Deşi bancherii se plâng că solicitările foarte reduse de împrumuturi din partea populaţiei stau de fapt la baza îngheţului creditării, o afacere de nişă se dezvoltă puternic: creditarea prin amanetarea diverselor obiecte, în
special bijuterii de aur. Reprezentanţii BNR consideră că este vorba de un fenomen social, amplificat de restricţiile impuse de bănci.
Casele de amanet au umplut străzile, atât în zonele centrale ale Capitalei sau ale altor oraşe mari din ţară, cât mai ales în cartierele sărace. Fiind vorba de Instituţii Financiare Nebancare (IFN-uri), acestea trebuie să notifice Banca Naţională înainte de a începe să funcţioneze şi să respecte regulile impuse de Protecţia Consumatorilor. În registrele BNR există aproape 1.800 de case de amanet, dintre care 300 s-au înregistrat doar în acest an. Numai în lunile octombrie şi noiembrie şi-au început activitatea 66 de case de amanet faţă de 40 în aceeaşi perioadă a anului trecut. Se poate spune, aşadar, că vorbim de o afacere înfloritoare, în condiţii de piaţă favorizante. Este vorba, în primul rând, de criza economică, aceasta obligând mulţi oameni să-şi amaneteze bijuteriile sau alte obiecte pentru a face rost de bani. În acelaşi timp, preţul gramului de aur a crescut vertiginos în ultima perioadă, fiind vorba de un activ apreciat de investitori, astfel încât casele de amanet obţin câştiguri bune şi de pe urma vânzării bijuteriilor cu care rămân în cazul în care proprietarii nu pot rambursa sumele împrumutate.
Dobåndă de peste 300% pe an
Cum funcţionează, de fapt, sistemul de creditare prin amanet? Persoana vine la casa de amanet cu o bijuterie, care este evaluată pe loc, iar în funcţie de gramaj şi de alte elemente, precum gradul de uzură şi formă, se stabileşte un preţ, acesta reprezentând valoarea împrumutului. Casele de amanet plătesc pentru gramul de aur de 14 carate în jur de 50 de lei, iar pentru cel de 18 carate, până la 60 de lei. Preţurile variază în funcţie de cotaţiile oficiale stabilite de BNR şi de piaţa de profil. Bijuteria amanetată reprezintă, de fapt, garanţia pentru returnarea împrumutului, într-un termen de maximum 30 de zile, dar nu mai devreme de cinci zile. Dacă în această perioadă obiectul de valoare nu este răscumpărat, prin returnarea sumei împrumutate şi a comisionului, casa de amanet devine, conform contractului semnat la acordarea creditului, proprietara obiectului şi poate să-l vândă în forma iniţială sau să-l valorifice prin alte mijloace, precum topirea.
Fiind vorba de un tip de creditare pe o perioadă scurtă şi la care se apelează în situaţii de urgenţă, costurile sunt foarte ridicate. Este vorba de un comision zilnic de 0,6-0,9%, ceea ce înseamnă o dobândă de aproape 30% lunar. Concret, dacă amanetezi o bijuterie în valoare de 1.000 de lei şi o răscumperi după o lună, va trebui să restitui în total 1.300 de lei. La unele case de amanet, comisioanele urcă până la 4% pe zi dacă tranzacţia s-a efectuat noaptea, în momente de maximă urgenţă, de către un împătimit al jocurilor de noroc, de exemplu. Problema este că mulţi nu pot returna la timp sumele împrumutate şi prelungesc, de la o lună la alta, perioada de creditare, astfel încât aceasta se poate întinde până la un an sau chiar mai mult, ceea ce presupune costuri totale uriaşe. Astfel, dobânda pe o perioadă de un an ajunge la 330% în cazul unui comision zilnic de 0,9%, ceea ce înseamnă că datoria pentru cei 1.000 de lei împrumutaţi la amanet ajunge la 3.300 de lei. Comparativ, dobânda medie pentru un credit de consum acordat de bănci se situează în jurul a 22% pe an.
sfin