Desfiinţarea firmei
Cheltuielile şi timpul pierdut pentru desfiinţarea unei firme nu sunt deloc neglijabile, plus că, dacă apare vreo oportunitate, trebuie înfiinţată altă firmă. Dizolvarea şi radierea firmei costă
aproximativ 500 de lei. Însă, dacă este necesară şi lichidarea, atunci trebuie plătit şi onorariul lichidatorului, care diferă în funcţie de cât de complicată este situaţia patrimoniului, precum şi de firma de lichidare aleasă.
Desfiinţarea unei firme parcurge în principiu două etape: dizolvarea şi radierea. În situaţia în care asociaţii nu se înţeleg cu privire la împărţirea bunurilor, apare şi o etapă intermediară, respectiv lichidarea firmei.
Prima fază este dizolvarea, care se poate face voluntar, prin hotărârea asociaţilor (respectiv decizia asociatului unic) sau prin hotărâre judecătorească, în cazul în care între asociaţi apar neînţelegeri grave sau din diverse alte motive prevăzute de lege. În anumite situaţii, după dizolvare urmează lichidarea firmei.
În cazul unui SRL cu asociat unic nu este nevoie de intervenţia lichidatorului, însă el trebuie să menţioneze în decizia de dizolvare dacă societatea are datorii şi, în cazul în care are, cum se vor stinge acestea. Nici în cazul dizolvării voluntare, când toată lumea este de acord cu împărţirea activului, nu este nevoie de lichidator, deci s-ar putea lua în considerare nişte economii substanţiale cu onorariile acestora.
Însă, dacă asociaţii nu se înţeleg cu privire la împărţirea bunurilor societăţii, atunci vor trebui să treacă şi prin faza de lichidare. În funcţie de situaţie, lichidatorul poate fi numit de instanţă sau pot angaja ei o firmă de lichidare.
Dacă dizolvarea societăţii s-a făcut voluntar, dosarul care se depune la Registrul Comerţului trebuie să conţină, printre alte documente, şi situaţia financiară de lichidare; hotărârea de repartizare a activelor; certificat de la Administraţia Financiară din care rezultă că societatea nu are datorii la bugetul de stat şi la contribuţiile sociale.
Dacă dizolvarea nu este voluntară, ci prin hotărâre judecătorească, instanţa va trimite hotărârea la ONRC, care va radia din oficiu societatea.
Dacă însă societatea are datorii la bugetul statului sau faţă de terţi, pe care nu le poate plăti, ea va fi dizolvată pentru insolvenţă. Conform Legii insolvenţei nr. 85/2006, reprezentanţii societăţii aflate în această stare trebuie să adreseze tribunalului o cerere de a intra în procedura generală sau simplificată de insolvenţă.
Suspendarea temporară a activităţii
O soluţie mai simplă pentru firmele care, din diverse motive, nu mai au activitate este suspendarea activităţii pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 ani. Aceasta este posibilă atunci când comerciantul nu are datorii la bugetul statului, întrucât, pentru acordarea regimului derogatoriu prevăzut în caz de inactivitate temporară, legea cere să nu figureze cu obligaţii fiscale restante către bugetul general consolidat şi să nu fie în curs de soluţionare o cerere de rambursare sau de restituire a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor.
Procedura suspendării temporare începe cu o cerere, la ONRC, la care trebuie anexate hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor, acţionarilor, respectiv decizia asociatului unic privind suspendarea temporară a activităţii. Costurile cu plata taxelor şi cu actele ajung la aproximativ 250 de lei. Mai sunt şi alte formalităţi cum ar fi redactarea actelor, obţinerea autentificării, darea de dată certă, acordarea de îndrumări pentru completarea corectă a cererii de înregistrare care se efectuează prin serviciile de asistenţă din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă tribunal şi care presupun costuri suplimentare, în funcţie de serviciile la care s-a apelat.
Suspendarea temporară este o soluţie la care au apelat mulţi comercianţi fără activitate pentru a evita impozitul forfetar. Contribuabilul aflat în inactivitate temporară poate beneficia de un regim derogatoriu în ceea ce priveşte declaraţiile fiscale, în sensul că nu are obligaţia depunerii acestor declaraţii, cu excepţia anilor fiscali cuprinşi parţial în acest interval. Pentru aceasta, va face cerere la organul fiscal pentru stabilirea altor termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale pentru impozitele, taxele şi contribuţiile administrate de ANAF.
Cazuri în care se ajunge la radierea din oficiu
Sunt multe persoane care îşi lasă pur şi simplu firma în paragină, adică nu mai întreprind nimic nici ca să scape de ea, nici ca să o pună pe picioare, sperând că firma va fi radiată din oficiu şi vor scăpa de cheltuieli.
Radierea din oficiu intervine, în general, atunci când dizolvarea firmei are loc prin hotărâre judecătorească. Instanţa trimite automat hotărârea la ONRC, care va radia firma din oficiu.
Legea prevede multe situaţii în care ONRC, precum şi orice persoană interesată, printre care şi Ministerul Finanţelor, pot face, la tribunal, cerere de dizolvare a societăţii, în situaţia nerespectării unor dispoziţii legale, cum ar fi cele de mai jos (prevăzute în Legea societăţilor comerciale, art 237):
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului Comerţului;
c) societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută;
d) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii.
De asemenea, în cazul în care societatea a fost suspendată temporar şi nu şi-a reluat activitatea după 3 ani, ONRC sau Ministerul Finanţelor ar putea cere tribunalului dizolvarea acesteia, ceea ce duce la radierea din oficiu.
„În aceste situaţii, hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea se înregistrează în Registrul Comerţului, se comunică Direcţiei Generale a Finanţelor Publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare.
În practică însă, comercianţii n-ar trebui să mizeze prea mult pe radierea din oficiu la cererea Ministerului Finanţelor, pentru că acesta nu are niciun interes să facă un asemenea demers întrucât taxele şi cheltuielile de judecată se plătesc de către cel care solicită. Mai degrabă Ministerul Finanţelor va face o cerere de insolvenţă pentru a-şi recupera datoriile dacă este cazul. „Pe de altă parte, dacă totuşi Ministerul Finanţelor a făcut aceste demersuri pe cheltuiala sa, se poate întoarce cu acţiune împotriva comerciantului, pentru a-şi recupera cheltuielile”, este de părere avocata Camelia Leceanu.
Aşadar, în practică, lucrurile nu stau chiar aşa de simplu. Aşteptarea unei radieri din oficiu nu e o soluţie pentru cei care au datorii sau alte probleme cu firma. Dacă societatea are datorii la bugetul de stat, drumul spre radierea din oficiu va fi mult mai complicat decât dacă asociatul şi-ar desfiinţa singur firma. El nu va putea spera că va scăpa de probleme pentru că firma i se va radia din oficiu deoarece nu şi-a depus bilanţul la timp, de exemplu. Chiar dacă ONRC va face o cerere în instanţă pentru dizolvarea firmei pe motiv că nu s-a depus bilanţul, va fi citat şi Ministerul Finanţelor, care la rândul lui va putea face cerere de faliment pentru a-şi recupera creanţele. Deci orice demers pornit pentru radierea din oficiu „aduce la dosarul cauzei” toate celelalte probleme pe care le are societatea cu Fiscul sau cu alţi creditori.
sfin