Regula generala: legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg dintr-o fapta ilicita va fi legea statului in care s-a produs prejudiciul.Exceptii:
– in cazul in care persoana responsabila/a carei raspundere este invocata si persoana care a suferit prejudiciul isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara, se aplica legea respectivei tari; si
– in cazul in care este evident din toate datele cazului ca fapta ilicita are in mod clar o legatura mai puternica cu o alta tara, se aplica legea respectivei tari.
Reguli specifice se aplica in legatura cu legea aplicabila obligatiilor necontractuale care reies din:
– raspunderea pentru produse;
– concurenta neloiala si acte prin care se restrange libera concurenta;
– daune privind mediul;
– incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala;
– actiuni sindicale;
– imbogatirea fara justa cauza;
– acte executate fara a avea autoritatea necesara in ceea ce priveste afacerile unei alte persoane;
– negocierile inaintea incheierii unui contract.
Libertatea de alegere: partile pot alege legea aplicabila obligatiei necontractuale printr-o intelegere incheiata inainte de evenimentul in urma caruia s-a produs prejudiciul sau printr-o intelegere negociata in mod liber inainte de producerea daunei (daca partile implicate desfasoara o activitate comerciala). Cu toate acestea, pentru obligatiile necontractuale produse prin acte de concurenta neloiala, acte prin care se restrange libera concurenta si incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala, nu se poate deroga de la regulile speciale prevazute de Regulament prin intelegerea partilor.
Obiectul de reglementare a legii aplicabile: legea calificata ca aplicabila in conformitate cu regulile mentionate mai sus (indiferent a carui Stat Membru ii apartine) va reglementa:
– baza si limitele raspunderii, inclusiv identificarea persoanelor responsabile;
– conditiile in care se acorda exonerarea, limitarea si impartirea raspunderii;
– existenta, natura si evaluarea daunelor sau a despagubirilor cerute;
– masurile pe care le poate lua o instanta pentru a preveni sau a stopa vatamarea sau prejudiciul sau pentru a se asigura ca se acorda despagubiri;
– posibilitatea transferarii dreptului de a formula pretentii sau de a pretinde despagubiri;
– persoanele care au dreptul la despagubiri pentru daune suferite personal;
– raspunderea pentru faptele altei persoane;
– modul in care o obligatie poate fi eliminata si regulile de prescriere si limitare.