Cazurile in care clientii au semnat legati la ochi contracte de credit paguboase pentru buzunarele lor sunt numeroase. Pe de alta parte, sunt situatii in care bancile impun clientilor noi prevederi, fara sa le parafeze printr-un act aditional. In final, clientul reprezentat de un
avocat specializat are sanse mari sa corecteze aceste abuzuri, mai ales daca si banca aplica principiul bunei-credinte. Cei care se reprezinta singuri trebuie sa fie pregatiti pentru un hatis legislativ, cu interpretari de multe ori divergente.
Ordonanta 50/2010 si-a propus sa faca ordine in contractele de credit, insa, in cele mai multe cazuri, a transformat avantajele in minusuri pentru clienti.
Printre altele, ordonanta cerea transparentizarea modului de calcul a dobanzii, prin raportarea la indicatorii Euribor, Robor sau Libor. Bancile au transpus aceasta cerinta prin scaderea din nivelul dobanzilor din vara anului trecut a valorii indicatorilor sus-mentionati.
Euribor, de pilda, s-a aflat la un minim istoric in vara lui 2010, de 0,7%, pentru cotatia la 3 luni, respectiv de 0,9%, pentru maturitatea la 6 luni. In prezent, Euribor 3 M a ajuns la 1,43%, iar 6 M, la 1,7%, potrivit www.euribor.org.
Dupa cum sunt calculate marjele fixe din componenta dobanzilor de catre institutiile de credit, in vara anului trecut au rezultat niste valori uneori prea mari, ce trebuie mentinute pe toata perioada contractului de credit.
Euribor, numai in sus
Problema este ca Euribor, dupa ce a atins minimul istoric, nu mai poate decat sa creasca. Economistii sustin, in unanimitate, ca indicatorul nu se va opri prea curand din apreciere. Radu Ghetea, presedintele CEC Bank si al Asociatiei Romane a Bancilor, a declarat recent ca se asteapta ca Euribor sa ajunga la 2% la sfarsitul acestui an. Peste doi, trei ani, poate sari de 3% sau 4%, iar asta se poate traduce prin rate mai mari pentru clienti.
Alexandru-Serban Ratoi, Associate Lawyer la firma de avocatura “Piperea si Asociatii”, ofera si o modalitate de “securizare” in cazul unei escaladari a ratei Euribor. “Consider ca una dintre solutiile viabile pentru obtinerea unei marje rezonabile, care sa reflecte echilibrul contractual, ar fi fost scaderea din dobanzile practicate in vara anului trecut a valorii indicatorilor mentionati in momentul semnarii contractului de credit”.
Ce inseamna asta? De exemplu, daca in vara lui 2010 aveati o dobanda de 10%, din care banca a scazut valoarea Euribor 3 M la acel moment, de 0,7%, a rezultat o marja fixa de 9,3%.
Daca banca ar fi scazut din dobanda valoarea Euribor din momentul in care ati luat creditul, sa zicem in vara lui 2007, cand Euribor 3 M era de 4%, ar fi rezultat o marja fixa de 6%. Astfel, pericolul majorarii dobanzilor pana la un nivel nesustenabil, urmare a cresterii Euribor, ar fi fost cu mult diminuat.
“O alta solutie, deosebit de avantajoasa pentru clienti, ar fi fost stabilirea unei rate fixe a dobanzii, insa aceasta a fost respinsa constant de banci”, mai spune avocatul.
Ce-i de facut daca ai refuzat actul aditional la Ordonanta 50 dar banca tot ia in calcul Euribor?
Legea 288/2010 pentru aprobarea Ordonantei 50 stabilea ca bancile sau clientii care aveau contracte in derulare la data aparitiei ordonantei puteau denunta actele aditionale, in situatia in care acestea nu fusesera inca semnate.
Exact asta a facut Adrian Mihalache, unul dintre numerosii clienti ai institutiilor de credit din Romania. Constient ca un Euribor in continua crestere ii va majora dobanda, a denuntat actul aditional. Banca s-a conformat legislatiei si i-a anulat actul aditional, ceea ce insemna ca singurul care continua sa produca efecte juridice este contractul initial de credit.
Banca il notifica: „Actul aditional incheiat in baza prevederilor OUG 50/2010 inceteaza a mai produce efecte juridice, redevenind aplicabile de drept, fara indeplinirea altor formalitati suplimentare, prevederile Contractului de credit”.
Cu toate acestea, se pare ca banca comite un abuz. Desi contractul initial de credit al domnului Mihalache nu pomeneste nimic despre raportarea dobanzii la Euribor, institutia de creditare, intr-un exces de zel, ii impune acest indicator, desi clientul a renuntat la actul aditional.
Banca precizeaza: ”In vedera aplicarii unei practici transparente in ceea ce priveste modalitatea de revizuire a dobanzii de baza (dobanda de referinta), va asiguram ca dobanda de baza va putea fi ajustata doar in corelare cu evolutia Euribor la trei lunii”.
Banca mentioneaza ca „schimbarea nivelului dobanzii de baza nu va constitui un amendament la contract, nefiind necesara incheierea unui act aditional”. Din cele mentionate, se intelege ca domnul Adrian Mihalache nu trebuie sa semneze nimic.
In aceasta situatie, pare aberant sa impui un model de calcul al dobanzii (desi acesta a fost initial respins de client, prin denuntarea actului aditional la ordonanta) care nu apare in documentatie.
Cel putin asa arata lucrurile la prima vedere, pentru ca banca precizeaza in continuare: „Va invitam la ghiseele noastre, oricand dupa primirea prezentei notificari, pentru eventuala transpunere si la nivelul documentatiei a celor mai sus mentionate, precizand totodata pentru buna regula ca efectele juridice decurgand din solicitarea dvs.(denuntarea actului aditional-nr.red.), astfel cum au fost prezentate anterior, se vor produce de drept, fara indeplinirea unor formalitati sumplimentare, incepand cu data transmiterii prezentei notificari”.
In traducere, putem aprecia ca banca spune urmatoarele: daca vreti sa semnam un act aditional pentru stabilirea formulei de calcul mentionate, o putem face, dar nu este obligatoriu („eventuala transpunere si la nivelul documentatiei a celor mai sus mentionate”).
Demers la limita legalitatii
Intrebarea fireasca este: cum poate produce efecte juridice o simpla precizare, fara sa fie parafata de niciun act aditional, care sa contina semnatura ambelor parti implicate? Poate impune banca o noua formula de calcul al dobanzii, prin raportarea la Euribor, desi clientul a refuzat, de fapt, actul aditional la OUG 50 care reglementa tocmai aceste chestiuni?
Demersul bancii este la limita legalitatii, pentru ca, pe de o parte, pentru modificarea unui contract este nevoie de semnatura ambelor parti.
Pe de alta parte, in contractual domnului Mihalache exista o clauza prin care banca poate modifica unilateral dobanda. Problema este ca, desi banca poate modifica unilateral dobanda, nicarieri nu apare precizat Euribor.
Alexandru-Serban Ratoi spune ca depinde foarte mult de prevederile contractual. “In mod normal, principiile generale ale dreptului proclama regula «mutuus consensus, mutuus disensus». Prin urmare, pentru modificarea unui contract va fi necesar, de principiu, un acord de vointe al partilor, materializat intr-un act aditional”, arata avocatul.
In speta, este evident ca un astfel de act aditional nu a fost incheiat. Insa, este posibil ca prevederile contractului sa permita bancii modificarea unilaterala a ratei dobanzii (dobanda variabila). “Prin urmare, in demersul sau de a modifica unilateral dobanda, banca se poate raporta la un indice intern, stabilit in baza unor calcule cunoscute exclusiv de banca, sau la un indice public Xbor”, mai spune Alexandru-Serban Ratoi.
Dispozitii contradictorii
Tot el precizeaza ca este discutabil daca o clauza de dobanda variabila este legala, avand in vedere dispozitiile art. 14 din Legea nr. 190/1999.
Acesta spune ca, in cazul in care, prin contractul de credit ipotecar, s-a stabilit ca rata dobanzii sa fie variabila, variatia ratei dobanzii trebuie sa fie legata de fluctuatiile unui indice de referinta; acesta trebuie sa fie ales dintr-o serie de indici de referinta a caror lista si mod de calcul vor fi stabilite prin hotarare a Guvernului, dupa avizarea acestora de catre Banca Nationala a Romaniei.
Cu alte cuvinte, banca nu are voie sa raporteze dobanda la un indicator intern, ci la unul public, verificabil.
sursa: avocatura.com