De când a apărut asa-zisul dosar „valiza”, am auzit de nenumărate ori că „premierea nu e mită”, pe principiul adevărului absolut cuprins in propoziţia simplă „iarna nu-i ca vara”, dar procurorii ar putea contraataca decisiv cu
motivul existenţei banilor motivanţi.
Oricât de diferite ar părea însă aceste două cuvinte, merită să fie analizate, nu numai din punct de vedere morfologic. Şi semantica ar putea fi o disciplină pe care procurorii să o ia în calcul.
Din scuzele prezentate deseori de cei implicaţi în dosar lipseşte mobilul. Bine, de acord, „premierea nu e mită”, dar care a fost motivul? De ce să motivezi cu bani nişte oameni care nu îţi sunt angajaţi?
Steaua, prin patronul său Gigi Becali, învinuit, şi Universitatea Cluj, prin celelalte persoane implicate în dosar, erau adversare directe la momentul săvâşirii numitei infracţiuni. Chiar dacă formaţia bucureşteană nu juca acel meci. Teoretic, Steaua şi Universitatea Cluj se luptau în Liga I. Erau competitoare. Ele se înscriseseră în competiţie pentru a-şi măsura forţele, alături de alte 16 echipe. Şi trebuiau să se lupte pentru titlul de campioană. La care Steaua râvnea. De ce râvnea? Pentru că titlul de campioană ar fi adus, teoretic clubului Steaua şi practic, patronului învinuit, mai multe milioane de euro, din participarea în grupele Ligii Campionilor. Sumă cu mult mai mare decât cele 1,7 milioane de euro existente în valiza buclucaşă.