Dreptul german prevede deducerea fiscala a donatiilor efectuate in favoarea unor organizatii de interes general cu sediul in Germania, care indeplinesc anumite conditii, excluzand in acelasi
timp acest avantaj fiscal pentru donatiile efectuate in favoarea organizatiilor stabilite si recunoscute ca fiind de interes general intr-un alt stat membru.
In declaratia de venituri pentru anul 2003, domnul Hein Persche, cetatean german, a solicitat totusi deducerea fiscala a unei donatii in natura in valoare de aproximativ 18 180 euro, pe care a efectuat-o in favoarea Centro Popular de Lagoa, cu sediul in Portugalia (un camin de batrani pe langa care functioneaza un centru de plasament pentru copii). Finanzamt (biroul de impozite) a refuzat deducerea solicitata pe motiv ca beneficiarul donatiei nu era stabilit in Germania si ca domnul Persche nu prezentase o chitanta a acestei donatii intocmita cu respectarea conditiilor de forma.
Bundesfinanzof (instanta germana suprema in materia litigiilor privind impozitele), care urmeaza sa se pronunte in ultima instanta in cauza, solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca un stat membru poate supune deductibilitatea fiscala conditiei ca beneficiarul sa fie stabilit pe teritoriul national. In hotararea pronuntata astazi, Curtea de Justitie examineaza aspectul daca deductibilitatea fiscala a donatiilor transfrontaliere intra sub incidenta liberei circulatii a capitalurilor garantata de dreptul comunitar. in acest sens, Curtea arata ca, atunci cand un contribuabil solicita intr-un stat membru deducerea fiscala a donatiilor efectuate in favoarea unor organizatii stabilite si recunoscute ca fiind de interes general intr-un alt stat membru, astfel de donatii intra in domeniul de aplicare al dispozitiilor din tratat privind libera circulatie a capitalurilor, chiar daca acestea sunt efectuate in natura sub forma de bunuri de uz curent.
In conditiile in care posibilitatea obtinerii unei deduceri fiscale poate influenta in mod semnificativ atitudinea donatorului, imposibilitatea deducerii in Germania a donatiilor efectuate in favoarea unor organizatii recunoscute ca fiind de interes general atunci cand acestea sunt stabilite in alte state membre este de natura sa afecteze disponibilitatea contribuabililor germani de a efectua donatii in favoarea acestora. In consecinta, o astfel de reglementare constituie o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor care este, in principiu, interzisa.
Potrivit Curtii, aceasta restrictie nu este justificata. Curtea arata ca un stat membru este indreptatit sa aplice, in cadrul legislatiei sale referitoare la deductibilitatea fiscala a donatiilor, o diferenta de tratament intre organizatiile nationale recunoscute ca fiind de interes general si cele stabilite in alte state membre, atunci cand acestea din urma urmaresc alte obiective decat cele prevazute prin propria sa legislatie. Intr-adevar, dreptul comunitar nu impune statelor membre sa actioneze in asa fel incat organizatiile straine recunoscute ca fiind de interes general in statul membru de origine sa beneficiaze in mod automat de aceeasi recunoastere pe teritoriul lor.
Nu este mai putin adevarat ca, atunci cand o organizatie recunoscuta ca fiind de interes general intr-un stat membru indeplineste conditiile impuse in acest scop de legislatia unui alt stat membru si are ca obiectiv promovarea unor interese identice ale colectivitatii, astfel incat ar putea fi recunoscuta ca fiind de interes general in acest din urma stat membru, autoritatile acestui stat membru nu pot refuza organizatiei respective dreptul la egalitatea de tratament pentru simplul motiv ca acesta nu este stabilit pe teritoriul lor.