Obligaţia de întreţinere

Se stinge prin majoratul copilului beneficiar. Obligaţia de întreţinere este considerată a fi o îndatorire impusă de lege unei persoane în vederea asigurării mijloacelor necesare subzistenţei altei persoane iar în cazul

beneficiarilor descendenţi minori, a mijloacelor necesare educaţiei. Legea stabileşte persoanele între care există obligaţia de întreţinere. Între aceste categorii oricare poate avea atât calitatea de creditor cât şi pe cea de debitor deci, obligaţia are caracter reciproc. În concret, aducerea la împlinire a obligaţiei de întreţinere nu este condiţionată de îndeplinirea în prealabil a aceleiaşi obligaţii de către actualul creditor.

Caracterul unilateral:
– între foştii soţi, soţul din a cărui vină exclusivă a fost desfăcută căsătoria are după împlinirea unui termen de un an de la rămânerea irevocabilă a divorţului, obligaţia de a asigura întreţinerea fostului soţ;
– la fel, în cazul soţului de rea credinţă;
– obligaţia e unilaterală şi revine părintelui vitreg faţă de copilul vitreg, însă poate deveni reciprocă dacă părintele vitreg a asigurat copilului întreţinere timp de 10 ani;
– obligaţia moştenitorilor persoanei care a acordat întreţinere voluntară unui copil sau l-a luat în întreţinere fără a-l adopta, dacă copilul este minor.

Codul familiei stabileşte categoriile de persoane pentru care există obligaţia dar şi ordinea în care aceasta poate fi pretinsă deci, obligaţia are caracter personal.

Este prezentă între persoanele legate de calitatea de:
– soţi;
– rudenie firească;
– rudenie adoptivă.

De asemenea se stabileşte şi obligaţia de întreţinere pe care o au moştenitorii celui obligat la întreţinere sau care a prestat întreţinerea voluntară în favoarea unui minor. Aceştia trebuie să continue întreţinerea pe durata minorităţii beneficiarului.

Obligaţia are caracter succesiv, prestaţiile sunt executate periodic în ritmul impus de cerinţa acoperirii nevoilor de existenţă ale creditorului. Atunci când prestaţia este în bani ea se face de regulă lunar. Nu se acceptă o plată anticipată. Chiar stabilit prin hotărâre judecătorească, nivelul prestaţiei poate fi oricând modificat însă doar la cererea expresă fie a creditorului, fie a debitorului. Hotărârea prin care sunt stabilite obligaţiile de întreţinere are un caracter esenţialmente vremelnic, producându-şi efectele atât timp cât nu se constată printr-o altă hotărâre schimbarea împrejurărilor avute în vedere iniţial.

Caracterul divizibil atât sub aspect activ, cât şi sub cel pasiv:
– din punct de vedere activ, atunci când un beneficiar poate pretinde întreţinere de la mai multe persoane deopotrivă obligate şi aflate în aceeaşi ordine de preferinţă, instanţa poate hotărî ca fiecare dintre debitori să participe la acoperirea creanţei potrivit cu mijloacele pe care le deţine;
– sub aspect pasiv, diviziunea se manifestă atunci când mai multe persoane pot pretinde întreţinere aceluiaşi debitor iar acesta va fi ţinut în funcţie de mijloacele sale fie să presteze tuturor creditorilor acoperirea integrală a nevoilor;
– fie să acopere numai în parte nevoia fiecăruia;
– fie să acorde întreţinere numai unuia sau unora dintre creditorii săi.a

 

atac-online

Lasă un comentariu