Sunt multi patroni care, în loc sa încheie contracte de munca, încheie conventii civile cu persoane fizice neautorizate. Aceste contracte sunt ilegale, pentru ca mascheaza contractele de munca si, evident, nu ofera
protectie salariatului în nicio privinta. Fiind un raport de drept civil, si nu de dreptul muncii, persoana fizica neautorizata, angajata pe baza de conventie civila, nu are practic niciun drept. Chiar daca teoretic ar avea anumite drepturi, nu are instrumentele juridice pentru a si le realiza în mod eficient.
Conventiile civile încheiate cu persoane fizice autorizate
Înca de la început trebuie spus ca la aceasta sectiune nu facem referire la contabili, traducatori, avocati, consultanti fiscali, notari, pentru ca acestia exercita profesii independente reglementate prin legi speciale.
Persoanele fizice autorizate conform OUG nr. 44/2008 au dreptul sa încheie conventii civile (sau contracte de prestari servicii). Aceasta ordonanta reglementeaza desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale.
Însa nici aceste conventii civile nu pot masca un contract de munca. Practica judecatoreasca si autoritatile fiscale considera ca un asemenea contract este posibil doar pentru o prestatie unica, ocazionala, si nu pentru activitati regulate, desfasurate pe o perioada de timp nelimitata sau mai lunga decât cere prestatia respectiva.
Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) si-a exprimat clar punctul de vedere, în vara anului trecut, când a sanctionat cluburile de fotbal pentru ca angajau sportivi profesionisti, contabili, soferi, electricieni etc. pe baza de conventii civile. Conform ANAF, „sportivii profesionisti nu pot fi angajati pe conventii civile, care se pot încheia doar pentru activitati ocazionale, si nu pentru cele dependente”.
Aceasta este interpretarea art. 1.471 din Codul Civil, care spune ca „nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrarile sale decât pentru o întreprindere determinata sau pe un timp marginit”. Deci conditiile impuse de lege sunt ca serviciul prestat sa fie determinat, executat printr-o singura prestatie, sau timpul pentru care presteaza serviciul respectiv sa fie limitat. Însa limbajul arhaic al Codului Civil, conceput la 1864, face ca aceste conditii sa fie interpretabile, ambigue. Ce înseamna „întreprindere determinata” si mai ales ce înseamna „timp marginit”?
În practica s-a retinut ca trebuie sa fie vorba de o singura prestatie care sa dureze exact cât este necesar pentru a o duce la bun sfârsit. De exemplu, pentru un electrician, exact cât sa repare sau sa instaleze ceva. Sau pentru un web designer, exact cât sa faca un site.
Tot în ideea de a nu masca raporturi de munca prin conventie civila, în practica s-a mai retinut ca nu se pot încheia astfel de conventii pentru activitati care fac parte din obiectul de activitate principal sau secundar al firmei.
Activitati independente reglementate de legi speciale
Contabilii, traducatorii, consultantii fiscali, auditorii, avocatii sau notarii nu sunt autorizati în sensul OUG 44/1998 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale.
Aceste profesii sunt reglementate prin legi speciale, care permit expres încheierea contractelor de prestari servicii, chiar si pentru o activitate regulata, pe o perioada mai lunga. De exemplu, „contabilitatea poate fi organizata si condusa pe baza de contracte de prestari de servicii în domeniul contabilitatii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din România” (art. 10 alin. 3 din Legea contabilitatii nr. 82/1991). Dispozitii asemanatoare exista si pentru celelalte categorii enumerate la acest capitol.
Exista foarte multe discutii în legatura cu modul de angajare al administratorilor de bloc. HG nr. 1.588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari prevede ca administratorii pot fi angajati cu contract de munca sau conventie civila: „Comitetul executiv poate angaja personal specializat pentru îndeplinirea atributiilor ce îi revin si adopta decizii asupra cuantumului salariilor, indemnizatiilor, remuneratiilor si a eventualelor premieri care se acorda personalului încadrat cu contract individual de munca sau în baza unei conventii civile de prestari de servicii, în limita bugetului aprobat de adunarea generala” (art. 17, alin. 5).
Avantaje si dezavantaje fata de contractul de munca
Desi, asa cum am aratat, contractele de prestari servicii sunt la limita legalitatii, fiind destul de riscante pentru angajator în cazul unui control al Fiscului, acestea se practica foarte frecvent, pentru a masca raporturi de munca, atât cu persoane fizice autorizate, cât si cu cele neautorizate. Angajatorului îi convine pentru ca nu plateste asigurarile, iar impozitul pe venit este de 10% prin retinere la sursa.
Pentru angajat, daca nu este persoana fizica autorizata, dezavantajele ar fi ca nu este asigurat pentru pensii, somaj sau sanatate, poate fi concediat fara preaviz si nu are niciun instrument legal eficient pentru a se apara împotriva angajatorului nici macar daca acesta nu-i plateste salariul. Fiind un raport civil, si nu de munca, el trebuie sa plateasca taxa de timbru si trebuie sa dovedeasca absolut tot ce sustine. Daca ar fi fost raport de munca, angajatorul ar fi trebuit sa probeze ca nu este asa.
Aceste aspecte sunt valabile si pentru persoana fizica autorizata, cu exceptia faptului ca aceasta îsi poate plati toate asigurarile. Aceasta ar putea avea si avantaje în sensul ca îsi poate deconta tot felul de cheltuieli si, optional, poate fi scutita de TVA daca are o cifra de afaceri sub 35.000 de euro pe an.
Sursa: Saptamana Financiara