Capitalismul fara faliment este ca religia fara iad”, obisnuiesc sa spuna economistii. Creditarea este motorul capitalismului, sustin acestia, numai ca ea este insotita de riscul de neplata. Fie din motivul incurajarii spiritului antreprenorial (pentru a facilita accesul la credite), fie din motive pur electorale,
politicienii obisnuiesc sa favorizeze prin legislatie debitorul in defavoarea creditorului, cu exceptia creditorului statNumai ca, potrivit unor studii din SUA, in cazul a 10% din falimente, cauza principala o reprezinta creantele catre stat si legislatia fiscala stufoasa.
Un intreprinzator poate da faliment din diferite motive subiective – nepricepere, ghinion, eroare antreprenoriala -, dar si din motive „obiective” care nu tin de cunostintele si abilitatile sale – facilitatile fiscale acordate de stat concurentilor, modificarile legislative defavorabile in ceea ce priveste regimul de impozitare sau de reglementare, puterile discretionare acordate agentilor Fiscului etc. Favorizarea debitorilor il poate pune pe creditor intr-o situatie de criza in ceea ce priveste cash-flow-ul, iar falimentul primului poate atrage dupa sine insolventa celui de-al doilea. Legea falimentului in Romania, desi a fost imbunatatita, ofera in continuare prioritate creantelor statului, in defavoarea creantelor private. Nici salariatii nu sunt uitati, situandu-se inaintea statului pe lista prioritatilor.
Salariatii, creditori privilegiati
In ceea ce priveste ordinea de prioritati la plata creantelor in cazul insolventei, primele pe lista sunt taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in cadrul desfasurarii procedurii insolventei.
Pe locul secund se afla creantele izvorate din raportul de munca. In acest sens, a fost adoptata, pe langa Legea 85/2006 privind procedura insolventei, si Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului pentru plata creantelor salariale, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2007. Ele pun in practica prevederile Codul Muncii, potrivit caruia „salariile se platesc inaintea oricarei alte obligatii a angajatorilor”. De asemenea, Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 prevede, in art. 48, ca „toate drepturile banesti cuvenite salariatilor se platesc inaintea oricaror obligatii banesti ale unitatii” si ca, „in caz de faliment sau lichidare judiciara, salariatii au calitatea de creditori privilegiati, iar drepturile lor banesti constituie creante privilegiate, urmand sa fie platite integral, inainte de a-si revendica cota-parte ceilalti creditori.”
Alocatii pentru minori
Pe locul trei se afla creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii. Imediat dupa se situeaza creantele bugetare, apoi creantele catre terti, in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta.
Intretinerea familiei debitorului, prioritara
Pe locul imediat urmator se situeaza creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica. Creditele bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, sunt abia pe locul 8, alaturi de cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii. Ultimele pe lista sunt creantele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in Adunarea Generala a Actionarilor.
Impozit pe faliment
Daca se obtine cumva venit in urma lichidarii, se va plati impozit pe acesta, pentru ca, potrivit legislatiei, „distribuirea de active de catre o persoana juridica romana catre participantii sai, fie sub forma de dividend, fie ca urmare a operatiunii de lichidare, se trateaza ca transfer impozabil”. Totusi, din punctul de vedere al impozitarii s-au facut pasi inainte, cel putin in ceea ce priveste taxa pe valoare adaugata (TVA). Baza de impozitare in cazul TVA se reduce in cazul in care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisa incepand cu data pronuntarii hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, hotarare ramasa definitiva si irevocabila.
Taxare inversa de la declansarea procedurii
In plus, s-a extins si aplicarea masurilor de simplificare in ceea ce priveste plata TVA. Daca pana la 1 ianuarie 2008 se aplicau obligatoriu masurile de simplificare pentru bunurile si/sau serviciile livrate ori prestate de sau catre persoanele aflate in stare de faliment, declarata prin hotarăre definitiva si irevocabila, de la 1 ianuarie 2008, conform art. 160 din Codul Fiscal, ele se aplica pentru bunurile si/sau serviciile livrate ori prestate de sau catre persoanele pentru care s-a deschis procedura de insolventa, cu exceptia bunurilor livrate in cadrul comertului cu amanuntul, daca atăt furnizorul, căt si beneficiarul sunt inregistrati in scopuri de TVA. Drept urmare, masurile de simplificare sau „taxarea inversa” prevazute in Codul Fiscal se aplica de societatea aflata in prezent in reorganizare judiciara, intrucăt insolventa se realizeaza fie prin reorganizare judiciara urmata de procedura falimentului, fie numai prin reorganizare judiciara ori doar prin procedura falimentului.
Procedura simplificata
Legea 85/2006 a imbunatatit legislatia din domeniu, creditorii nu mai trebuie sa demonstreze insolvabilitatea debitorului, ci practic aceasta stare se prezuma, debitorul fiind cel care trebuie sa probeze ca este solvabil si stabil din punct de vedere economic. Totusi, spre deosebire de tarile occidentale, in Romania in continuare o procedura de lichidare poate dura pana la cinci ani, spre deosebire de sase luni, cat ar fi normal. Cu toate acestea, timpul necesar incheierii procedurii de faliment ar putea fi redus potrivit noii legislatii. Se poate opta pentru o procedura simplificata, prin care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile. Procedura simplificata prevazuta de aceasta lege se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa, care sunt fie comercianti persoane fizice, actionănd individual, fie asociatii familiale. Si comerciantii persoane juridice care nu detin niciun bun in patrimoniul lor, ale caror acte constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite, cu administrator „disparut” sau al caror sediu nu mai exista sau nu corespunde adresei din Registrul Comertului intra sub incidenta procedurii simplificate. La fel si debitorii care nu au prezentat documentele necesare in termenul prevazut de lege, societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive sau debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de lege.
Insolventa
Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cănd debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori. Insolventa este iminenta atunci cănd se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
Reorganizarea judiciara
Reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, impreuna sau separat: restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului, restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social si restrăngerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.
Falimentul
Procedura falimentului este procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat. Procedura generala sau procedura insolventei, reglementata de Legea nr. 85/2006, reprezinta procedura prin care un debitor intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului.
http://www.sfin.ro/articol_12180/protectie_sociala_prin_faliment.html