeniile. Pe lângă recenta modificare a Legii nr. 656/ 2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor (prin OUG nr. 53 din 21.04.2008) au fost publicate în Monitorul Oficial Regulamentul de aplicare a acestei legi, precum si Decizia Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor în ceea ce priveste Metodologia de lucru privind transmiterea rapoartelor de tranzacţii cu numerar si a rapoartelor de transferuri externe.
Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finanţării actelor de terorism a fost stabilit de Guvern prin HG nr. 594/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13 iunie 2008.
Prin Regulamentul de aplicare a legii au fost stabilite atât măsurile standard de cunoastere a clientelei, cât si situaţiile în care trebuie aplicate aceste măsuri.
Cine este obligat să raporteze?
Persoanele fizice si juridice obligate să aplice măsurile standard de cunoastere a clientelei si să raporteze tranzacţiile suspecte sunt:
a) instituţiile de credit si sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine;
b) instituţiile financiare, precum si sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine;
c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu si pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenţii de marketing autorizaţi/avizaţi în sistemul pensiilor private;
d) cazinourile;
e) auditorii, persoanele fizice si juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă;
f) notarii publici, avocaţii si alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfăsurarea, potrivit legii, a altor activităţi fiduciare, precum si în cazul în care îsi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;
g) furnizorii de servicii privind societăţi comerciale sau alte entităţi, alţii decât cei prevăzuţi la lit. e) sau f);
h) persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare;
i) agenţii imobiliari;
j) asociaţiile si fundaţiile;
k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri si/ sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.
Aceste persoane sunt obligate ca în desfăsurarea activităţii lor să adopte măsuri adecvate de prevenire a spălării banilor si a finanţării actelor de terorism si, în acest scop, pe bază de risc, aplică măsuri-standard, simplificate sau suplimentare de cunoastere a clientelei, care să le permită, dacă este cazul, identificarea beneficiarului real.
Cånd se aplică măsurile de cunoastere a clientelei
Măsurile-standard de cunoastere a clientelei sunt aplicabile în următoarele situaţii:
a) la stabilirea unei relaţii de afaceri;
b) la efectuarea tranzacţiilor ocazionale în valoare de cel puţin 15.000 euro ori echivalent, indiferent dacă tranzacţia se realizează printr-o singură operaţiune sau mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele;
c) când există suspiciuni că operaţiunea în cauză are drept scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, indiferent de valoarea operaţiunii sau de incidenţa prevederilor derogatorii de la obligaţia de a aplica măsurile-standard de cunoastere a clientelei;
d) dacă există îndoieli privind veridicitatea sau pertinenţa informaţiilor de identificare deja deţinute despre client;
e) la cumpărarea sau schimbarea în cazinouri de jetoane a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a 2.000 euro.
Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacţiei, persoana fizică sau juridică obligată să stabilească identitatea clienţilor va proceda la identificarea de îndată a acestora, atunci când este informată despre valoarea tranzacţiei si când a stabilit că a fost atinsă limita minimă de 15.000 de euro.
Măsurile-standard de cunoastere a clientelei
Măsurile-standard de cunoastere a clientelei vor fi aplicabile tuturor clienţilor noi, precum si, cât mai curând posibil, în funcţie de risc, în cazul tuturor clienţilor existenţi. Aceste măsuri sunt:
a) identificarea clientului si verificarea identităţii acestuia pe bază de documente si, după caz, de informaţii obţinute din surse de încredere independente;
b) identificarea, dacă este cazul, a beneficiarului real si verificarea pe bază de risc a identităţii acestuia, astfel încât informaţiile deţinute să permită inclusiv înţelegerea structurii de proprietate si de control ale clientului entitate juridică;
c) obţinerea de informaţii despre scopul si natura relaţiei de afaceri;
d) monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri, inclusiv prin analizarea tranzacţiilor încheiate pe parcursul acesteia, pentru a se asigura că aceste tranzacţii corespund informaţiilor deţinute despre client, profilului său de risc si profilului activităţii, inclusiv, după caz, despre sursa fondurilor, si prin asigurarea actualizării documentelor, datelor si informaţiilor deţinute.
Măsuri simplificate de cunoastere a clientelei
Regulamentul stabileste anumite situaţii în care ar putea fi aplicate măsurile simplificate de cunoastere a clientelei. Acestea sunt excepţii de la lege, si aplicarea lor depinde de aprecierea persoanelor fizice sau juridice obligate să aplice legile împotriva spălării banilor. Cu titlu de exemplu, astfel de situaţii ar putea fi în cazul poliţelor de asigurare de viaţă, dacă prima de asigurare sau ratele de plată anuale sunt mai mici ori egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ori prima unică de asigurare plătită este în valoare de până la echivalentul în lei a 2.500 euro; în cazul actelor de aderare la fondurile de pensii sau în anumite situaţii referitoare la plăţile electronice.
MAsuri suplimentare de cunoaStere a clientelei
În toate situaţiile care prin natura lor pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, trebuie aplicate măsurile suplimentare de cunoastere a clientelei. Aceste măsuri suplimentare sunt obligatorii cel puţin în următoarele situaţii:
a) în cazul persoanelor care nu sunt prezente fizic la efectuarea operaţiunilor;
b) în cazul relaţiilor de corespondent cu instituţii de credit din state terţe;
c) referitor la tranzacţiile ocazionale sau relaţiile de afaceri cu persoanele expuse politic, care sunt rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori într-un stat străin.
Politicienii, verificaţi suplimentar
În cazul tranzacţiilor ocazionale sau al relaţiilor de afaceri cu persoanele expuse politic, trebuie aplicate măsuri suplimentare de cunoastere a acestora:
a) să dispună de proceduri pe bază de risc care să le permită identificarea clienţilor care se încadrează în această categorie;
b) să obţină aprobarea conducerii executive înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri cu un client din această categorie;
c) să adopte măsuri corespunzătoare pentru a stabili sursa veniturilor si sursa fondurilor implicate în relaţia de afaceri sau în tranzacţia ocazională;
d) să realizeze o supraveghere sporită, permanentă, a relaţiei de afaceri.
În general, va fi acordată o atenţie sporită tranzacţiilor si produselor care, prin natura lor, pot favoriza anonimatul sau pot avea legătură cu spălarea banilor ori cu finanţarea terorismului.
Persoanele obligate conform legii să aplice măsurile de cunoastere a clientelei vor stabili politici si proceduri adecvate în materie de cunoastere a clientelei, de raportare si de păstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control intern, evaluare si gestionare a riscurilor, managementul de conformitate si comunicare pentru a preveni si a împiedica operaţiunile suspecte de spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaţilor. Instituţiile de credit si instituţiile financiare au obligaţia de a desemna un ofiţer de conformitate subordonat conducerii executive, care coordonează implementarea politicilor si procedurilor interne pentru aplicarea Legii nr. 656/2002 si a regulamentului.
http://www.sfin.ro/articol_13183/politicienii_cea_mai_suspecta_categorie_de_clienti_financiari.html