Preşedintele Traian Băsescu a prezentat un decalog al opţiunilor personale extrase din raportul realizat de Comisia prezidenţială de analiză a regimului politic şi constituţional din România. 

 

 

Preşedintele a apreciat că revizuirea Constituţiei este un lucru important acest moment şi a spus că şi-ar fi dorit ca acest lucru să se întâmple mai repede. „Constituţia noastră a produs disfuncţionalităţi în bunul mers al instituţiilor statului. De această analiză nu are nevoie, dar preşedintele României, ci întreaga ţară”, a spus preşedintele care a explicat de ce a ales specialişti tineri pentru întocmirea acestui raport.

„Am recus la specialişti în drept constituţional din tânara generaţie,  nu pentru că nu aş aprecia vechii specialişti. Ci sunt de părere că ar trebui să le dăm ocazia  tinerilor specialişti să se pronunţe, cei care nu au participat la elaborarea Constituţiei din 1990. Pe de altă parte, raportul conţine o serie de soluţii organizate în 23 de capitole pentru  tot atâtea probleme. O privire unilatareală şi dogmatică ar fi fost o problemă. Oamenii politici, partidele, cetăţenii au de acum de unde alege. Sunt conştient că un om politic responsabil trebuie să aleagă. Sunt conştient că nu este nimic mai bun pentru libertatea unui cetăţean decât o bună constituţie”.

Traian Băsescu a prezentat şi „soluţiile personale” pentru modificarea Constituţiei. „Am ales pornind de la o viziune despre ceea ce trebuie să fie România în anii următori”, aşa şi-a justificat Băsescu opţiunilor personale, insistând asupra faptului că raportul este suficient de consistent pentru a permite cetăţenilor şi partidelor politice să aibă alte opţiuni. 

  • Cea mai bună soluţie pentru România este cea a unui regim semiprezidenţial. Nu cred că românii ar accepta să abandoneze dreptul de a-şi alege direct preşedintele. E nevoie de o clarificare a ceea ce înseamnă regim semiprezidenţial şi anume de corelarea legitimătăţii de care dispune preşedintele cu pârghiile instituţionale de care se poate folosi pentru a-şi realiza mandatul încredinţat de popor. Dacă vom continua să alegem un preşedinte care nu poate acţiona, vom nesocoti naţiunea şi vom diminua democraţia.  
  • Consider că mecanismul dizolvării Parlamentului trebuie pus în acord cu regimul. Dizolvarea legislativului este pretutindeni un recurs la rezolvarea crizelor politice.  Ştiu că există interpretarea conform căreia un asemenea drept conferit preşedintelui i-ar da puteri prea mari. Cred că această obiecţie nu o fac decât cei care nu înţeleg rostul dizolvării.  Este nevoie de alegeri atunci când negocierea politică nu dă roade. Acesta este rostul mecanismului de dizolvare. Ceea ce sporeşte  este nu autoritatea preşedintelui, ci capacitatea instituţiilor de a acţiona în chip responsabil în momente de criză politică.
  • Avem un sistem bicameral în care cele două camere sunt foarte asemănătoare din punctul de vedere al reprezentării. Ele sunt alese în acelaşi mod şi în acelaşi timp, doar norma de reprezentare este diferită.  În viziunea mea, putem opta pentru un sistem unicameral, prin eliminarea unei camare. Motivul este că avem deja o cameră, anume Parlamentul European. Consider că existenţa Parlamentului European este o garanţie suficientă atât pentru reprezentarea intereselor generale ale românilor, cât şi pentru împiedicarea abuzurilor.
  • Imunitatea aleşilor ar trebui regândită. Maximizarea protecţiei politice deja existentă pentru opiniile şi convingerile politice, pentru deciziile aleşilor naţiunii, trebuie însoţită cu eliminarea protecţiei pentru fapte penale. Egalitatea şi democraţia impun aceste modificări.
  • Parlamentului i se poate reda credibilitatea.  Un mod absolut indispensabil  este restaurarea autorităţii legislative prin limitarea severă a adoptării ordonanţelor de urgenţă a Guvernului.  Dacă te uiţi la cele adoptate în ultimul deceniu, ai avea impresia că România a fost mereu într-o comă profundă, asta într-o perioadă de creştere economică. Parlamentul trebuie aşezat  în poziţia sa de unică instanţă de legiferare, care să se facă în interes general. 
  • Consider că este necesar să renunţăm la sistemul administrativ creat în urmă cu 40 de ani. Un sistem căruia i s-a adăugat ficţiunea unor regiuni de dezvoltare care există doar pe hârtie. România nu mai este un stat  poliţienesc şi nu are nevoie de atâtea unităţi administrative care înseamnă tot atâta birocraţie. Este nevoie de o împărţire administrativă suplă, astfel încât să avem 9-12 judeţe, aşa cum sunt definite acum în Constituţie. Nu numele judeţ sau regiune este decisiv, ci raţiunea de a fi a acestei unităţi administrative iar această raţiune este dezvoltarea echilibrată a teritoriului.
  • Consider că este necesară recredibilizarea Curţii Constituţionale, ca garant al supremaţiei Constituţei. Din cauza actualei arhitecturi constituţionale, Curtea a fost împinsă să joace un rol de arbitru al vieţii politice.  A trebuit să decidă tot ce a blocat Constituţia, nu e firesc să fie aşa. Curtea Constituţională are misiunea de a garanta supremaţia Constituţiei. Ea nu e menită să fie moderatorul conflictelor sau orgoliilor partidelor.
  • Introducerea referendumului obligatoriu, adică Parlamentul să fie obligat să adopate o lege în domeniul care a făcut obiectul referendumului. Nu este admisibil ca în urma organizării unui referendul chiar dacă populaţia doreşte adoptarea unei legi, Parlamentul să poată ignora voinţa cetăţenilor. 
  • Rolul şi structura CSM. Consider că o regândire a dispoziţiilor constituţionale referitoare la această instituţie  este necesară.
  • Avem nevoie de definirea clară a tuturor drepturilor cetăţenilor.  Consider că problema înscrierii acestor drepturi în Constituţie nu este un motiv de propagandă, ci o oportunitate.

„Vreau să reafirm că nevoia de a revizui Constituţia nu trebuie grăbită, dar nici amânată sine die. Dacă Guvernul îmi cere acest lucru, voi acţiona”, a  concluzionat preşedintele.