Exuberanţa, energia, speranţa „lupilor tineri” bine armonizate cu experienţa şi înţelepciunea „dinozaurilor” într-o sublimă solidaritate. Aceasta din urmă a fost pentru guvernanţi bomba de la Hiroşima care, întocmai ca iarna, ploaia sau seceta i-a găsit nepregătiţi.
Şi atunci la ce s-au gândit ei? S-au gândit că ar fi foarte bine ca protestul să continue, să continue… până când minţile lor înfierbântate, într-o scânteie de inteligenţă ar fi generat modalitatea magică prin care „s-ar scoate” .
Dar raportul inteligenţelor a fost inegal. Dacă la început am crezut toţi că legea şi argumentele solide vor sensibiliza chiar şi urechile surzilor, mult nu ne-a trebuit pentru a realiza că de fapt lătrăm cum latră câinii la lună. Astfel că, dacă solidaritaea nostră i-a depăşit, hotărârea de a înceta protestul i-a descumpănit şi mai mult, şi asta nu în bine, ci în rău.
De acum, vrând-nevrând vor trebui să ne ofere dialogul mult promis de ei şi râvnit de noi pentru că încetarea protestului nu înseamnă în acelaşi timp şi rezolvarea problemelor mari de la ordinea zilei.
Protestul a încetat (suspendat) exact atunci când guvernanţii doreau cel mai mult ca el să continue, dar, aşa cum am spus, raportul inteligenţelor a fost inegal. Fără un plan minuţios pregătit, ca la o comandă venită din interiorul fiecăruia dintre noi, am decis că trebuie să nu-i lăsăm să ducă în derizoriu un eveniment care, în justiţie, nu s-a întâmplat niciodată de la înfiinţarea Statului Unitar Român.
Noi nu am renunţat şi nici nu ne-am întors din drum ci doar ne-am retras, pentru ca, în voie, să stabilim o nouă strategie. O strategie care se va fundamenta pe reprezentarea noastră despre noi înşine. O strategie prin care vom atrage de partea noastră pe mulţi care gândesc la fel ca şi noi şi care sunt dispuşi să ne sprijine.
Această nouă strategie nu va putea omite că în actuala etapă problemele noastre au ajuns acolo unde le era locul, unde ele pot fi evaluate ca gravitate şi dificultate şi unde chiar pot fi soluţionate. Au ajuns în Parlamentul României unde, o comisie comună specială a celor două camere va decide, în cele din urmă, oportunitatea elaborării unui Pact Naţional pentru Justiţie.
Avem acum, mai mult ca oricând, posibilitatea de a ne verifica perseverenţa, tenacitatea şi de a trece fără prea multă dificultate peste micile orgolii care ne-ar putea împiedica.
Abia acum a sosit momentul să spunem şi în acelaşi timp să susţinem cu tot ce avem mai bun şi mai performant în noi, că în România, justiţia trebuie pusă pe un alt făgaş.
juridice