Vin sarbatorile! Este o reteta a fericirii, plina de culoare, plina de magie, de liniste sufleteasca. In noaptea de Craciun este atata liniste! Afara ninge linistit si timpul pare ca a stat pentru cateva clipe. Este Craciunul, noaptea miracolelor, o noapte de basm si feerie!
Vin sarbatorile!
Voi la ce va ganditi de sarbatori?
Stiu sigur ca sunteti pe lista mosului!
Vin sarbatorile!
Sarbatori fericite!
Casa de avocatura Coltuc
www.coltuc.ro
Judecătorii Curtii de Apel Cluj au apreciat că, în situaţia în care taxa de timbru are o valoare mare,”nu se pune problema încălcării dreptului la un proces echitabil raportat la disp. art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului, în sensul reţinut de Curtea Europeană în cauza Weissman contra României, Hotărârea din 24 mai 2006, întrucât ar însemna că oricine poate pretinde sume foarte mari de bani cu titlu de prejudiciu, material sau moral, fără a plăti vreo taxă de timbru, în considerarea cuantumului mare al acesteia raportat la cuantumul mare al pretenţiilor
Facebook se gandeste sa faca o oferta publica initiala intre aprilie si iunie anul viitor, prin care sa atraga 10 miliarde de dolari, ceea ce ar putea deveni cea mai mare listare din istorie. Astfel, compania ar putea fi evaluata la circa 100 de miliarde de dolari.
Presedintele BVB a spus ca “Facebook ar putea sa fie o buna oportunitate de listare la Bucuresti pe sistemul alternativ de tranzactionare al Bursei, pe sectiunea Internationala”.
Rezumat: Chiar considerand ca incadrarea/neincadrarea intr-o grupa de munca sau o grupa de munca superioara priveste acordarea unui drept social in raportul de munca, se observa ca art. 6 din OG 137/2000 conditioneaza
constatarea discriminarii de existenta unor motive expres si limitativ enumerate, respectiv: apartenenta la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia Asigurari sociale
Decizia nr. 1232 din 23 mai 2011
Decizia in extras
Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr. 2441/107/2009 formulata de reclamanti impotriva paratelor SC E. SA, SC Fil. de Distributie a E.E. „ E.D.T. Sud SA Brasov; SC Filiala de Furnizare SA a E.E.„E.F. T. Sud SA Brasov ; SC I.S.E.E. Serv SA – Sucursala de I.S. E.E. T. Sud SA Brasov s-a solicitat sa fie obligare paratele sa inlature discriminarea creata intre salariatii ce ocupa aceeasi functie/ meserie, fosti si actuali angajati ai paratelor in sensul acordarii grupei I de munca pentru perioadele in care acestia si-au desfasurat activitatea ca salariati ai SC E. SA privind aplicarea Ord. 50/1990 si sa fie obligata sa elibereze adeverintele pentru fiecare reclamant in parte.
In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamantii au lucrat in cadrul SC E. SA, ca si angajator si succesor in drepturi a fostei structuri Electrica, efectuand lucrari de intretinere, revizie, reparatie, lucrari de lichidare a avariilor si incidentelor la instalatiile electrice sub tensiune. Pe parcursul timpului SC E. SA s-a divizat in mai multe societati care au preluat personalul in functie de profilul de activitate.
Activitatea desfasurata de reclamanti a fost prestata in permanenta in conditii grele si periculoase ce au fost recunoscute cu ocazia incheierii contractelor colective de munca pe perioada 1990-2006 prin care angajatorul a acordat sporuri, dar fara a stabili si locurile de munca ce se incadreaza in grupe de munca, conform dispozitiilor Ord. 50/1990. Intrucat prin aceste anexe nu s-au stabilit locuri de munca ce se incadreaza in grupe de munca, reclamantii au fost discriminati si implicit prejudiciati fata de colegii lor care au desfasurat aceeasi activitate in cadrul altor sucursale ale paratelor.
Parata SC E. SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive intrucat prin HG nr.1342/2000 au fost create alte structuri, in prezent reclamantii fiind salariati ai SC F.E.SERV SA .
Odata cu personalul au fost preluate si arhivele, iar noului angajator ii revine obligatia de a verifica si de a emite adeverintele solicitate de reclamanti. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii intrucat activitatea desfasurata de unii reclamanti a fost incadrata in grupa II de munca, iar acordarea altei grupe de munca decat cea stabilita este in contradictie cu dispozitiile art. 5 si 6 din Ord. 50/1990.
SC F.D.E. E.„ E.D. T. Sud SA Brasov; a formulat intampinare prin care a invocat lipsa calitatii procesual pasive intrucat pentru perioada solicitata singurul angajator al reclamantilor era SC E. SA; parata s-a infiintat prin HG nr.1342/27.12.2001. S-a invocat exceptia inadmisibilitatii prezentei actiuni intrucat prin invocarea discriminarii si a prejudiciului suferit se urmareste obligarea societatilor la acordarea grupei I de munca desi instanta s-a pronuntat prin Decizia din dos. 4053/107/2008.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii intrucat angajatorul nu a facut nici o discriminare intre angajatii sai in sensul ca pentru aceeasi meserie/functie nu s-a acordat grupa I de munca, iar imprejurarea ca prin hotarari judecatoresti unor salariati li s-a acordat grupa I de munca nu este imputabila angajatorului.
SC F.F.E. E. „E. F. Transilvania Sud SA Brasov care invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat pe perioada solicitata singurul angajator al reclamantilor a fost SC E.SA, parata fiind infiintat doar prin HG nr.675/2007.
SC I.S.E.E. Serv SA – Suc. I.S.E.E. Transilvania Sus SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale intrucat pe toata perioada solicitata singurul angajator al reclamantilor era SC E. SA, aceasta parata fiind infiintata prin HG nr.74/2005.
Toate paratele au invocat autoritatea de lucru judecat raportat la Decizia civila 246/2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia care a solutionat litigiul dintre aceiasi reclamanti impotriva paratei SC E. SA Bucuresti, avand ca obiect acordarea grupei I de munca pe perioada anterioara anului 1990 pana la 1.04.2001, cerere intemeiata pe disp. Ord, MMPS nr. 50/1990.
Prin sentinta civila nr. 1143/25.05.2010 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr.2441/107/2009 s-a admis actiunea formulata de reclamanti si s-a constatat ca activitatea desfasurata de acestia in cadrul unitatii parate se incadreaza in grupa I de munca, pentru perioadele mentionate.
Paratele au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale, instanta de fond respingand-o pentru urmatoarele considerente:
SC E. SA are calitate procesuala pasiva intrucat tot ce tine de modalitatea in care s-a derulat contractul individual de munca al fiecarui reclamant si modalitatea in care s-a aplicat pentru fiecare reclamant prevederile contractului colectiv de munca se poate judecat doar in contradictoriu cu angajatorul pentru perioada respectiva, si /sau cu succesorul in drepturi al acestui angajator. Incepand cu anul 2001 SC E. SA a fost supusa unei noi reorganizari prin hotarari de guvern succesive, luand nastere celelalte parate din prezenta cauza (HG nr.1342/2001, HG nr.74/2005 si HGR nr.675/2007). Aceste parate au preluat activitati specifice de care anterior se ocupase o singura societate SC E. SA, iar odata cu aceste activitati si atributii au preluat si personalul care sa le indeplineasca, dar si arhiva aferenta atributiilor preluate si a personalului preluat.
Prin urmare si aceste parate au calitate procesual pasiva deoarece functioneaza ca si succesori ai fostilor angajati ai SC E. SA pe care i-a preluat, iar pe de alta parte pentru ca functioneaza ca si actuali angajatori ai reclamantilor, detin arhiva de personal si sunt singurii in masura sa elibereze adeverintele ce atesta incadrarea in grupa de munca, sau sa efectueze inscrierile in carnetele de munca ale reclamantilor. Aceste aspecte rezulta din disp. art. 45 din HG 1342/2001 care stipuleaza expres ca societatile comerciale nou infiintate preiau toate drepturile si obligatiile SC E. SA si se substituie in drepturile si obligatiile ce decurg din raporturile juridice ale acesteia cu tertii., precum si odata cu personalul preluat, preluarea CCM anterior incheiat de SC E. SA cu angajatii, pana la incheierea unui nou contract colectiv de munca. In aplicarea dispozitiilor Ord. 50/1990 s-a emis Ordinul MMPES nr.590 /2008 potrivit caruia adeverintele privind grupele de munca se elibereaza in baza documentelor verificabile aflate in evidenta angajatorilor sau ale detinatorilor de arhive.
S-a apreciat ca in prezenta cauza nu sunt intrunite cerintele existentei autoritatii de lucru judecat, pentru urmatoarele considerente:
Plecand de la disp. art. 1201 Cod civil, se observa ca prezenta actiune a reclamantilor este promovata in contradictoriu si cu alte parate decat SC E. SA ca si prima actiune si are ca obiect inlaturarea discriminarii si repararea prejudiciului suferit ca urmare a discriminarii. Se sustine de catre parati ca si prezenta actiune este intemeiata pe aceeasi cauza, acordarea grupei I de munca, la fel ca si precedenta actiune. Nu se poate retine identitatea de cauza intrucat in prima actiune formulata reclamantii au solicitat acordarea grupei I de munca pe considerentul ca au desfasurat activitate in conditiile prevazute la pct.123 anexa 1 din Ord. 50/1990. Instanta de recurs a retinut ca intre reclamanti si angajator nu a existat nici o intelegere intemeiata pe disp. Ordinului 50/1990 prin care sa fie stabilita grupa I de munca pentru activitatile/meseria prestata de fiecare reclamant in parte. S-a stabilit ca in lipsa unei astfel de intelegeri, nu se poate adauga la lege. Prin prezenta actiune se solicita inlaturarea starii de discriminare, motivata tocmai de imprejurarea ca in culpa este angajatorul care nu a respectat disp. Ord. 50/1990 si nu a stabilit unitar pentru toate filialele din subordine acordarea grupei I de munca, conform conditiilor specifice de munca. Acordarea grupei I de munca pentru reclamanti este doar consecinta inlaturarii discriminarii si nu cauza din prezenta actiune.
Pentru motivele invocate s-a respins si exceptia autoritatii de lucru judecat.
Pe fondul cauzei s-au retinut urmatoarele:
In perioada 1969-1990 reclamantii au desfasurat activitate in unitati subordonate la nivel central MEE, organizate teritorial si regional cu structura si denumiri diferite (IRE- I.R.E., sau SCM – Santier de Constructii Montaj).
In perioada 1990- 2001 aceeasi activitate s-a desfasurat in cadrul unor regii sau societati comerciale cu atributii in exploatarea sistemului energetic national (R., C.). Prin restructurarea C. au luat fiinta societati comerciale independente, cu atributii distincte: E., T., H. si T.
Ulterior s-a restructurat si SC E., fiind infiintata SC E. Serv – Filiala de Intretinere si Servicii Energetice.
Dupa mai multe reorganizari la nivel regional IRE s-a transformat in Sucursala ale SC E. SA, cu subunitati in mai multe judete, iar SC E. Serv are in subordinea sa sucursale si agentii in teritoriu.
A fost reorganizata si activitatea instalatiilor electrice luand fiinta sectii de inalta tensiune, centre de exploatare inalta tensiune, sectie de distributie, centru de furnizare s.a.
In aplicarea Ord. MMPS nr. 50/1990 sindicatele si conducerea unitatilor urmau sa stabileasca locurile de munca, activitatile si persoanele care se incadreaza in grupa I si II de munca conform prevederilor ordinului mentionat si a celor doua anexe ale acestuia. In perioada 1990-2000 in domeniul energetic s-au incheiat contracte colective de munca la nivel R. sau C. si apoi SC E. SA la 28.02.2001.
Parata SC E. SA arata ca in perioada 1990-2000 activitatea de distributie si furnizare a energiei electrice s-a desfasurat la nivel de teritoriu (in unitati IRE, FRE, Sucursale, Agentii) in cadrul carora erau organizate structuri sindicale, motiv pentru care in toate aceste contracte colective s-a stipulat expres ca identificarea si nominalizarea locurilor de munca cu conditii deosebite, precum si lista locurilor de munca si a categoriilor de personal ce se incadreaza in grupe I si II de munca se vor stabili prin note comune sau acte aditionale la nivelul acestor „unitati”.
Aceasta modalitate de stabilire a locurilor de munca ce se incadreaza in grupe de munca a condus inevitabil si la crearea unei discriminari intre personalul salariat a diferitelor „unitati” din cadrul furnizarii si distributiei energiei electrice.
Acest domeniu a fost considerat anterior anului 1990 ca un domeniu deosebit de important, fiind supus unei reglementari stricte cum ar fi cele din Decretul 400/1981 sau unui control riguros din partea statului, astfel incat prin Ordinul 202/1985 in conducerea marilor unitati producatoare de energie electrica pe carbune si a centralelor de furnizare si distributie energie electrica s-a numit si un comandant militar care participa la intreaga activitate a structurilor de conducere a respectivelor centre.
Anterior anului 1990 reclamantii si-au desfasurat activitatea in aceste conditii stabilite pentru intreg sistemul energetic national.
Ulterior anului 1990 reclamantii au lucrat in aceleasi conditii de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente si boli profesionale, motiv pentru care au beneficiat de sporuri la salariu pentru conditii grele, periculoase, sau nocive si apoi incepand cu 2002 de clasa de salarizare pe baza de grila care sa respecte conditiile de lucru deosebit de grele.
Activitatea reclamantilor s-a desfasurat in locuri de munca in care exista risc de accidente, explozii, arsuri, electrocutari, caderi de la inaltime si intoxicare cu substante chimice provenite de la baterii de condensatoare si acumulatoare cu acid sulfuric si in unitati trafo care contin cantitati mari de ulei, care determina pericol de incendiu in caz de defectiuni.
Activitatea se desfasoara in echipe comune de lucru pentru aceleasi instalatii electrice cu tensiuni cuprinse intre 20-100.000 volti, executand lucrari de exploatare si intretinere a capacitatilor de productie a altor societati, ai caror angajati beneficiaza de grupa I de munca.
Potrivit art. 3 al. 2 din Ord. 50/1990 salariatii care efectueaza lucrari de exploatare si intretinere a capacitatilor de productie ale societatilor a caror angajati beneficiaza de grupa I de munca, beneficiaza la randul lor de grupa I de munca, fara a mai fi necesara completarea Ord. 50/1990 conform scrisorii MMPS (SC E. CF SA, CN CFR SA).
Faptul ca in intervalul 1990-2001 angajatorul nu a stabilit lista locurilor de munca cu pericol de accidentare si lista riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala care ar fi determinat potrivit Ord. 50/1990 incadrarea pe grupe de munca nu este imputabil salariatilor, reclamanti in prezenta cauza. De altfel, angajatorul nu a mai pastrat nici lista locurilor cu grad ridicat de periculozitate intocmit in temeiul art. 21 din Decretul 400/1981 si care la acel moment nu conferea incadrarea in grupe de munca decat pentru un numar limitat de persoane conform legislatiei in vigoare anterior anului 1990. Toate aceste deficiente in activitatea angajatorului nu pot conduce la o stare de discriminare a reclamantilor care nu beneficiaza de aceleasi drepturi ca si colegii lor care detin functii si meserii identice, nici macar similare cum sunt ele definite de lege.
Aceasta concluzie se regaseste si in N.F. la HG nr.1223/1990 si in Decizia nr. 87/1999 a Curtii Constitutionale.
Reclamantii si-au desfasurat activitatea in sistemul energetic avand meseria de baza electrician, unii evoluand profesional in aceasta meserie, sau tehnician, subinginer dispecer, dispecer sef de tura.
Petenti au desfasurat activitati de exploatare, intretinere, reparare si furnizare a energiei electrice; activitatile au fost desfasurate in instalatiile de producere, transport si distributie a energiei electrice. Pentru fiecare din activitatile desfasurate petentii au fost supusi factorilor de risc determinati de specificul activitatii in domeniul energiei electrice care tin de tipul si categoria instalatiilor, tipul, categoria, complexitatea atributiilor specifice, microclimatul, noxele, lucrul la mari inaltimi, sau in subteran.
In concluzie, activitatea reclamantilor este identica cu cea inscrisa in anexa 1 pct. 123 al. 15 din ord. 50/1990 „ meseriasi de intretinere… electricieni si al. 46 electricieni L.C.”
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen legal paratele SC E. S.A Bucuresti, SC F.D.E. E. „E. D.T. Sud” Brasov si SC Filiala de I.S. E. „E. Serv SA” Bucuresti.
I. Prin recursul formulat, parata SC E. SA Bucuresti a invocat in principal exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat prin preluarea personalului si a arhivei noile societati comerciale s-au substituit SC E. SA, preluand toate drepturile acesteia, inclusiv cele ce formeaza obiectul prezentului litigiu.
Pe fondul cauzei a apreciat ca actiunea formulata este neintemeiata, intrucat Ordinul 50/1990 a fost abrogat prin Legea nr.19/2000, iar din punct de vedere juridic persoanele care se incadreaza in grupa II de munca nu se pot incadra in grupa I. Instanta de fond nu a solicitat Ministerului Sanatatii sa determine existenta conditiilor pentru acordarea grupei I de munca, si in plus si-a depasit competentele, intrucat nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupe de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele, proportional cu timpul de lucru prestat in conditiile respective.
II. Prin recursul SC F.D.E.E. „E.D. Transilvania Sud” Brasov se solicita respingerea actiunii reclamantilor, pentru ca discriminarea invocata este datorata, in principal, unor hotarari judecatoresti si nu deciziilor proprii ale societatilor parate.
In cauza este incidenta exceptia autoritatii de lucru judecat, aceeasi chestiune a acordarii grupei de munca fiind solutionata irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca anterioara.
III. Recurenta SC Filiala de I.S.E. „E. Serv SA” Bucuresti a reiterat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat singurul angajator al reclamantilor in perioada in litigiu a fost SC E. SA.
Discriminarea invocata este datorata, in principal, unor hotarari judecatoresti si nu deciziilor proprii ale societatilor parate, iar instanta trebuia sa cerceteze actiunea prin prisma conditiilor prevazute de OG nr.137/2000 pentru a constata starea de discriminare.
Curtea, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, in limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedura civila, a retinut ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Analizand cu prioritate, conform art. 137 Cod de procedura civila, exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si autoritatii de lucru judecat, a caror solutionare de catre instanta de fond este criticata de parate prin recursurile formulate, instanta constata ca sunt neintemeiate si in mod corect instanta de fond le-a respins.
Astfel, se apreciaza ca parata SC E.SA are calitate procesuala in cauza, intrucat pentru perioadele raportat la care reclamantii au solicitat constatarea starii de discriminare calitatea de angajator al acestora a avut-o aceasta parata. Sub aspectul stabilirii persoanei obligate in raportul juridic obligational dedus judecatii, nu prezinta relevanta faptul ca prin HG nr.1342/2001 societatea parata s-a reorganizat in mai multe unitati, in conditiile in care aceasta reorganizare s-a produs ulterior intrarii in vigoare a HG nr.1342/2001, iar SC E. SA, in calitate de angajator, avea obligatia de a incadra activitatea angajatilor sai in grupe de munca.
Nici exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de recurenta SC Filiala de I.S.E. „E. Serv SA” Bucuresti nu se dovedeste a fi intemeiata, intrucat in prezent arhivele SC E. SA se afla in posesia acestei societati, fiind transferate odata cu intreg personalul. Ca o consecinta a reorganizarii prin HG nr.1342/2001, societatea parata detine arhiva de personal si este singura in masura sa efectueze inscrierile in carnetele de munca ale reclamantilor, in calitate de angajator actual al acestora.
Exceptia puterii de lucru judecat, invocata de toate paratele in fata instantei de fond si reiterata prin recursurile formulate, se dovedeste de asemenea a fi neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Puterea de lucru judecat este reglementata ca o prezumtie absoluta irefragabila in art. 1201 Cod Civil, si ca o exceptie de fond, peremtorie si absoluta de art. 166 Cod de procedura civila.
Conform art. 1201 Cod Civil „este lucru judecat atunci cand a doua cerere are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate”.
Pentru a verifica daca exista sau nu puterea de lucru judecat, trebuie observata tripla identitate de elemente la care se refera art. 1201 Cod Civil : parti, obiect si cauza.
Prima instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, constatand neindeplinita conditia identitatii de cauza. Astfel, se constata ca in prima actiune formulata, ce a constituit obiectul dosarului nr. 4053/107/2007 solutionat irevocabil, reclamantii au solicitat acordarea grupei I de munca pe considerentul ca au desfasurat activitate in conditiile prevazute la pct. 123 anexa 1 din Ord. 50/1990, acest ultim act normativ constituind temeiul juridic al actiunii reclamantilor.
Prin prezenta actiune se solicita inlaturarea starii de discriminare, pretentie intemeiata pe dispozitiile OG nr.137/2000.
Avand in vedere temeiul juridic diferit invocat prin cele doua actiuni, Curtea de Apel constata ca nu exista identitate de cauza, motiv pentru care se impunea respingerea exceptiei puterii de lucru judecat.
Cu privire la modul de solutionare a fondului cauzei de catre prima instanta, se retine ca prin actiune reclamantii au solicitat, astfel cum s-a aratat anterior, sa se inlature discriminarea si ca o consecinta sa se acorde grupa I de munca, nu prin raportare la criteriile prevazute de Ordinul nr.50/1990, analizate anterior in dosarul 4053/107/2007 solutionat irevocabil, ci sa se acorde grupa de munca raportat la situatia colegilor ce au lucrat in aceleasi conditii si beneficiaza de ea.
Constitutia Romaniei, prin art. 16 alin. (1) garanteaza dreptul la egalitate: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Potrivit Constitutiei Romaniei, art. 20 alin (1), „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
Astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminarii, diferenta de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din Conventie, atunci cand autoritatile statale induc distinctii intre situatii analoage si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva. Instanta europeana a decis in mod constant ca pentru ca o asemenea incalcare sa se produca „trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva sau rezonabila (vezi CEDH, 18 februarie 1991, Fredin c/Suede, parag.60, 23 iunie 1993, Hoffman c/Autriche, parag.31, 28 septembrie 1995, Spadea et Scalambrino c/Italie, 22 octombrie 1996 Stubbingsetautresc/Royaume-Uni, parag.75.
Potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000, „prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice”.
Cap. II – Dispozitii speciale – Sectiunea I din OG nr.137/2000 priveste egalitatea in activitatea economica si in materie de angajare si profesie, si prevede urmatoarele:
Art. 6 – Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, discriminarea unei persoane pentru motivul ca apartine unei anumite rase, nationalitati, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia, intr-un raport de munca si protectie sociala, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, manifestata in urmatoarele domenii:
a) incheierea, suspendarea, modificarea sau incetarea raportului de munca;
b) stabilirea si modificarea atributiilor de serviciu, locului de munca sau a salariului;
c) acordarea altor drepturi sociale decat cele reprezentand salariul;
d) formarea, perfectionarea, reconversia si promovarea profesionala;
e) aplicarea masurilor disciplinare;
f) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordate de acesta;
g) orice alte conditii de prestare a muncii, potrivit legislatiei in vigoare.
Art. 27 – (1) Persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului.
(2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care persoana interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei.
Chiar considerand ca incadrarea/neincadrarea intr-o grupa de munca sau o grupa de munca superioara priveste acordarea unui drept social in raportul de munca, se observa ca art. 6 din OG nr.137/2000 conditioneaza constatarea discriminarii de existenta unor motive expres si limitativ enumerate, respectiv: apartenenta la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
In speta, pretinsa deosebire de tratament realizata intre angajatii si fostii angajati ai paratei SC E. SA nu este realizata pentru vreunul dintre criteriile prevazute strict de ordonanta.
Pretinsa discriminare invocata de reclamanti este izvorata atat din acte ale angajatorului, respectiv din anexele la contractele colective de munca in care se precizeaza incadrarea pe grupe de munca, acestea raportate insa si la hotarari judecatoresti prin care s-a constatat incadrarea si a altor locuri de munca/activitati in grupe de munca decat cele nominalizate de angajatori.
Pretentia reclamantilor din prezentul dosar de a li se acorda grupa de munca motivat exclusiv pe faptul ca colegii in situatii pretins similare beneficiaza de acestea nu este intemeiata, intrucat prin legislatia in materie – Ordinul 50/1990 se reglementeaza expres criteriile pe baza carora se stabilesc locurile de munca ce se incadreaza in grupele I si II de munca, organele competente care sa faca aceste incadrari, metodologia pe baza careia unitatile efectueaza incadrarea in grupele I si II de munca.
Toate aceste prevederi legale invedereaza ca incadrarea locurilor de munca din diferite unitati in grupele I si II, trecerea de la o grupa la alta si scoaterea lor dintr-o anumita grupa, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a unitatilor, instanta nefiind competenta sa faca ea incadrarea unui loc de munca in grupele I si II de munca (in acelasi sens Decizia de indrumare nr.4/1976 a fostului Tribunal Suprem), astfel cum pretind reclamantii.
Instanta nu poate verifica daca raportat la activitatile desfasurate efectiv de reclamanti locul de munca se incadreaza intr-o grupa superioara, conform Ordinului nr.50/1990, intrucat aceasta verificare s-a facut deja in dosarul nr. 4053/107/2007 solutionat irevocabil, iar raportat la prevederile OG nr.137/2000 nu poate constata o situatie de discriminare decat pentru criteriile expres si limitativ prevazute de acest act normativ, criterii care nu se regasesc in prezenta cauza, astfel cum s-a aratat anterior.
Chiar daca aceste criterii ar fi fost indeplinite, verificarea daca reclamantii si partile care beneficiaza de grupa de munca in baza unor hotarari judecatoresti sunt in situatii similare presupune, in primul rand, raportarea la prevederile Ordinului nr.50/1990 – raportare care nu se poate face in speta, in caz contrar fiind incidenta autoritatea de lucru judecat, si, in plus, in sistemul juridic romanesc practica judiciara nu constituie izvor de drept, o hotarare judecatoreasca, chiar irevocabila, data intr-un caz concret, cu verificarea starii de fapt existente, nu poate obliga o alta instanta de judecata sa pronunte o solutie identica, fara verificarea in concret a starii de fapt, ci numai prin invocarea starii de discriminare, astfel cum pretind reclamantii.
In plus, incadrarea/neincadrarea intr-o grupa de munca a fost cunoscuta de reclamanti la momentul angajarii si ulterior, pe masura ce se incheiau la nivelul unitatilor parate contractele colective de munca, or nu au inteles sa conteste aceasta neincadrare/incadrare gresita in termenul de 3 ani prevazut de art. 27 alin. 2 din OG nr.137/2000, nici macar dupa aparitia acestui act normativ.
Fata de cele ce preced, Curtea constatand ca solutia primei instante reflecta o aplicare si interpretare eronata a legii la starea de fapt reiesita din probele dosarului, asa incat fata de dispozitiile art. 312 Cod de procedura civila raportat la art. 304 alin. 1 punctul 9 Cod de procedura civila, a admis recursurile formulate de paratele SC E. SA Bucuresti, SC F.D.E. E. „E.D. Transilvania Sud” Brasov si SC F.I.S.E. „E. Serv SA” Bucuresti impotriva sentintei civile nr.1143/25.05.2010 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr.2441/107/2009.
In hotararea instantei se arata ca aceasta “Admite in parte actiunea. Dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantului prin Decizia 39/2010 a Consiliului Concurentei de la 165.911 lei la 45.156 lei. Mentine celelalte dispozitii ale Deciziei. Cu recurs in 15 zile de la comunicare”.
Reprezentantii Consiliului Concurentei au declarat ca dupa primirea motivatiei instantei institutia va inainta recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Sursa: Curierul National
Astfel, „persoanele fata de care s-a dispus masura interzicerii accesului pe arenele sportive au obligatia ca, pe timpul desfasurarii competitiilor pentru care s-a dispus masura, sa se prezinte la cel mai apropiat sediu al politiei, jandarmeriei sau politiei de frontiera”.
Legea prevede si sanctiunile in cazul in care suporterii vizati nu respecta aceste reglemetari: „Neprezentarea la cel mai apropiat sediu al politiei sau jandarmeriei pe timpul desfasurarii unei competitii pentru care s-a dispus masura interzicerii constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 500 la 1.500 de lei sau prestarea a 120-200 de ore activitati in folosul comunitatii”.
Potrivit noii legi, preluata de hotnews, „incercarea de a introduce, detinerea, confectionarea sau folosirea in incinta arenei sportive a obiectelor artizanale si de distractie, de orice clasa, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 5 ani plus masura interzicerii accesului pe stadione intre 2 si 4 ani”.
De asemenea, „patrunderea sau incercarea de patrundere fara drept in incinta suprafetei de joc se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an si masura interzicerii accesului la competitiile sportive pe o perioada cuprinsa intre 1 si 2 ani”.
Aceeasi lege prevede ca in cazul in care „patrunderea in incinta suprafetei de joc sau chiar pe teren este insotita sau urmata de acte de agresiune sau violenta fizica, pedeapsa e inchisoare de la 1 la 2 ani si masura interzicerii pe stadioane intre 2 si 4 ani”.
CNA a analizat, in sedinta de miercuri, 14 decembrie, cazul West TV, o televiziune care, pe 7 decembrie, a fost scoasa din pachetul analogic din Arad al operatorului de cablu RCS&RDS. La sedinta de miercuri a CNA a participat si o delegatie de la televiziunea West TV.
“Acest proiect s-a dezvoltat si este difuzat in 11 judete”, a spus Andrei Ando, directorul general al West TV. Potrivit acestuia, pe 7 decembrie, RCS&RDS a scos West TV din pachetul de baza din reteaua sa din Arad fara sa fi avut vreo discutie prealabila cu reprezentantii televiziunii.
Proiectul de Lege privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, initiat de Ministerul Mediului si Padurilor, a fost aprobat de Camera Deputatilor in sedinta de joi, 15 decembrie 2011, si va intra in vigoare
dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei. Actul normativ prevede o reducere a taxei de poluare cu pana la 25%, dand posibilitatea ca, in cazul in care taxa de poluare platita de la 1 iulie 2008 este mai mare decat cea rezultata din aplicarea acestei legi, contribuabilii sa poata solicita restituirea sumelor reprezentand diferenta de taxa platita, a anuntat Ministerul Mediului.
INCA NU ESTE IN VIGOARE!
Modalitatea de calcul a taxei este unitara pentru toate situatiile in care aceasta se achita. Aceasta se calculeaza pe baza unor criterii obiective (tipul motorizarii, capacitatea cilindrica, emisia de CO2 si norma de poluare), luand in considerare si deprecierea autoturismului, se mai arata in documentul oficial.
ATENTIE! LA MAJORITATEA MASINILOR TAXA CRESTE NU SCADE POTRIVIT ACESTOR CRITERII!
Cateva schimbari esentiale fata de taxa actuala
Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul inmatriculat pe teritoriul Statului Roman anterior datei de 1 ianuarie 2007.
(3) Obligatia de plata a taxei intervine si in cazul autovehiculului inmatriculat pentru prima data, in Romania, dupa 1 ianuarie 2007 care intruneste cumulativ urmatoarelor conditii:
Taxa se calculeaza in functie de emisiile de CO2, cilindree si norma de poluare. In proiect, formulele de calcul sunt prezentate la pagina 3 si apoi sunt prezentate tabele detaliate cu diversi coeficienti.
TOTI CEI CARE AU PLATIT SAU DORESC EVITAREA ACESTEIA!
CONCLUZII:
1.TAXA DE POLUARE ESTE IN CONTINUARE ILEGALA
2.SE POATE OBTINE EVITAREA SAU RECUPERAREA ACESTEIA PRIN INSTANTA
3.VANZATORUL ISI POATE OBTINE RECUPERAREA TAXEI CAND VINDE PRIN INSTANTA
4.LA UNELE MASINI TAXA DE POLUARE CRESTE NU SCADE
www.coltuc.ro
avocat@coltuc.ro
http://zeustv.ro/emisiuni/confruntare-directa-intre-vrajitoarea-lisabona-si-deputatul-nicolae-paun-vezi-ce-si-au-spus-cei-doi/
In cadrul procesului castigat in prima instanta de seful statului, acesta l-a dat in judecata pe Patriciu pentru minciuna si trucara unor filmari, cerand despagubiri de un leu. Procesul a pornit de la difuzarea, in campania electorala din 2009, a unui film in care presedintele parea a lovi un copil la un miting electoral din 2004.
Magistratii au explicat ca „in temeiul probelor aratate si tinand cont ca prin verbul «a impinge» se intelege si «a imbranci» (conform DEX, editia 1998)”, instanta a retinut ca reclamantul Traian Basescu „a savarsit un act de violenta fizica asupra minorului aflat in public, la mitingul electoral din 2004”.
Instanta a subliniat ca nu este investita cu o actiune avand ca obiect tragerea la raspundere a reclamantului pentru aceasta fapta savarsita in septembrie 2004.
„Avand in vedere ca declaratia paratului (Dinu Patriciu – n.r.) a fost facuta in seara zilei de 25.11.2009, cu aproximativ 10 zile inainte de inchiderea campaniei electorale (la ora 7,00 in dimineata zilei de sambata, de dinaintea zilei de 06.12.2009, conform art. 15 alin.1 din Legea 340/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei), se apreciaza ca paratul nu a respectat dreptul reclamantului (Traian Basescu – n.r.) la o dezbatere publica echitabila si a profitat de pozitia vulnerabila a acestuia. In schimb, paratul avea la acea data, o pozitie publica diferita, fiind un om de afaceri cunoscut, pe care miza scrutinului nu il expunea in mod direct”, au mai spus judecatorii.
Magistratii au aratat ca „in situatia in care paratul ar fi cunoscut fapta reprosata reclamantului la o data apropiata de momentul la care a fost facuta declaratia, punerea acesteia in discutie publica ar fi fost legitima si cu scopul de a releva aspecte privind personalitatea candidatului la presedentie. Cum insa paratul a avut cunostinta de aceasta fapta exact de la momentul producerii ei (septembrie 2004), dupa cum a afirmat expres, dar a fost pusa in discutie publica cu cateva zile inainte de scrutinul prezidential din 2009 (dupa 5 ani), instanta apreciaza ca scopul declaratiei nu a fost dezbaterea unei chestiuni de interes public, ci cauzarea unui «prejudiciu de imagine» apt sa influenteze rezultatul scrutinului”.
„In ceea ce priveste vinovatia paratului in savarsirea faptei, instanta retine ca declaratia din data de 25.11.2011 a fost facuta cu scopul de a micsora sansele reclamantului in competitia electorala, prin vatamarea reputatiei, onoarei si demnitatii acestuia (intentie directa caracterizata prin scop”,au explicat judecatorii.
La 19 octombrie, Judecatoria Sectorului 1 a decis ca omul de afaceri Dinu Patriciu sa ii plateasca daune morale in valoare de 0,5 lei presedintelui Traian Basescu, caruia i-ar fi afectat imaginea prin difuzarea in timpul campaniei electorale din 2009 a unei inregistrari video dintr-o campanie precedenta in care parea ca loveste un copil.
Pe langa plata daunei morale, omul de afaceri va trebui sa publice in doua numere consecutive in cate trei ziare nationale aceasta decizie. Patriciu poate contesta cu recurs decizia instantei.
Astfel, patronii a trei localuri din City Mall Baneasa au primit amenzi in valoare de 2.000 lei, iar in cazul a doua dintre aceste unitati s-a suspendat temporar activitatea. Alte patru localuri din mall Unirea au primit amenzi de 2.000 de lei, iar in Bucuresti Mall, doi patroni au fost amendati cu 400 de lei si au primit avertismente, se aratat intr-un comunicat al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
Legea 349/2002 privind limitarea efectelor consumului produselor din tutun prevede ca spatiile din localuri pentru fumatori si nefumatori sa fie bine delimitate si sa nu se fumeze in spatii publice inchise.
Ministrul Educatiei, Daniel Funeriu, a anuntat ca pregateste un ordin care va reglementa statutul celor catorva zeci de mii de studenti care au parcurs programele de studiu neacreditate ale Universitatii “Spiru Haret”, in prezent documentul asteaptand doar avizul Consiliului Rectorilor.
ESTE A DOUA MINCIUNA DE ACEST GEN.
Chemati in judecata ca nu se va intampla nimic din ce spun guvernantii.
Situatia se va rezolva prin emiterea unui ordin de ministru in urma propunerii Agentiei Romane de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior (ARACIS) si cu consultarea Consiliului National al Rectorilor (CNR). In cazul acestei universitati se desfasoara deja procedurile legale pentru a fi in legalitate”, a declarat Funeriu, in cadrul audierilor de la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, precizand ministerul ca nu poate actiona in lipsa pronuntarii ARACIS si CNR: “Ministerul e constrans sa ia masuri in cadrul legal. Daca am emite un ordin in afara prevederilor legale, actul ar fi cuprins de nulitate. Sper ca vom avea acest aviz cat mai repede”.
Diplomele a aproximativ 50.000 de studenti au fost blocate in vara anului 2009 de catre ministrul de atunci al Educatiei, Ecaterina Andronescu. In urma scandalului declansat, a urmat o serie de procese intre Universitatea “Spiru Haret” si MECTS, ambele parti avand castig de cauza in diverse instante. Conform ministrului Daniel Funeriu, primele demersuri facute in baza noii legi a Educatiei au fost facute inca din luna mai, insa ordinul nu a fost emis intrucat Consiliul Rectorior nu s-a pronuntat cu privire la acest caz.
ALTA MIUNCIUNA!
Sa nu cadeti in capcana!
http://zeustv.ro/category/emisiuni/luis-lazarus/
Politicianul Alin Popoviciu a vrut să legalizeze vrăjitoria pentru a o putea interzice.
Deputatul Alin Popoviciu le-a declarat război vrăjitoarelor din România. El este de părere că persoanele care întradevăr au har sunt foarte puține.
“Vrăjitoarele spun că aceste puteri nu le poți avea decât din mamă în fiică. Sunt convins că sunt și asemenea persoane cu puteri reale. Președintele comunității rromilor vrea să interzică definitiv vrăjitoria”, a declarat Alin Popoviciu, pentru Zeus Tv.
“Există oameni din sfera politică ce apelează frecvent la vrăjitoare”, ne-a mai spus el.
http://stirileprotv.ro/stiri/social/daca-aveti-rate-restante-ati-putea-ramane-pe-drumuri-solutia-propusa-de-bnr.html
Autoritatea contractanta achizitioneaza direct produse, servicii sau lucrari, in masura in care valoarea achizitiei, estimata conform prevederilor sectiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depaseste echivalentul in lei a 15.000 euro pentru fiecare achizitie de produse, servicii ori lucrari. Achizitia se realizeaza pe baza de document justificativ
Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice evalueaza, inainte de transmiterea spre publicare a invitatiei/anuntului de participare, conformitatea cu legislatia aplicabila din domeniul achizitiilor publice a documentatiei de atribuire aferente contractelor de achizitie publica care intra sub incidenta prevederilor prezentei ordonante de urgenta.
Autoritatea contractanta are obligatia de a solicita ofertantilor constituirea garantiei de participare, in vederea participarii la procedura de atribuire a contractului, atunci cand prezenta ordonanta de urgenta prevede obligativitatea publicarii unui anunt sau a unei invitatii de participare.
Documentatia de atribuire trebuie sa contina urmatoarele informatii
atunci cand este necesara achizitionarea unor lucrari sau servicii suplimentare/aditionale, care nu au fost incluse in contractul initial, dar care datorita unor circumstante imprevizibile au devenit necesare pentru indeplinirea contractului in cauza, si numai daca se respecta, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:
Atunci cand, ulterior atribuirii unui contract de lucrari sau de servicii, autoritatea contractanta isi propune sa achizitioneze noi lucrari, respectiv noi servicii, care sunt similare lucrarilor ori serviciilor achizitionate prin atribuirea contractului initial si numai daca se respecta, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:
In cazul aplicarii criteriului «oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic», oferta stabilita ca fiind castigatoare este oferta care intruneste punctajul cel mai mare rezultat din aplicarea unui sistem de factori de evaluare pentru care se stabilesc ponderi relative. in cazul in care, din motive obiective, pe care autoritatea contractanta le poate justifica temeinic, este imposibila stabilirea exacta a ponderilor relative pentru fiecare factor de evaluare, autoritatea contractanta are obligatia de a indica in anuntul de participare si in documentatia de atribuire cel putin ordinea descrescatoare a importantei factorilor de evaluare care urmeaza sa fie utilizati.
Din primele informaţii, cântăreaţa s-ar fi aruncat de la etajul al şaselea al unui imobil, anunţă Realitatea TV. Cunoscuţii ei spun că artista a ameninţat de nenumărate ori că îşi va pune capăt zilelor. Specialiştii IML au preluat trupul neînsufleţit pentru autopsie.
Asigurătorii care nu îşi îndeplinesc obligaţiile ce decurg din poliţele RCA, sau şi le îndeplinesc defectuos, le vor plăti persoanelor care trebuie despăgubite, pentru fiecare zi de întârziere, penalizări de 0,2% din valoarea cuvenită. Totodată, pentru
poliţele emise începând cu 1 ianuarie 2012, sistemul “bonus-malus” li se va aplica şi asiguraţilor persoane juridice. Poate să pară un procent mic, dar pentru un asigurător care trebuie să despăgubească sute, poate mii de persoane, sumele pierdute se pot ridica la valori destul de mari. Astfel, asigurătorii sunt forţaţi să plătească la timp. Dacă vor respecta noul regulament, vor fi evitate momentele neplăcute, când persoanele implicate într-un accident ajungeau să se încaiere sau să se judece pentru că asigurătorul amâna la nesfârşit plata sau constatarea daunelor. CSA a realizat şi un top al rău- platnicilor, primele trei poziţii fiind ocupate de Euroins, Carpatica şi Astra.
Presedintele Asociatiilor de Proprietari din Romania, Radu Opaina, spune care sunt pasii de urmat pentru a recupera restantele la intretinere.Actiunea in justitie se realizeaza cel mai devreme dupa 3 luni de neplata, indiferent de valoarea sumei restante.
Inaintea actiunii in justitie, asociatia de proprietari transmite restantierului o notificare- somatie, printr-un birou de executor judecatoresc.
Daca proprietarul nu respecta termenul, se face dosarul de chemare in judecata.
Cererea de chemare in judecata se depune la judecatoria de sector/localitate de catre asociatia de proprietari reprezentata de presedinte sau de o alta persoana imputernicita de acesta.
Sentinta data in favoarea asociatiei de proprietari va fi pusa in practica de executorul judecatoresc ales de asociatie. Executarea silita se face asupra bunurilor mobile sau imobile ale restantierului sau prin poprire pe salariul de la locul de munca sau pe pensie.
Noul Cod Civil introduce o instituţie nouă, şi anume autoritatea părintească comună în caz de divorţ, exercitată în comun de ambii părinţi.Autoritatea părintească reprezintă totalitatea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor cu privire la persoana copilului şi la bunurile acestuia, drepturi şi îndatoriri care se exercită în mod egal de către ambii părinţi.
Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi
Conform prevederilor noului Cod Civil, în caz de divorţ al părinţilor, instanţa de tutelă stabileşte:
Autoritatea părintească comună în caz de divorţ este cunoscută şi sub numele de custodie comună şi se referă la situaţia în care domiciliul de bază al copilului este la un părinte, dar ambii părinţi participă la luarea deciziilor importante cu privire la creşterea copilului lor (deciziile cu privire la religia copilului, la asistenţa medicală, întreţinere şi educaţie – spre exemplu la ce grădiniţă sau la ce şcoală să fie înscris copilul, etc.).
Această prevedere are la bază prezumţia că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun şi în caz de divorţ al părinţilor.
Custodia comună asigură dreptul copilului la grijă părintească normală şi permanentă din partea ambilor părinţi precum şi prezenţa celor doi părinţi în viaţa copilului şi după divorţ, aceştia având aceeaşi responsabilitate şi posibilitate de a lua decizii referitoare la problemele copilului.
Prin urmare, regula este că, după pronunţarea divorţului, autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinţi (art. 397 Cod Civil).
Excepţie de la această regulă, atunci când există motive întemeiate care conduc la concluzia că nu ar fi în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, numit părinte custodian. Celălalt părinte – părintele necustodian – are dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia (art. 398 Cod Civil).
Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane
În cazuri excepţionale, dacă interesul copilului o cere, instanţa hotărăşte plasamentul copilului la o rudă, la o altă familie sau persoană sau la o instituţie de ocrotire specializată (art. 399 alin 1 Cod Civil). Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.
În acest caz, instanța stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei (art. 399 alin. 2 Cod Civil).
Locuinţa copilului după divorţ
Instanţa de tutelă se pronunţă în mod explicit cu privire la locuinţa copilului după divorţ, care va fi în general la unul dintre părinţi (părinte rezident). Părinţii se pot înţelege asupra locuinţei copilului după divorţ;
În situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la locuinţa minorului şi aceştia decid fără a lua în considerare interesul superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte ca locuinţa copilului minor să fie la părintele cu care acesta locuieşte în mod statornic .
Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa stabileşte locuinţa la unul dintre ei, luând în considerare interesul superior al copilului.
Pot exista şi situaţii excepţionale în care este în interesul superior al copilului ca instanţa să stabilească locuinţa acestuia la alte persoane (de exemplu la bunici, altă rudă sau persoană), cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. În această situaţie ambii părinţi sunt părinţi nerezidenţi. Persoanele respective sau instituţia de ocrotire supraveghează copilul şi fac tot ce este necesar pentru asigurarea sănătăţii, educaţiei şi învăţăturii sale (art. 400 Noul Cod Civil).
Precizări
Locuinţa minorului nu poate fi schimbată fără acordul ambilor părinţi dacă acest fapt ar afecta exerciţiul autorităţii sau a altor drepturi părinteşti.
În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la aceste aspecte, instanţa va decide dacă o schimbare a locuinţei este oportună sau nu, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi (art. 496 alin. 4 şi art. 497 alin. 1 şi 2 din noul Cod Civil).
De asemenea, ascultarea copilului este obligatorie. De regulă este ascultat copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, dar dacă instanţa consideră că este necesar pentru soluţionarea cauzei, poate fi ascultat şi copilul sub 10 ani (art. 264 Cod Civil).
Drepturile părintelui separat de copil. Relaţiile personale ale copilului cu părinţii şi cu alte persoane semnificative din viaţa sa.
Părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul să aibă legături personale cu acesta iar în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă va decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept (art. 401 din noul Cod Civil). Ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie şi în această situaţie (art. 264 Cod Civil).
Precizări
Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.
Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. (art. 14, Legea 272/2004).
Conform art. 15, Legea 272/2004, relaţiile personale se pot realiza prin:
– întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are dreptul la relaţii personale cu copilul;
– vizitarea copilului la domiciliul acestuia
– găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit
– corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul
– transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul
– transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul
Stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor
Un element de noutate introdus de Codul Civil este reprezentat de stabilirea obligaţiei de întreţinere pentru ambii părinţi, indiferent cu cine va locui copilul după divorţ.
Părinţii se pot înţelege cu privire la contribuţia lor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Această înţelegere va fi prezentată instanţei de tutelă care o va transpune în hotărârea de divorţ, sau notarului, în cazul divorţului notarial.
În situaţia neînţelegerii dintre părinţi în legătură cu acest aspect, instanţa de tutelă va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 Cod Civil).
Precizări
Noul Cod Civil prevede că obligaţia de întreţinere se execută de regulă în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.
Plata în bani reprezintă o alternativă în cazul în care unul dintre părinţi nu se achită de această obligaţie sau solicită expres să îşi îndeplinească obligaţia de întreţinere prin plata unei pensii de întreţinere (alimentare) în bani.
Pensia de întreţinere poate fi sub forma unei sume fixe sau a unei cote procentuale din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere şi se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite. Dacă nu există o înţelegere în acest sens, pensia de întreţinere se va plăti la termenele prevăzute în hotărârea judecătorească. Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.
Întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Părinţii pot conveni sau, dacă există motive temeinice, instanţa de tutelă poate hotărî ca întreţinerea să fie achitată prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreţinere ale copilului pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreţinerea, în măsura în care părintele care datorează întreţinerea are mijloacele necesare acoperirii acestei obligaţii.
În cazul în care apare o schimbare în ceea ce priveşte posibilităţile financiare ale părintelui care plăteşte întreţinerea şi nevoia copilului care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.
Exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi după divorţ are succes doar dacă dorinţa şi abilitatea părinţilor de a comunica şi colabora este suficient de mare. Deoarece autoritatea părintească implică responsabilitatea ambilor părinţi în legătură cu deciziile care privesc copiii este esenţial ca părinţii să poată discuta într-o atmosferă non-conflictuală, de siguranţă şi confidenţialitate pentru a putea cădea de acord cu privire la custodia asupra copilului, stabilirea locuinţei copilului după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi copil, stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copilului, modalităţile în care se achită această contribuţie, etc.
În sprijinul părinţilor vine medierea şi mediatorul care îi sprijină în găsirea celor mai adecvate şi satisfăcătoare soluţii cu privire la situaţia lor şi a copilului după divorţ .
Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară este o modalitate de încetare a căsătoriei, indiferent dacă soţii au sau nu copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, reglementare care nu s-a regăsit şi până la data intrării în vigoare a noului Cod civil. ( art. 374 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată.
Condiţiile şi modalităţile de încheiere a acordului soţilor privind desfacerea căsătoriei, precum şi avantajele alegerii soluţiilor amiabile privind conflictele de familie.
Art. 374 din Legea 287/2009 reglementează condiţiile divorţului prin acordul soţilor pe cale judiciară, care nu s-au modificat în raport de vechea reglementare, în sensul că divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi dacă au sau nu copii rezultaţi din căsătorie, instanţa fiind obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ, divorţul neputând fi pronunţat dacă unul din soţi este pus sub interdicţie.
Acordul soţilor trebuie să mai cuprindă:
– numele de familie pe care să-l poarte după divorţ;
– exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi;
– stabilirea locuinţei copiilor după divorţ;
– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii;
– stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
În cazul divorţului cu copii, la acord se va ataşa şi un raport de anchetă socială întocmită de către autoritatea tutelară, care să confirme că înţelegerea soţilor este în acord cu interesul superior al copilului.
Aspecte specifice
Acordul soţilor poate fi şi rezultatul unei proceduri de mediere care să se finalizeze prin încheierea unui acord de mediere privind desfacerea căsătoriei.
În acest sens, dispoziţiile Codului civil se completează cu dispoziţiile art. 58 şi 59, respectiv art. 64-66 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator cu modificările ulterioare.
Potrivit acestor dispoziţii, oricare din neînţelegerile dintre soţi privind:
– continuarea căsătoriei;
– exerciţiul drepturilor părinteşti;
– stabilirea locuinţei copiilor;
– contribuţia părinţilor la întreţinerea, educarea copiilor;
– împărţirea bunurilor;
– drepturile legate de locuinţă pot fi soluţionate prin apelare la un mediator autorizat înscris în Tabloul mediatorilor, alegerea mediatorului fiind făcută de către soţi.
Acordul de mediere poate fi încheiat atât anterior sesizării instanţei, cât şi ulterior acesteia, în orice fază a judecăţii, chiar şi în cazul căilor de atac.
În situaţia în care soţii au ajuns la un acord prin mediere, acordul va fi redactat de către mediator, dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de mediere şi potrivit prevederilor art. 59 din Legea 192/2006 el va fi supus fie autentificării la un notar public, fie încuviinţării de către instanţa de judecată.
Dacă acordul de mediere s-a încheiat după sesizarea instanţei, soţii vor beneficia de restituirea taxei de timbru achitate inclusiv cele vizând împărţirea bunurilor.
Procedura în cazul acordului de mediere încheiat
a) anterior sesizării instanţei:
– acordul de mediere va fi însoţit de o cerere prin care se va cere încuviinţarea acestuia potrivit prevederilor art. 271 din Codul de procedură civilă;
– instanţa competentă este cea de la locul încheierii căsătoriei sau ultimei locuinţe comune a soţilor.
b) ulterior sesizării instanţei, acordul de mediere se depune la termenul fixat de către instanţă sau anterior acestuia, cu posibilitatea solicitării schimbării termenului de judecată.
Avantaje
În consecinţă, soluţionarea desfacerii căsătoriei prin acord rezultat în urma procedurii de mediere ajută părţile (soţii ):
– să divorţeze fără să fie nevoiţi să administreze probe prin care să dovedească cine şi în ce măsură este vinovat de destrămarea căsniciei;
– să găsească cele mai potrivite soluţii în condiţii de deplină confidenţialitate, faţă de caracterul public al unui proces de divorţ;
– să soluţioneze într-un timp scurt conflictul dintre ei, soluţia lor fiind aleasă de comun acord şi nu impusă de instanţă;
– să fie scutiţi de a achita taxele de timbru necesare în cazul unui proces care include şi aspecte legate de copii, precum şi împărţirea de bunuri sau să li se restituie taxa de timbru achitată, în cazul în care acordul s-a încheiat după sesizarea instanţei.
Divorţul prin acordul soţilor (ca modalitate de încetare a căsătoriei) se poate realiza prin alegerea uneia dintre cele trei proceduri distincte prevăzute de noul Cod civil:
Toate cele trei proceduri existau în legislaţia noastră şi anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, însă ultimele două sunt de dată foarte recentă, fiind introduse prin Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării, în pregătirea intrării în vigoare a noului Cod civil. În acelaşi timp, avantajele celor două proceduri este dat de soluţionarea mai rapidă a unor cereri care anterior intrau în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, precum şi prin costuri mai reduse pentru părţile implicate.
Noul Cod civil reglementează, în continuare, cele trei proceduri de divorţ, principalul element de noutate faţă de procedura anterioară fiind faptul că, procedura notarială a divorţului (nu şi cea pe cale administrativă) poate fi folosită de acum şi în cazul în care există copii minori din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi. Până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, procedura divorţului pe cale administrativă sau prin procedura notarială putea fi folosită numai în cazul în care soţii care doreau să divorţeze nu aveau copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.
Procedura divorţului prin acordul soţilor pe cale judiciară poate fi folosită, ca şi până acum, indiferent dacă soţii au sau nu copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.
Prin urmare, în cazul în care există acordul soţilor pentru desfacerea căsătoriei poate fi folosită, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor necesare, oricare dintre cele trei proceduri. Fiind vorba de divorţul prin acordul soţilor, aceştia trebuie să aleagă împreună una dintre cele trei proceduri de divorţ prin acordul soţilor. Odată aleasă una dintre aceste proceduri, aceasta va fi cea sub care se va realiza desfacerea căsătoriei, nefiind admisibilă apelarea, în acelaşi timp şi la o altă procedură de divorţ prin acordul soţilor. Numai în cazul în care, în timpul derulării procedurii alese, între cei doi soţi intervin neînţelegeri, notarul public sau, în funcţie de procedura aleasă, ofiţerul de stare civilă va înceta desfăşurarea oricăror acte în dosarul respectiv şi va îndruma soţii să se adreseze instanţei judecătoreşti, deoarece condiţiile iniţiale s-au schimbat odată cu apariţia neînţelegerii dintre soţi cu privire la aspecte legate de divorţ.
Condiţiile necesare pentru alegerea procedurii divorţului pe care notarială:
– numele de familie pe care să îl poarte după divorţ,
– exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi,
– stabilirea locuinţei copiilor după divorţ,
– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii,
– stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Precizări:
În vederea verificării îndeplinirii celei de-a doua condiţii, se va realiza şi un raport de anchetă socială (de către autoritatea tutelară). Dacă din acest raport rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, notarul public va înceta derularea procedurii şi va îndruma soţii să se adreseze instanţei de judecată. Notarul procedează astfel deoarece, fiind vorba de interesul copilului, orice aspecte care ar putea aduce prejudicii acestor interese trebuie aduse la cunoştinţa instanţei de tutelă şi familie, singura competentă să decidă cu privire la aceste probleme.
Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus, notarul public respinge cererea de divorţ. În acest caz: 1) soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege; 2) pot solicita instanţei judecătoreşti repararea prejudiciului produs prin refuzul abuziv al notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ.
Competenţa de soluţionare a cererii de divorţ pe cale notarială: notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor.
Actul constatator al divorţului prin acordul soţilor pe cale notarială: certificatul de divorţ eliberat de notarul public competent. Notarul public va înainta de îndată o copie certificată a certificatului de divorţ la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.
Procedura de divorţ:
– fiind vorba de un acord între cei doi soţi, depunerea cererii de divorţ se face împreună sau prin mandatar cu procură autentică;
– după înregistrarea cererii, notarul public le acordă celor doi soţi, un termen de reflecţie de 30 de zile (la fel procedează, de altfel, şi instanţa judecătorească, respectiv ofiţerul de stare civilă);
– după expirarea termenului de 30 de zile, soţii se prezintă personal în faţa notarului public, care verifică dacă soţii insistă, în cunoştinţă de cauză, asupra cererii lor de divorţ;
– în cazul în care soţii au copii (din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi), notarul public va dispune întocmirea raportului de anchetă socială şi va asculta în mod obligatoriu copilul care a împlinit 10 ani;
– după ce constată că soţii îşi menţin cerea de divorţ, notarul public eliberează certificatul de divorţ
www.coltuc.ro
Mamele platesc cu slujba concediul de maternitate. La întoarcerea la munca ele gasesc posturile desfiintate sau ocupate de altcineva. În Codul Muncii scrie negru pe alb: mamicile nu pot fi date afara sase luni dupa întoarcerea din concediul maternal.
“Sotul meu a fost în concediu de crestere al copilului si la întoarcere l-au fortat sa semneze un contract pentru un salariu mult mai mic”, a spus o mamica.
Aceste cazuri se întâmpla tot mai des. “A crescut numarul cazurilor mamicilor care se plâng de faptul ca nu mai au locurile disponibile la întoarcerea la munca, dupa finalizarea concediului de crestere al copilului”, a spus presedintele Asociatiei Mame, Maria Culescu.
Parintii au legea de partea lor. Timp de sase luni de la întoarcearea la serviciu, nu pot fi dati afara si nici nu pot fi mutati pe alt post. În caz contrar, se pot adresa instantelor. Legal, patronii pot concedia un astfel de angajat doar daca restructureaza postul sau da faliment. “Nu se achita taxa de timbru si timbru judiciar. Este o procedura de urgenta
Deci atentie! Legal, patronii pot concedia un astfel de angajat doar daca restructureaza postul sau da faliment.
Ce inseamna sa resturezi postul?
Art. 65. din Codul muncii
(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Cazuri de desfacere a contractului de munca din initiativa unitatii
Raporturile de munca inceteaza la expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul de munca sau ca urmare a incetarii acestuia prin acordul dintre salariat si unitate, precum si prin desfacerea contractului din initiativa uneia din parti. Ne propunem sa ne ocupam numai de ultima situatie, cand initiativa apartine unitatii. Cazurile de desfacere a contractului de munca din initiativa unitatii sunt expres prevazute de lege, enumerarea lor limitativa avand drept scop inlaturarea arbitrariului in luarea acestei masuri .Astfel, contractul de munca poate fi desfacut din initiativa unitatii in urmatoarele situatii:
a)Concediere determinata de desfiintarea locului de munca ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii(art 65)
Prin „unitate”, parte in contractul de munca, se intelege unitatea care are personalitate juridica si nu o subdiviziune fara personalitate juridica, cum ar fi o sectie situata in aceeasi sau in alta localitate decat localitatea unde isi are sediul unitatea: fabrica, uzina, santier, depozit etc. Prevederile art. 165 se aplica intregii unitati, inclusiv subunitatilor sau compartimentelor care intra in alcatuirea sa, pentru ca reducerea de personal are in vedere intreaga unitate si nu un anumit compartiment sau subunitate. Masura reducerii personalului se ia in cazul in care existenta anumitor posturi nu se mai justifica, desfiintarea lor constituind o necesitate. Ea trebuie sa corespunda unei nevoi reale de reducere de personal, sa fie fundamentata pe necesitatea obiectiva a reorganizarii, sa fie efectiva, sa nu fie vorba numai de o schimbare a denumirii lor, nici de o simpla suspendare a postului pe o anumita perioada, ori a salariatului sau sa constituie doar un pretext pentru inlaturarea unor persoane in scopul de a fi inlocuite cu altele;
b)Persoana nu corespunde, sub raport profesional, postului pe care a fost incadrat (art. 61 lit. „d” Codul muncii).
Privind intelesul notiunii de „necorespundere in munca”, sub raport profesional, in literatura juridica s- a exprimat opinia ca retinerea acestui motiv ar avea in vedere numai situatii independente de o conduita culpabila a persoanei incadrata in munca. Prin urmare, solutiile adoptate de practica judiciara sub regimul Codului muncii anterior, care admitea desfacerea contractului de munca ca „necorespunzator” si pentru fapte savarsite din culpa, nu si-ar mai mentine valabilitatea. Intr-o alta opinie se considera ca desi „necorespunderea profesionala este, in principiu, consecinta unor cauze neimputabile celui incadrat” in munca, totusi notiunea de „necorespundere”in munca trebuie interpretata in mod complex. Intr-adevar, notiunea de „necorespundere in munca”, sub raport profesional, are un caracter complex pentru ca nu se limiteaza la capacitatea profesionala, adica la priceperea celui in cauza la indeplinirea atributiunilor de serviciu, ci poate viza alte criterii, sub conditia ca acestea sa fie prevazute de actele normative ce reglementeaza activitatea respectiva. Dispozitia de desfacere a contractului pentru necorespundere sub aspect profesional, chiar daca este data dupa expirarea termenului de 30 de zile, prevazut de art. 62 alin. 1 Codul muncii, se considera emisa in termen, deoarece necorespunderea fiind continua, termenul naste zi de zi.
Instanta investita cu judecarea contestatiei are indatorirea sa verifice temeiul invocat si sa dispuna, in raport de natura faptelor pretinse a fi de necorespundere, administrarea oricarei probe, eventual chiar o verificare prin expertiza tehnica;
c) In postul ocupat de persoana incadrata in munca este reintegrat, pe baza hotararii organelor competente, cel care a detinut anterior acel post (art. 56 Codul muncii).
Cazul acesta se iveste in situatia in care, dupa desfacarea contractului de munca, unitatea procedeaza la incadrarea in munca a unei alte persoane. Ulterior, fostul titular al postului, contestand masura desfacerii contractului de munca, obtine castig de cauza in sensul ca masura a fost anulata de instanta judecatoreasca competenta si s-a dispus reintegrarea sa in acelasi post. Dupa ramanerea definitiva a hotararii de reintegrare, persoana interesata cere reintegrarea care nu-i poate fi refuzata de unitate pe motiv ca intre timp a incadrat o alta persoana. Unitatea are obligatia ca, in temeiul textului analizat, sa dispuna desfacerea contractului de munca a persoanei incadrata pe postul detinut anterior de cel ce a contestat masura desfacerii contractului de munca;
d) Persoana incadrata in munca se pensioneaza pentru limita de varsta, ori pentru invaliditate de gradul I sau II (art. 56 alin. 1 lit. „d” Codul muncii).
Pentru acest temei, aplicarea dispozitiilor Codului muncii se face in coroborare cu prevederile legii privind pensiile de asigurari sociale;
e) Persoana incadrata in munca savarseste o abatere grava, sau incalca in mod repetat obligatiile de munca, inclusiv normele de comportare in unitate (art. 61 alin. 1 lit. „a” Codul muncii).
f) Cel in cauza este arestat mai mult de 60 zile (art. 61 lit. 1 lit. „b” Codul muncii).
Dreptul unitatii de a desface contractul de munca al unei persoane arestate mai mult de 60 de zile se intemeiaza exclusiv pe faptul detinerii, care constituie o conditie necesara si suficienta pentru luarea acestei masuri. Faptul arestarii este independent de vinovatia sau nevinovatia acelei persoane, de imprejurarea daca a fost sau nu condamnata definitiv, aspecte pe care unitatea nu are obligatia si nici calitatea de a le stabili. Poate fi vorba de o arestare preventiva sau ca urmare a unei condamnari definitive;
g) Persoana incadrata in munca este condamnata definitiv pentru o infractiune in legatura cu munca sa, daca condamnarea o face necorespunzatoare postului pe care il detine (art. 61alin. 1 lit. „b” Codul muncii).
Din analiza textului citat rezulta ca desfacerea contractului de munca, pentru acest motiv, se poate dispune numai in cazul in care sunt realizate cumulativ cele trei conditii:
– existenta unei condamnari definitive;
– condamnarea sa aiba legatura cu munca pe care persoana respectiva o efectua;
– persoana condamnata a devenit necorespunzatoare postului detinut.
Condamnarea poate consta in aplicarea pedepsei inchisorii sau a amenzii.
Cea mai importanta intrebare este acum, la sfarsitul anului 2011, daca economia romaneasca isi va relua cresterea in 2012.CARE SUNT TIPURILE DE SERVICII CARE VOR DOMINA IN PIATA AVOCATURII IN VIITORUL APROPIAT?
Odata ce asteptarile cumparatorilor si vanzatorilor s-au distantat (pe fondul crizei), numarul de fuziuni si achizitii s-a redus drastic. Teren a castigat in activitatea caselor de avocatura, in acest context, activitatea din litigii.
De asemenea, procesele legate de procedurile de insolventa vor continua sa ocupe un loc important. Principala cauza este ca economia nu se va redresa in suficienta masura incat serviciile de consultanta juridica in materie de business sa reocupe pozitia centrala pe care au ocupat-o.
VOR MAI SCADEA TARIFELE AVOCATILOR IN 2012?
In ultimii doi ani piata avocaturii a scazut ca urmare a problemelor cu care s-au confruntat economia si companiile deopotriva. Estimarile referioare la 2012 se refera la o scadere cu 10-15% a veniturilor fata de anul precendent.
CE VA ADUCE 2012 PE PIATA DE AVOCATURA?
Anul 2012 ar trebui „in mod normal sa aduca o stabilizare la nivel macroeconomic, urmata de o usoara inversare in sens pozitiv, cel mai probabil in partea a doua a anuluI 2012.
AV.COLTUC MARIUS VICENTIU
FONDATOR CASA DE AVOCATURA COLTUC
www.coltuc.ro
Absolventii Universitatii Spiru Haret (USH), care vor sa li se recunoasca studiile si se considera atat victimele Ministerului, care si-a pus antetul pe diplome, dar si ale Universitatii, care a organizat programele de studiu, pot da in judecata USH, dar si Ministerul Educatiei.
Absolventii facultatilor neautorizate din cadrul Universitatii Spiru Haret, promotiile 2008 si 2009, au inceput sa se organizeze pentru a-si recastiga drepturile in instanta, spune reprezentanta Casei de Avocatura Coltuc, Carmen Cretu, raspunzand intrebarilor puse de cititorii Ziare.com, referitor la scandalul diplomelor de la USH.
Ministerul Educatiei recunoaste diplomele absolventilor inmatriculati in anul I in perioada 2005-2008 (promotiile 2008 si 2009) la formele de invatamant ID si FR, datorita noii Legi a Educatiei, care a trecut de Parlament prin angajarea raspunderii Guvernului. Cu toate acestea, sute de absolventi nu au primit inca diploma de licenta, puncteaza invitata Ziare.com.
„Trebuie avut in vedere ca acum Ministerul recunoaste toate studiile autorizate insa, cu toate acestea, multi dintre tineri care au urmat studii la ID sau FR nu au primit diplomele. (…) Cand vorbim despre studenti carora nu li se recunosc aceste diplome, vorbim despre studenti de la FR sau ID, in cazul celorlalti diplomele sunt recunoscute si nu e necesar sa existe o astfel de problema”, a explicat Carmen Cretu.
De asemenea, reprezentata Casei de Avocatura Coltuc este de parere ca vina apartine atat Ministerului, cat si Universitatii, iar studentul este cel care a fost, involuntar, prins la mijlocul scandalului.
„Pentru a fi evitata o astfel de problema, Ministerul ar fi trebui sa stabileasca exact ce se intampla cu studentii de la ID sau FR. Din partea USH ar fi fost necesar ca, din momentul in care studentul s-a inscris, sa se puna in vedere ca nu sunt recunoscute studiile lor, astfel incat studentul sa nu plateasca o taxa si sa nu-si desfasoare activitatea acolo”, a apreciat avocata.
Ea spune ca cele doua institutii isi paseaza reciproc vina, iar singua solutie pe care o are absolventul este chemarea in judecata.
Urmareste AICI inregistrarea emisiunii cu reprezentanta Casei de Avocatura Coltuc
„USH spune ca, desi Ministerul recunoaste aceste diplome, nu a eliberat tipizatele necesare (…) Raspunsul pe care l-am primit de la Minister este ca a trimis aceste tipizate”, a explicat Carmen Cretu.
Mai mult, absolventii specializarilor neautorizate sau neacreditate pentru forma de invatamant la distanta de la Spiru Haret pot intampina probleme la angajare. Solutia in acest caz, spune reprezentanta Casei de Avocatura Coltuc, este ca tanarul sa depuna o plangere.
„Daca exista o oarecare problema la locul de munca, vom putea depune plangeri pe de-o parte la Spiru Haret, sa li se elibereze diploma, si pe de alta parte la Minister, sa fie recunoscute diplomele. (…) Daca nu se vor recunoaste aceste diplome, vom introduce o cerere de chemare in judecata”, a subliniat Carmen Cretu.
De cele mai ori, absolventii au castig de cauza, iar costurile pe care le implica un astfel de proces difera in functie de participarea individuala sau de grup, pentru ca tinerii pot deschide un proces colectiv.
„Sunt din ce in ce mai multe litigii care au castigat inca din prima etapa, iar in acest caz nu mai este necesar sa se introduca apel sau recurs”, a punctat invitata Ziare.com, subliniind ca plangerile pot fi depuse de orice absolvent caruia i s-a creat un prejudiciu ori caruia, la un moment dat, nu i-a fost recunoscuta diploma.
Cel mai mare angajator din Timis, Delphi Packard Romania (6.000 de angajati), se judeca in instante cu Administratia Fondului pentru Mediu, din cauza unei amenzi de peste 2.000.000 de lei (aproximativ 500.000 de euro) pe care reprezentantii companiei o considera ilegala
Administratia Fondului de Mediu (AFM) a verificat in2009 (intre 24 septembrie si 19 octombrie) activitatea Delphi Packard Romania. Controlul a vizat activitatea firmei pe o perioada mai mare de timp – din iunie 2002 pana in decembrie 2008. In urma verificarilor, inspectorii au stabilit ca sunt diferente intre obligatiile de plata calculate de firma si cele stabilite de organele de control, diferente ce provin din faptul ca reprezentantii societatii au considerat ca reciclate cantitatile de deseuri livrate catre societatile SC Muller Guttenbrun Recycling si SC Remat MG SA.
Inspectorii Administratiei Fondului pentru Mediu au considerat, insa, ca prin contractul dintre Delphi si cele doua firme, scopul reciclarii nu a fost atins si au aplicat o amenda de peste 1,2 milioane lei ( peste 275 de mii de euro), la care se aduaga penalitati de aproape 731.000 de lei (aproximativ 170 de mii de euro). Compania a contestat amenda, dar cererea a fost respinsa, astfel ca firma a atacat decizia in instanta, proces care se judeca la Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Timisoara.
„Am procedat la reciclare conform legii”
In actiunea deschisa in instanta, avocatii celor de la Delphi Packard au cerut anularea amenzii, sustinand ca au indeplinit toate cerintele de mediu.
„Ne-am indeplinit intocmai obligatiile de reciclare si valorificare conform legii. Ca atare, se impune exonerarea noastra de la plata sumelor retinute si a majorarilor de intarziere aferente, ca nefondate. Am procedat la reciclarea conform legii a deseurilor de ambalaje, retinandu-se in mod eronat de catre autoritatea de control ca subscrisa societate nu am reciclat niciun kilogram de ambalaje in tot intervalul mentionat. Toate deseurile au fost preluate in vederea reciclarii”, se arata in cererea de chemare in judecata.
La dosar au fost depuse si mai multe inscrisuri prin care reprezentantii Delphi incearca sa demonstreze ca au respectat legislatia.
Rezultatul expertizei
In cauza a fost solicitata si o expertiza tehnica judiciara care sa stabileasca daca Delphi a respectat sau nu legea in privinta reciclarii. „Atat prin legislatia comunitara, cat si prin legislatia nationala sunt acceptate mai multe forme de recuperare a deseurilor de ambalaje, reciclarea fiind o forma superioara de recuperare (valorificare in sens larg). Avand in vedere contractele (n.a. cu firmele SC Muller Guttenbrun Recycling si SC Remat MG SA), societatea reclamanta (n.a. SC Delphi Packard) a indeplinit obligatiile de valorificare si implicit reciclare”, se arata in raportul de expertiza intocmit de expertul tehnic judiciar, Savu Delia-Adina.
Obiectiile Fondului pentru Mediu
In urma expertizei realizate in dosar, reprezentantii Agentiei Fondului pentru Mediu au depus un document in care prezinta obiectiile referitoare la raport.
„SC Muller Guttenbrun Recycling si SC Remat MG SA sunt autorizate pentru recuperarea, colectarea si comertul deseurilor si materialelor reciclabile, nefiind autorizate ca si reciclator de deseuri de materiale reciclabile. Prin adresa SC Remat MG SA se arata ca deseurile preluate au fost trimise unor societati care le utilizeaza ca si materii prime secundare. Rezulta indubitabil ca acestea nu au realizat decat activitatea de colectare si transport, nu si cea de reciclare. In concluzie, reclamanta si-a indeplinit doar obiectivul de valorificare si de recuperare, dar nu a fost indeplinit obiectivul de valorificare prin reciclare si obiectivul minim de valorificare prin reciclare de tip material”, se arata in documentul depus la dosar de Administratia Fondului pentru Mediu.
Pe langa problemele cu Agentia Fondului de Mediu, Delphi mai are probleme si cu producatorii VW, Audi si Skoda, carora le furnizeaza cablaje auto. Avocatura.com a relatat luna aceasta ca Delphi Packard ar fi primit scrisori din partea marilor producatori de masini, prin care era avertizat ca produsele realizate de Delphi nu sunt de foarte buna calitate.
Ajutorul public judiciar reprezinta o forma de asistenta acordata de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil si garantarea accesului egal la actul de justitie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciara. Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar orice persoana
fizica, in situatia in care nu poate face fata cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implica obtinerea unor consultatii juridice in vederea apararii unui drept sau interes legitim in justitie, fara a pune in pericol intretinerea sa ori a familiei sale.
Noul act normativ prevede ca ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, in oricare dintre formele prevazute de ordonanta. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat nu poate depasi, in cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalenta cu 10 salarii minime brute pe tara la nivelul anului in care a fost formulata cererea de acordare. In forma anterioara a actului normativ, valoarea ajutorului public judiciar nu putea depasi suma maxima echivalenta cu 12 salarii minime brute pe tara.
Beneficiaza de ajutor public judiciar persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 300 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaza in intregime de catre stat.
Daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseaza de catre stat in proportie de 50%.
August 2008: Adrian Cocoana a provocat un grav accident de circulatie, in urma caruia un tanar de 28 de ani si-a pierdut viata. Cocoana a condus cu viteza un Ferrari, a pierdut controlul volanului si a ajuns pe trotuar, unde l-a accidentat mortal pe Lucian Reja. Cocoana a reusit saisi mute procesul la
Craiova, unde, in prima faza a fost condamnat de Judecatoria Craiova la patru ani de inchisoare cu executare si plata unor daune morale de trei milioane de lei. In apel, condamnarea a fost mentinuta, dar daunele au fost diminuate la doua milioane de lei. In recursul de la Curtea de Apel Craiova, magistratii l-au condamnat pe Cocoana, definitiv, la patru ani de inchisoare cu executare. Motivarea deciziei inca nu a fost redactata.
August 2009: Italianul Giuseppe Lancioninu a oprit la trecerea de nivel cu calea ferata. Masina pe care o conducea a fos tizbita in plin, iari n urma accidentului au murit trei persoane: sotia lui Lancioni, sora geamana a acestuia si inca o femeie. Giuseppe Lancioni a fost trimis in judecata pentru ucidere din culpa, iar procesul s-a judecat la Sannicolau Mare. Magistratii de aici l-au condamnat pe italian la trei ani si sase luni de inchisoare cu executare.
„Inculpatul sustine faptul ca semnalizarea trecerii la nivel cu cale ferata, unde a avut loc accidentul respectiv, nu este corespunzatoare, invocandu-se nesemnalizarea corespunzatoare a trecerii la nivel cu cale ferata. Din imaginile aflate la dosar si din raportul de expertiza, se constata faptul ca trecerea de cale ferata este presemnalizata atat cu indicatoare laterale, cat si pe calea de rulare, astfel ca aceste sustineri sunt neintemeiate. Chiar in ipoteza in care marcajul cu inscriptia nu este prevazut cu vopsea reflectorizanta, presemnalizarea acestui indicator trebuia sa atraga atentia inculpatului asupra trecerii de cale ferata si, chiar in ipoteza, nedovedita de altfel ca, ar fi fost de microbuzul ce venea din fata, acesta avea obligatia de a iesi in afara carosabilului”, se arata in motivarea deciziei de condamnare.
„La individualizarea pedepsei, instanta are in vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, urmarile produse, respectiv moartea a 3 persoane , avarierea automotorului si intarzierile in circulatia feroviara, atitutudinea inculpatului in fata organelor de urmarire penala si prezentarea sa in fata instantei, lipsa antecendentelor penale cat si celelalte criterii de individualizare prevazute de art.72 Cod penal , apreciind ca fata de circumstantele comiterii faptelor si de imprejurarile in care acestea au avut loc si de urmarile produse, in cauza se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate fata de inculpat”,se mai arata in motivarea deciziei de condamnare. Sentinta a fost mentinuta si la Curtea de Apel, unde s-au majorat si daunele morale, de la 45.000 de lei, la 130.000 de euro.
Iulie 2010: Kechaidis Konstantinos, un sofer de TIR, grec, se indrepta pe DN 6, dinspre Caransebes spre Lugoj. La kilometrul 467 a virat stanga pe sensul opus pentru a intra intr-o benzinarie. Soferul camionului, care avea si o remorca, nu s-a asigurat, iar o motocicleta care a venit din sens opus a intrat in plin in camion. Un tanar de 19 ani si altul de 16 au murit pe loc. In prima instanta, Kechaidis Konstantinos a fost condamnat la un an si patru luni cu suspendare. Recent, magistratii de la Curtea de Apel Timisoara l-au condamnat pe grec la inchisoare in detentie.
„Instanta constata ca una din conditiile suspendarii conditionate a executarii pedepsei este sa se aprecieze ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia. Se observa ca la data producerii accidentului, inculpatul circula cu un ansamblu de vehicule format din autocamionul care tracta o remorca. Desi gabaritul unui astfel de vehicul este mare, inculpatul dovedind indiferenta fata de viata participantilor la trafic, a efectuat acea manevra de viraj, pozitionandu-se oblic pe carosabil, astfel ca victimele nu au mai avut nicio sansa de supravietuire. Retinand varsta persoanelor decedate, modalitatea in care a avut loc accidentul si culpa grava a inculpatului, in cauza nu se poate aprecia ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva, in conditiile in care acest scop este preventia generala”, arata judecatorii in motivarea de condamnare.
Tatal unuia dintre tinerii decedati s-a constituit parte civila si cere daune morale de 9.000.000 de euro. Aspectele civile s-au disjuns intr-un nou dosar, care se judeca la instanta civila.
Iunie 2011: Mohaci Ioan circula pe o sosea din judetul Arad, cand a observat intr-o intersectie un echipaj de politie. Barbatul a oprit masina si a fugit de politisti ascunzandu-se in curtea unei case, dupa o caruta. Agentii l-au gasit si i-au intocmit dosar penal pentru conducere pe drumurile publcie fara a detine permis de conducere. Ancheta a scos la iveala faptul ca Mohaci fusese recidivist, dar a depasit perioada de incercare dispusa de instanta. Fiind considerat recidivist, in prima instanta, magistratii i-au aplicat o pedeapsa orientata spre maximul incadrarii, dar au suspendat executarea, motivand ca scopul reeducarii poate fi atins. La recursul de la Curtea de Apel Timisoara, magistratii au anulat insa sentinta dat in prima instanta. Judecatorii au considerat ca o pedeapsa orientata spre maxim s-a dispus in mod eronat, pentru ca „inculpatul a fost reabilitat, fiind deplin integrat pe plan juridic in societate”.
In urma ultimelor modificari ale legii 220/2008, ANRE isi pastreaza anumite atributii si capata prerogative noi, cum ar fi cel referitor la stabilirea numarului de certificate verzi cuvenite pentru fiecare 1 MWh de energie din surse regenerabile de energie, produs si livrat in reteaua electrica sau la consumatori, in cazul in care grupurile sau centralele electrice de producere a energiei din surse regenerabile au beneficiat suplimentar de unul sau mai multe ajutoare investitionale.
Totodata, se instituie posibilitatea ANRE de a propune masuri pentru reducerea numarului de certificate verzi, in cazul indeplinirii anumitor conditii prevazute de lege. Procedurile de due-dilligence variaza ca si complexitate in functie si de amploarea proiectului sau de stadiul in care se afla acesta. Apreciem ca modificarile aduse pot fi de natura a influenta planurile de afaceri ale investitorilor in acest domeniu, precum si proiectia pentru viitor pe care acestia o pot face pentru un astfel de proiect, atat din pozitia unui deja producator pe piata cat si din aceea a unui potential investitor
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti, la data de 21.01.2010, sub 1142/281/2010, petentul IPJ PRAHOVA a solicitat, in contradictoriu cu intimatul I.I.A., inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii. In motivarea cererii petentul a aratat ca, prin procesul-verbal de contraventie seria PCA,
2281574/09.10.2007, contravenientul I.I.A. a fost sanctionata contraventional in baza art. 98/4 din OUG 195/2002, cu amenda in cuantum de 39 lei. Petentul a aratat ca amenda nu a fost achitata in termen legal, iar procesul-verbal a fost inaintat catre primaria de domiciliu, comuna Fintanele, judetul Prahova, spre urmarire si incasare, care prin adresa 3940/13.10.2009, a aratat ca intimatul nu are bunuri mobile sau imobile declarate care sa poata fi sechestrate si nici venituri pe care sa se poata infiinta poprire.
In drept, petentul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile OG 2/2001 si ale Legii 352/2006, art. 9 alin. (3). Judecatoria Ploiesti a respins cererea, ca neintemeiata si a avut in vedere urmatoarele considerente: Potrivit art. 9 alin. (3) din OUG 2/2001, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata, pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata. Mai mult, in alin. (5) al aceluiasi articol se precizeaza faptul ca, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termenul prevazut la alin. (4), instanta procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu acordul acestuia.
Totodata, potrivit art.42 din Constitutie, munca fortata este interzisa, cazurile exceptate fiind in mod clar si limitativ prevazute in alin. (2) al aceluiasi articol.
Prin urmare, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se face numai cu acordul acestuia, in caz contrar incalcandu-se dispozitiile constitutionale si ale OG 2//2001. In speta, contravenienta nu si-a exprimat acordul cu privire la inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea obligarii acesteia la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul, care a motivat urmatoarele:
Prin decizia Curtii Constitutionale nr 1354/10.12.2008 a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate ridficata de Judecatoria Ploiesti si s-a constatat ca sintagma „cu acordul acestuia” din art 9 din OG nr 2/2001, precum si sintagmele „numai daca exista consimtamantul contravenientului” si „dupa luarea consimtamantului contravenientului” din art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) si respectiv art. 13 din OG 55/2002 sunt neconstitutionale.
Potrivit Curtii Constitutionale, conditionarea de acordul contravenientului a aplicarii sanctiunii obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii lipseste de eficienta sanctiunea aplicata pentru comiterea unei fapte antisociale, avand ca efect exonerarea acestuia de orice sanctiune, in ipoteza in care nu are venituri care sa poata fi urmarite. Astfel, desi contravenientul nu si-a exprimat acordul cu privire la inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea obligarii acestuia la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, acest motiv nu putea fi luat in considerare de catre instanta de fond.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, in raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si dispozitiile legale ce au incidenta in solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune in continuare. Este pertinenta sustinerea conform careia acordul contravenientului nu mai este necesar pentru a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea obligarii acestuia la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, fata de decizia Curtii Constitutionale nr 1354/10.12.2008.
Este de mentionat si faptul ca, prin decizia 7/2010 a ICCJ, Sectiile Unite s-a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilindu-se urmatoarele: dispozitiile art. 9 alin. (3)–(5) din OG 2/2001, prin raportare la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din aceeasi ordonanta si la dispozitiile art. 1 din OG 55/2002, se interpreteaza in sensul admisibilitatii cererilor de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii indiferent daca contraventiile savarsite sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ si chiar daca actul care stabileste si sanctioneaza contraventiile nu prevede, alternativ cu sanctiunea amenzii, sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
De asemenea, tribunalul retine obligativitatea dispozitiilor art 9 alin. (5) din OG nr 2/2001, conform carora in cazul in care contravenientul nu achita amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, instanta procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Totusi, desi motivata in temeiul unei prevederi declarate neconstitutionale, solutia primei instante este legala si temeinica, prin raportare la continutul sesizarii recurentei petente. Potrivit art 15 din OG nr 2/2001, sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii se pune in executare de catre prima instanta de judecata prin emiterea unui mandat de executare. Mandatul de executare se intocmeste in 4 exemplare si cuprinde: denumirea instantei care l-a emis, data emiterii, numarul si data hotararii care se executa, datele privitoare la persoana contravenientului: numele, prenumele, data si locul nasterii, domiciliul si resedinta, daca este cazul, si codul numeric personal, precum si durata si natura activitatii ce urmeaza sa fie prestata de contravenient.
In ce priveste natura activitatii in folosul comunitatii, se constata ca aceasta trebuie stabilita in mandatul de executare si deci implicit se impune a fi mentionata in hotararea pronuntata, neconstituind alegerea organului de executare ce fel de activitate urmeaza a presta contravenientului.
Desi art. 2 din OG nr 55/2002 stabileste generic activitatile ce pot constitui obiectul sanctiunii ce urmeaza a fi inlocuite, aratandu-se in acest sens ca activitatea in folosul comunitatii se presteaza in domeniul serviciilor publice, pentru intretinerea locurilor de agrement, a parcurilor si a drumurilor, pastrarea curateniei si igienizarea localitatilor, desfasurarea de activitati in folosul caminelor pentru copii si batrani, al orfelinatelor, creselor, gradinitelor, scolilor, spitalelor si al altor asezaminte social-culturale, numai consiliul local al localitatii in care contravenientul isi are domiciliul ori resedinta este cel care stabileste prin hotarare, potrivit prevederilor art. 2, domeniile serviciilor publice si locurile in care contravenientii vor presta activitati in folosul comunitatii.
Instanta de fond a fost lipsita de a posibilitatea de a alege natura activitatii in folosul comunitatii ce urma a fi prestata de catre contravenient, astfel ca inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale nu putea opera, dar nu pentru ca ar fi lipsit acordul contravenientului, ci intrucat prima instanta a fost in imposibilitate de a stabili in concret activitatea ce urma a fi prestata de catre acesta.
In consecinta, organul constatator avea obligatia de a prezenta instantei hotararea consiliului local care sa stabileasca domeniile serviciilor publice si locurile in care contravenientii vor presta activitati in folosul comunitatii pentru ca instanta de fond sa inlocuiasca sanctiunea amenzii cu o sanctiune efectiva si apta de a fi pusa in executare. Drept urmare, nu se poate proceda in mod generic la inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, ci se impune a fi stabilite, pe langa durata acestei masuri, atat natura acesteia, cat si locul unde urmeaza a fi prestata.
In raport de aceste considerente, tribunalul, constatand ca nu exista niciun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie, prevazute de art. 304 pct 1-9 C.proc.civ. si tinand seama de dispozitiile art. 304 indice 1 C.proc.civ., in baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
“Consider ca pentru Romania criza a venit la momentul potrivit deoarece inclusiv in piata avocaturii se simteau simptomele unei bule care continua sa se umfle. Toate firmele cresteau foarte mult si nu mai puteau controla calitatea serviciilor. Acum nu este un mediu usor, dar este mai aproape de normal”, a precizat av.Coltuc Marius,titular Casa de avocatura Coltuc.
Avem in plan sa facem si alti parteneri, in primavara anului viitor, la sfarsitul acestui an financiar. Acest lucru tine de o politica legata de performante, de capacitatea de coordonare
http://noulportal.just.ro/InstantaDosar.aspx?idInstitutie=2&d=MjAwMDAwMDAwMjY5NTE5
Judecatorii au decis ca fostul politist, acuzat de doua infractiuni de trafic de influneta, sa stea dupa gratii un an si zece luni de inchisoare. Ceilalti doi inculpati din dosar, Stefan Bogdan subofiter in cadrul Inspectoratului Judetean
de Jandarmi (I.J.J.) „Mircea cel Batran” Dambovita, acuzat de doua infractiuni de trafic de influneta, a fost condamnat la un an si jumatate de inchisoare cu suspendare, iar Angela Calomfir, acuzata de favorizarea infractorului, un an si patru luni de inchisoare cu suspendare.
DNA si cei trei inculpati au declarat recurs impotriva acestei decizii.
Potrivit rechizitoriului DNA; in cursul anului 2010, Sorin Rap si Stefan Bogdan au pretins si primit de la doi denuntatori suma totala de 2.400 de euro pentru a interveni pe langa persoane abilitate din cadrul Jandarmeriei Romane in scopul angajarii denuntatorilor in cadrul acestei institutii. Intreaga suma a revenit in final lui Rap in scopul mentionat mai sus.
Sprijinul promis consta in aranjarea examenelor teoretic, medical si psihologic. Cu toate acestea, denuntatorii nu au fost angajati in cadrul Jandarmeriei Romane insa, cu ocazia efectuarii cercetarilor in prezentul dosar penal, Rap si Bogdan au exercitat presiuni asupra denuntatorilor, pentru ca, in contextul in care sunt audiati de procurori, sa faca declaratii neconforme cu realitatea si care sa ii absolve pe cei doi inculpati de raspunderea penala.
Sursa: Adevarul
La 19 aprilie 2005, serviciile secrete americane au transmis autoritatilor romane o sesizare referitoare la vanzarea prin internet a unei aplicatii ce continea codul-sursa pentru pagina de logare pe site-ul eBay, in care se cerea contul de utilizator si parola.
Dupa introducerea datelor, acestea au fost verificate pe portalul wap al eBay, in bazele de date ale companiei, si ulterior s-a cerut actualizarea informatiilor privind numar de card, data expirarii, codul de verificare, codul PIN, numele titularului, respectiv tipul si numarul de caractere. Dupa verificarea acestor informatii, utilizatorul era redirectionat catre pagina reala a eBay.
In urma verificarilor, anchetatorii au stabilit ca utilizatorii eBay erau directionati catre site-uri false in numele eBay, iar aplicatia in cauza folosea o metoda unica de verificare in timp real a numelui si a parolei.
Astfel, au fost identificate peste 270 de site-uri suspecte, din care in sapte cazuri s-a confirmat legatura cu aplicatia atipica care continea aceleasi date de contact, care-l indicau in final pe Vlad Duiculescu, cel care folosea pseudonimul Vladutz.
Si-a dat adresa din Bucuresti
„Reprezentantii eBay l-au contactat pe invinuit, acestia pretinzand ca sunt interesati sa cumpere aplicatia si chiar i-au solicitat o intalnire pentru efectuarea unei probe live, in urma careia a rezultat ca instalarea s-a realizat de la acelasi IP. Reprezentantul eBay a acceptat sa cumpere kit-ul, invinuitul furnizand, printr-un mesaj trimis de la adresa sa de IP, ca date de contact pentru trimiterea banilor, coordonatele domiciliului personal din Bucuresti. In urma verificarilor efectuate ulterior, s-a stabilit ca identitatea mentionata este reala, persoana ce ar fi trebuit sa ridice suma de bani fiind invinuitul Duiculescu Vlad Constantin”, sustin anchetatorii.
Ulterior, eBay a transmis prin US-Secret Service mai multe documente privind site-urile de phishing si conturile compromise, constatandu-se atunci un prejudiciu total de 1,2 milioane de dolari.
La 28 februarie 2007, eBay a facut o alta sesizare pentru accesarea prin folosirea de IP-uri romanesti, in mod fraudulos, de catre o persoana cu pseudonimul „Vladutz”, a unor conturi de e-mail care apartineau unor angajati ai companiei, fiind reclamat un prejudiciu de peste 900.000 de dolari.
La 27 septembrie 2007, reprezentantul eBay Inc. in Europa de Est a sesizat autoritatile romane cu privire la faptul ca peste 1.100 de conturi ale utilizatorilor eBay au fost accesate neautorizat, compania stabilind prejudiciul suferit pentru acest caz la aproximativ 5.500 de dolari, suma care se adauga celei anterioare, cu care s-a constituit parte civila.
Accesarea neautorizata s-a repetat si la 10 octombrie 2007, aceasta ducand la suspendarea conturilor.
Vlad Duiculescu a fost arestat la 17 aprilie 2008, fiind deferit justitiei in octombrie acelasi an. Hackerul a fost eliberat din arest prevetiv la 21 ianuarie 2010.
Sirul pedepselor cu inchisoarea
Dupa un an, la 17 ianuarie 2011, Tribunalul Bucuresti a decis condamnarea lui Vlad Constantin Duiculescu la trei ani de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de acces, fara drept, la un sistem informatic in forma continuata; la trei ani de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic, in forma continuata; la un de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de producere si de punere la dispozitie, fara drept, a unui program informatic si a unui cod de acces care permit accesul la un program informatic, in forma continuata; la doi ani de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de introducere, fara drept, de date informatice, rezultand date necorespunzatoare adevarului in vederea producerii de consecinte juridice, in forma continuata.
Instanta a dispus ca acuzatul sa execute pedeapsa cea mai grea de trei ani de inchisoare, insa, in temeiul articolului 86, indice 1, Cod penal, a decis suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii aplicata inculpatului pe durata unui termen de incercare de opt ani.
Alaturi de Vlad Duiculescu au fost condamnati complicii sai, Mihai Adrian Savin si Dragos Florin Oprea, la cate un an si jumatatre de detentie, pedeapsa ce a fost suspendata, fiind aplicat un termen de incercare de trei ani si sase luni.
Tribunalul Bucuresti a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila eBay Inc. si l-a obligat pe Duiculescu la plata catre eBay a sumei de peste 32.000 de dolari, cu titlu de despagubiri civile pentru daune materiale si a sumei de 20.000 de dolari cu titlu de despagubiri civile pentru daune morale.
In baza articolului 193, alin. 1 si 2, Cod procedura penala, instanta l-a obligat pe Duiculescu la plata catre partea civila eBay Inc. a sumei de aproximativ 104.000 de dolari, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Duiculescu si ceilalti doi acuzati, dar si acuzarea, au facut apel, care s-a judecat la Curtea de Apel Bucuresti, instanta care la 1 noiembrie 2011 a respins contestatiile partilor. Decizia Curtii nu este insa definitiva, ea putand fi atacata cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
INPPA a mai anuntat, miercuri, ca va restitui taxa de examen candidatilor retrasi anterior afisarii listelor cu rezultatele verificarii indeplinirii conditiilor de participare la examen.
Si candidatii care nu s-au prezentat la sustinerea examenului din motive obiective justificate, cu acte doveditoare, vor primi inapoi o parte din bani.
In conformitate cu prevederile art. 7 alin. (17) din Regulamentul de examen, acestora li se va retine 20% (160 lei) din taxa de examen pentru formalitatile necesare verificarii dosarului si altor masuri organizatorice ce au fost angajate in ideea participarii acestora la examen.
Afirmatia a fost facuta de catre presedintele Fondului de Garantare a Depozitelor din sistemul Bancar, Eugen Dijmarescu, in cadrul seminarului Eu-Cofile, organizat la Sinaia de Alpha Bank, in colaborare cu BNR si Asociatia Romana a Bancilor.
Ce este de remarcat este faptul ca oficialul nu a precizat termenul in care banca centrala ar putea declara o banca comerciala ca fiind in stare de insolventa. Dijmarescu a detaliat insa etapele procesului de despagubire a deponentilor bancii intrate in insolventa.
Astfel, banca va pune la dispozitia FGDB lista deponentilor sai in primele 24 de ore de la declararea insolventei, prin intermediul sistemului informatic din sistemul bancar.
Ulterior, FGDB va analiza care deponenti si cu ce valori se incadreaza in limita plafonului maxim de garantare de 100.000 euro, urmand ca in aproximativ 2-4 zile sa transfere listele celor care se conformeaza criteriilor, impreuna cu fondurile necesare despagubirii catre bancile mandatate sa faca aceste plati.
http://www.petitieonline.ro/petitie/stop_accidentelor_rutiere_cu_victime_-p29988065.html
Cadastrul si intabularea sunt formalitati ce trebuie indeplinite atat la cumpararea unui teren, cat si a unei case. Indiferent de natura terenului si de felul constructiei, cadastrul si intabularea sunt obligatorii.
Cadastrul este operatiunea de inscriere in Registrul de Carte Funciara si este obligatorie la orice act de instrainare a unui bun imobiliar, fie casa, apartament sau teren si indiferent daca este vorba de o vanzare-cumparare, donatie, succesiune, partaj sau precontract de vanzare-cumparare. Inscrisul in Cartea Funciara (intabularea) are aceeasi functie ca si cartea de identitate pentru o persoana.
Inscrierea se face la Registrul de Carte Funciara si este foarte importanta, iar dreptul de proprietate devine opozabil fata de terti dupa ce se realizeaza intabularea. Institutia unde trebuie sa te adresezi pentru a intabula o locuinta este Judecatoria de localitate/sector de care apartineti.
Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare se completeaza in sensul ca publicitatea imobiliara intemeiata pe sistemul de evidenta a cadastrului general are ca obiect inscrierea in cartea funciara a actelor si faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeasi unitate administrativ-teritoriala, in scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, dupa caz, al opozabilitatii fata de terti a acestor inscrieri. Publicitatea imobiliara se efectueaza de catre birourile de cadastru si publicitate imobiliara pentru imobilele situate in raza de activitate a acestora.
Sunt detaliate diferitele feluri de inscrieri in carte funciara. Astfel, inscrierile in cartea funciara sunt: intabularea, inscrierea provizorie si notarea. Cazurile, conditiile si regimul juridic al acestor inscrieri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de inscriere in cartea funciara, de lege.
Sunt reglementate si variante pentru exploatarea in conditii mai bune a imobilelor invecinate. Proprietarii unor imobile invecinate, in vederea unei mai bune exploatari a acestora, pot sa le alipeasca intr-un imobil, in baza unei documentatii cadastrale si a actului autentic, intocmite in conditiile legii.
Notarul public care a intocmit un act prin care se transmite, se modifica, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar este obligat sa ceara, din oficiu, inscrierea in cartea funciara. In acest scop, va trimite cererea de inscriere a actului respectiv, in ziua intocmirii lui sau cel mai tarziu a doua zi, la biroul teritorial in a carui raza de activitate se afla imobilul. Despre exercitarea acestei obligatii se va face mentiune expresa in cuprinsul actului sau, dupa caz, al certificatului de mostenitor. Mentiunea se va face in cazul in care pentru bunurile din masa succesorala s-a deschis carte funciara sau exista documentatie cadastrala.
La autentificarea actelor prin care se transmite, se modifica, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciara pentru autentificare, care este valabil timp de 10 zile lucratoare de la data inregistrarii cererii, sau, dupa caz, un certificat de sarcini.
Pentru asigurarea stabilitatii situatiei de carte funciara, s-a stabilit ca pe perioada valabilitatii extrasului de carte funciara pentru autentificare, registratorul nu va efectua niciun fel de inscriere in cartea funciara, cu exceptia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul.
Cererile depuse in perioada de valabilitate a extraselor de carte funciara pentru autentificare cu privire la imobilul pentru care acestea au fost eliberate se solutioneaza, dupa expirarea termenului de valabilitate a extrasului, in ordinea si cu procedura prevazute de lege.
Eliberarea unui nou extras de carte funciara pentru autentificare nu poate fi solicitata mai devreme de 5 zile lucratoare de la expirarea termenului de valabilitate a extrasului eliberat anterior.
Promitentul achizitor al unui imobil poate inscrie promisiunea respectiva in cartea funciara. In plus, va putea cere, in temeiul inscrisului original al promisiunii de a contracta incheiate cu cel inscris in cartea funciara, inscrierea ipotecii legale asupra imobilului, pentru restituirea sumei platite in contul acesteia. In acest caz, ipoteca se inscrie in termenul si conditiile prevazute de Codul civil pentru notarea promisiunii de a contracta si se radiaza, din oficiu, daca imobilul este dobandit de catre promitentul achizitor ori, in cadrul vanzarii silite, de catre un tert care nu este tinut sa raspunda de obligatiile debitorului.
Dupa efectuarea partajului, coproprietarul, va putea cere, in temeiul inscrisului original de partaj si al copiei legalizate a cererii de chemare in garantie, inscrierea ipotecii legale asupra imobilelor pe care ceilalti coproprietari le-au dobandit prin efectul partajului, pentru garantarea creantei rezultand din evictiune. Pentru protejarea drepturilor care li se cuvin, arhitectii si antreprenorii vor putea cere, in temeiul inscrisului original doveditor al contractului incheiat cu titularul inscris in cartea funciara, inscrierea unei ipoteci legale asupra imobilului care este obiectul lucrarilor ce s-au obligat sa le faca, pentru garantarea pretului acestor lucrari.
Registratorul de carte funciara va incuviinta inscrierea provizorie a ipotecii legale pentru suma aratata in inscrisul de partaj sau in contract, iar in lipsa, pentru o suma maxima, aratata in cererea de inscriere. In acest din urma caz, titularul inscris in cartea funciara va putea solicita direct, prin plangere, instantei competente reducerea sumei maxime. Justificarea inscrierii provizorii se va face potrivit Codului civil.
Daca s-a realizat o cesiune de contract, cesionarul unei creante ipotecare garantate cu o ipoteca imobiliara va putea cere in favoarea sa inscrierea transferului ipotecii in cartea funciara, pe baza inscrisului de cesiune a creantei incheiat in forma autentica. In acest caz, debitorul cedat va putea cere, in termen de o luna de la comunicarea incheierii prin care s-a incuviintat inscrierea ipotecii imobiliare, notarea exceptiilor pe care le-ar fi putut opune cedentului pentru cauze anterioare notificarii sau acceptarii cesiunii creantei ipotecare si pe care intelege sa le opuna cesionarului.
Registratorul va incuviinta in intregime sau in parte radierea dreptului de ipoteca imobiliara ori notarea exceptiilor invocate de debitorul cedat, in temeiul hotararii judecatoresti definitive prin care instanta s-a pronuntat asupra temeiniciei exceptiilor invocate de debitorul cedat.
Poate sa existe situatia in care creanta ipotecara este ipotecata cu o ipoteca mobiliara, data in gaj ori data in garantie in orice alt mod. In acest caz, debitorul va putea opune creditorului garantat exceptiile pe care le avea impotriva creditorului sau, daca sunt intemeiate pe cauze anterioare datei notificarii sau acceptarii cesiunii creantei ipotecare.
Daca inscrisul de ipoteca cuprinde clauza la ordin sau la purtator, se va face mentiune despre aceasta in inscriere. In acest caz, dreptul de ipoteca imobiliara sau dreptul de ipoteca mobiliara ori de gaj asupra creantei ipotecare se va dobandi si va fi opozabil fara inscrierea in cartea funciara, prin insasi constituirea ipotecii mobiliare, stramutarea, darea in gaj ori darea in garantie in orice alt mod a titlului la ordin sau la purtator.
In cazul in care cesiunea creantei ipotecare nu fusese anterior notificata sau acceptata in conditiile Codului civil, comunicarea incheierii de incuviintare a inscrierii cesiunii ipotecii ori a incheierii de notare a garantiei asupra creantei ipotecare va reprezenta si notificarea creditorului cedat cu privire la cesiunea creantei ipotecare.
www.coltuc.ro
La doua luni de la intrarea sa in vigoare, avocatii oradeni cred despre noul Cod civil ca este o Biblie, pe care o deschizi ori de cate ori trebuie sa „predici” in instanta. Constienti, insa, de competitia dura din piata avocationala, avocatii din nordul tarii mai spun si ca „cine nu cunoaste Codul civil se autoexclude din profesie”.
Firma de avocatura Coltuc din Bucuresti a fost desemnata cea mai dinamica firma de recuperari creante in cadrul galei “2011 International Legal Awards for Practice Excellence”, organizata de prestigioasa revista de business Corporate Intl Magazine.
Premiul a fost acordat in baza studiilor de piata realizate in cadrul departamentului de cercetare al revistei Corporate Intl Magazine, precum si a feedback–ului oferit de companiile din Romania in decursul ultimelor 12 luni, potrivit unui comunicat de presa al Casei de avocatura Coltuc.
Ce spune avocatul Marius Coltuc despre aceasta pretioasa recunoastere a revistei Intl Magazine, aflam chiar de la el.
Intrebare: Ce reprezinta aceasta distinctie pentru Casa de avocatura Coltuc?
Raspuns: Pentru Casa de avocatura Coltuc acest premiu inseamna o recunoastere a muncii nostre de peste 10 ani. Pentru acesta piata de nisa a recuperarilor de creante, acrodarea distinctiei acorda echipei noastre un plus de incredere in fata clientilor si certitudinea ca problemele acestora au o rezolvare.
Intrebare: Ce se ascunde in spatele acestui premiu? Cati ani de munca? Cu ce secrete v-ati impus?
Raspuns: Nu exista secrete, ci doar munca, eficienta si profesionalism. In spatele acestui premiu, cum precizam anterior, se ascunde o munca de peste 10 ani.
Intrebare: Acceptati o provocare? Cum ati descrie Casa de avocatura Coltuc intr-un singur cuvant?
Raspuns: Acceptam provocari daca si clientul nostru este dispus sa ne provoace. Eficienta este cuvantul care ne descrie.
Profesionalismul, flexibilitatea si pregatirea continua a specialistilor nostri in recuperari / colectari de creante, debite, datorii ofera o gama variata de solutii, care aplicate cu maxima eficienta indiferent de tipul companiei, de la cele mici si mijlocii la marile companii, toate converg la protejarea intereselor clientului / partenerului nostru.
Corporate International este lider pe piata informatiilor business din Marea Britanie si Europa, cu o medie de peste 70.000 de cititori lunar. Cititorii provin din lumea intreaga si printre ei se numara analisti financiari, juristi, oameni de afaceri din sectorul public si privat.
Despre Casa de avocatura Coltuc
Fondata in anul 2005, dupa o indelungata experienta in domeniu, Casa de avocatura Coltuc a incercat si reusit sa se integreze pe deplin in piata juridica din Romania, oferind clientilor sai servicii profesionale prompte si eficiente. Departamente: recuperari creante, litigii, consultanta, registrul comertului, marketing si relatii cu clientii.
Pentru detalii:
Av. Coltuc Marius
avocat@coltuc.ro
www.coltuc.ro
0745150894
Absolvenţii Universităţii „Spiru Haret” care au parcurs programe de studiu neautorizate şi neacreditate au scăpat oficial de obligaţia de a-şi susţine examenul de licenţă într-o altă instituţie de învăţământ.
Decizia plenului senatului a fost luată cu 60 de voturi „împotrivă” şi 42 de voturi „pentru”, în condiţiile în care proiectul fusese adoptat tacit de Camera Deputaţilor.
Iniţiativa introducerii obligativităţii de a parcurge teste de selecţie constând din cinci probe şi apoi examenul de licenţă într-o altă universitate decât cea care a şcolarizat prin programe neautorizate a fost semnată de 40 de deputaţi şi senatori. Printre aceştia se numără foştii miniştri ai Educaţiei, Ecaterina Andronescu şi Mihail Hărdău.
Proiectul fusese depus în parlament ca urmare a eşecului Ordonanţei numărul 10, care le cerea absolvenţilor Universităţii „Spiru Haret” înscrişi la programe neautorizate şi neacreditate să-şi susţină din nou licenţa.
Respectivul act normativ a fost abrogat la începutul acestui an, o dată cu intrarea în vigoare a noii legi a Educaţiei.
La fiecare şase secunde o persoană moare sau este accidentată grav în urma unui accident de circulaţie, care reprezintă cauza numărul unu de deces în lume. În întrega lume se fac campanii dure anti-accidente rutiere, dar numărul acestora continuă paradoxal să crească.
Potrivit unui studiu realizat în primăvara anului 2011 la cererea Direcţiei Rutiere, pe un eşantion de 1.119 conducători auto activi, în România, 57% dintre subiecţi se simt în nesiguranţă în trafic, principalele motive fiind starea precară a drumurilor şi comportamentul celorlalţi şoferi.
Un sfert dintre şoferi spun că depăşesc frecvent limita legală de viteză pe drumurile din afara localităţii, 18,3 la sută depăşesc frecvent viteza legală pe autostrăzi, iar unul din zece respondenţi admit că încalcă frecvent restricţiile de viteză din localităţi.
http://www.ziare.com/tv/ce-se-intampla-cu-taxa-auto-de-poluare-dupa-decizia-curtii-supreme-804-inregistrare-emisiune
In aceste conditii, debitorul are posibilitatea de a solicita instantei suspendarea contractului timp de 1-3 ani si, implicit, recalcularea ratelor si acordarea unui termen de gratie, astfel incat contractul sa poata fi executat.
Trebuie subliniat ca, potrivit Legii nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287, din 17 iulie 2009 privind Codul civil, ca regula generala, contractele incheiate inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod Civil vor fi guvernate, in continuare, de legea in vigoare la data incheierii lor, inclusiv in ceea ce priveste efectele produse dupa intrarea in vigoare a noului cod. Din aceasta perspectiva, impactul Noului Cod Civil se va rasfrange mai ales asupra contractelor incheiate incepand cu 1 octombrie 2011
Desi unii Decani ai Barourilor din tara au declarat ca au propus organizarea unei a doua sesiuni de examene pentru intrarea in profesie in aprilie-mai anul viitor, Ion Ilie Iordachescu, Decanul Baroului din Bucuresti si membru in Consiliul UNBR spune ca, la intrunirea din week-end, nu a mai fost pusa aceasta problema.
„Singura problema discutata a fost data organizarii sesiunii de examene, nu daca va mai fi organizata o a doua sesiune sau nu”, a explicat Ion Ilie Iordachescu.
Decanul Baroului Bucuresti spune ca UNBR a analizat posibilitatea organizarii sesiunii de examene pentru intrarea in profesie in lunile august-septembrie si nu octombrie ca anul acesta, pentru ca atunci ar fi fost mai simplu pentru Facultati sa gaseasca sali libere. „In sedinta de Consiliu nici un s-a mai pus problema organizarii unei noi sesiuni de examene”, da asigurari Iordachescu.
Iordachescu spune ca, din punctul de vedere al Consiliului UNBR, sesiunea se examene din acest an a fost „un succes”, pentru ca „a inlaturat orice tentativa de frauda”.
Saptamana trecuta au existat Decani ai Barourilor din tara care si-au facut publice intentiile de a propune organizarea unei a doua sesiuni de examene pentru intrarea in profesia de avocat, motivand ca numarul celor admisi in sesiunea din octombrie a acestui an a fost foarte mic, nedepasind un procent de 15%.
Anul acesta a fost primul an in care examenul a fost organizat in cinci centre regionale – Bucuresti, Timisoara, Cluj, Craiova, Iasi si Galati, iar lucrarile nu au fost corectate loco, céntrele facand schimb intre ele de teze. De altfel, UNBR a incheiat un contract cu o firma insarcinata cu transportul in siguranta al lucrarilor concurentilor la examenul de admitere in profesie de la un centru de examinare la altul.
Locuinţele ANL construite prin credit ipotecar, însă necontractate la data finalizării vor putea fi închiriate şi ulterior vândute doar anumitor categorii sociale precum specialişti din învăţământ, sănătate, din sectorul de apărare
naţională, ordine publică, siguranţă naţională, ai autorităţii judecătoreşti şi ai administraţiei naţionale a penitenciarelor.
Măsura este dispusă prin Legea nr. 159/2011 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 112/2010 pentru modificarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.
Aceste locuinţe pot fi transmise de către ANL, cu aprobarea consiliului de administraţie, autorităţilor administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în care acestea sunt amplasate, prin protocol de predare-primire. La rândul lor, aceste autorităţi le vor repartiza categoriilor menţionate.
Persoanele cărora le vor fi repartizate aceste locuinţe vor fi stabilite de către autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în care sunt amplasate locuinţele, în funcţie de necesităţile existente pe plan local.
Contractele de închiriere se încheie pe o durată de un an de la data repartizării locuinţei. După expirarea acestei perioade contractuale, prelungirea contractului de închiriere se face tot pe o perioadă de un an, în condiţiile legii. Chiria se stabileşte de către autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile prevederilor art. 31 din Legea locuinţei (nr. 114/1996), potrivit căreia chiria practicată pentru locuinţe va acoperi cheltuielile de administrare, întreţinere şi reparaţii, impozitele pe clădiri şi pe teren, precum şi recuperarea investiţiei, în funcţie de durata normată stabilită potrivit prevederilor legale, precum şi un profit supus negocierii între părţi.
Aceste locuinţe vor putea fi vândute, la cererea chiriaşului, de către autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în care sunt amplasate. Valoarea de vânzare este dată de valoarea de inventar a locuinţei, din care se scade amortizarea calculată de la data punerii în funcţiune până la data vânzării.
Sumele obţinute se virează de către autorităţile administraţiei publice locale, prin bugetul propriu, către ANL şi vor fi utilizate numai pentru finanţarea construcţiei de locuinţe.
Ca urmare a numarului alarmant de cereri inadmisibile formulate impotriva Romaniei la CEDO, JurisprudentaCEDO.com a realizat un chestionar care vine in sprijinul persoanelor care doresc sa se adreseze instantei europene. Chestionarul se refera la admisibilitatea cererilor CEDO si are in vedere mai multe aspecte care trebuie cunoscute de potentialii reclamanti.
Chestionarul permite potentialilor petenti sa verifice daca indeplinesc principalele conditii de admisibilitate care trebuie respectate petnru a putea sesiza Curtea. Totusi, chestiunile punctate sunt de indrumare si nu reprezinta o reprezentare exhaustiva a tuturor cauzelor de inadmisibilitate.
Atentie! 97% dintre cererile trimise de cetatenii romani catre CEDO au fost declarate inadmisibile in 2010. Afla daca cererea ta este admisibila, completand chestionarul AICI!
Divorţ.Instanţa competentă Dosar Nr. 3954 (26.03.2007)Divort.Instanta competentaUltimul domiciliu comun al sotilor a fost în comuna Cernatesti, sat Raznic, jud. Dolj, iar pârâtul locuieste în circumscriptia judecatoriei celui din urma domiciliu comun.
Potrivit art. 607 C.proc.civ. “Cererea de divort este de competenta judecatoriei în circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul din soti nu mai locuieste în circumscriptia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea în circumscriptia careia îsi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în tara, este competenta judecatoria în circumscriptia careia îsi are domiciliul reclamantul.”
Normele care determina competenta teritoriala în materie de divort sunt imperative. Prin urmare, potrivit art. 159 si art. 162 C.proc.civ., exceptia de necompetenta teritoriala în materie de divort, fiind de ordine publica, poate fi invocata în tot cursul procesului, la instanta de fond.
Fiind vorba de o competenta teritoriala obligatorie de la care nu se poate deroga si cum în cauza opereaza dispozitiile din partea introductiva a art. 607 din Codul de procedura civila, competenta sa solutioneze cererea de divort este judecatoria în circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor, respectiv Judecatoria Filiasi, jud. Dolj, potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscriptiilor judecatoriilor si parchetelor de pe lânga judecatorii.
Prin actiunea civila înregistrata la 15.02.2007 pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta O. P. a chemat în judecata pe pârâtul O. V., pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei încheiata între parti, reclamanta sa-si reia numele avut anterior încheierii casatoriei, sa-i fie încredintata reclamantei spre crestere si educare pe minora O.G.St., nascuta la data de 01.04.1998 si sa fie obligat pârâtul la pensie de întretinere în favoarea minorei.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca relatiile de familie s-au deteriorat treptat, din cauza comportamentului necorespunzator al pârâtului, care obisnuia sa consume bauturi alcoolice, provoca certuri si se manifesta deosebit de violent fata de reclamanta.
Reclamanta a mai aratat ca s-au despartit în fapt în iarna anului 2000, fiind nevoita sa se întoarca în gospodaria parintilor sai din comuna Podari, satul Braniste, data de la care nu au mai reluat convietuirea.
La dosar, reclamanta a depus certificatul de casatorie în original, taxa de timbru, copie certificat de nastere minora, copia sentintei civile nr. 5822/01.06.2004 a Judecatoriei Craiova.
La termenul de azi din sedinta publica, partile au precizat ca ultimul domiciliul comun al sotilor a fost în comuna Cernatesti, sat Raznic, jud. Dolj, unde locuieste pârâtul.
Instanta a invocat exceptia necompetentei teritoriale si a acordat cuvântul asupra exceptiei invocata.
Analizând exceptia invocata, instanta constata ca este întemeiata si urmeaza a fi admisa, pentru urmatoarele considerente:
Ultimul domiciliu comun al sotilor a fost în comuna Cernatesti, sat Raznic, jud. Dolj, iar pârâtul locuieste în circumscriptia judecatoriei celui din urma domiciliu comun.
Potrivit art. 607 C.proc.civ. “Cererea de divort este de competenta judecatoriei în circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul din soti nu mai locuieste în circumscriptia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea în circumscriptia careia îsi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în tara, este competenta judecatoria în circumscriptia careia îsi are domiciliul reclamantul.”
Normele care determina competenta teritoriala în materie de divort sunt imperative. Prin urmare, potrivit art. 159 si art. 162 C.proc.civ., exceptia de necompetenta teritoriala în materie de divort, fiind de ordine publica, poate fi invocata în tot cursul procesului, la instanta de fond.
Fiind vorba de o competenta teritoriala obligatorie de la care nu se poate deroga si cum în cauza opereaza dispozitiile din partea introductiva a art. 607 din Codul de procedura civila, competenta sa solutioneze cererea de divort este judecatoria în circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor, respectiv Judecatoria Filiasi, jud. Dolj, potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscriptiilor judecatoriilor si parchetelor de pe lânga judecatorii.
Astfel, având în vedere dispozitiile art. 607 C.proc.civ. coroborate cu art. 158 si art. 159 pct. 3 C.proc.civ., instanta a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Filiasi, jud. Dolj.
1. Aspecte generale privind criteriul neretroactivitătii. Facta praeterita, facta
pendentia, facta futura
Pentru a stabili un criteriu abstract al neretroactivităŃii, trebuie să se Ńină seama, pe
de o parte, de diferitele perioade în care timpul poate fi considerat (trecutul, prezentul
si viitorul), iar, pe de altă parte, de elementele prin care o situaŃie juridică poate fi
legată de una dintre aceste perioade (fie constituirea, modificarea sau stingerea
situaŃiei juridice, fie efectele pe care aceasta le produce).
O lege ar fi retroactivă dacă ar reglementa fie fapte care, înainte de intrarea ei în
vigoare, au dat nastere sau, după caz, au modificat ori au stins o situaŃie juridică, fie
efecte pe care acea situaŃie juridică le-a produs înainte de aceeasi dată.
Prin urmare, Ńinând cont de principiul neretroactivităŃii, cât si de posibilitatea
legiuitorului de a opta între aplicarea imediată a legii noi si ultraactivitatea legii
vechi, pot fi deosebite trei categorii de situaŃii juridice:
– facta praeterita, adică faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaŃii
juridice, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cât si efectele
produse de acea situaŃie juridică înainte de acest moment. În privinŃa acestora, poate
fi aplicată numai legea veche, adică legea în vigoare la data producerii faptei
respective ori efectelor ei, deoarece, dacă s-ar aplica o lege ulterioară ar însemna să i
se atribuie efect retroactiv. În consecinŃă: o lege ulterioară nu poate să aducă atingere
constituirii, modificării sau stingerii situaŃiilor juridice anterioare, indiferent dacă
legea nouă ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere ori ar schimba
condiŃiile necesare; faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unei
situaŃii juridice potrivit legii în vigoare la data când ele s-au realizat nu pot să fie
socotite de o lege ulterioară că au produs aceste efecte, ceea ce înseamnă că legea
nouă nu poate atribui unui fapt trecut efecte pe care acest fapt nu le putea produce sub
imperiul legii în vigoare în momentul realizării faptului; dacă legea creează o situaŃie
juridică nouă, ea nu ar putea să prevadă că noua situaŃie juridică s-a născut din fapte
anterioare intrării sale în vigoare sau, după caz, organul de jurisdicŃie nu ar putea
decide că situaŃia juridică reglementată doar de legea nouă s-a născut din fapte
întâmplate în întregime înainte de intrarea ei în vigoare;
– facta pendentia, adică situaŃiile juridice în curs de formare, modificare sau
stingere la data intrării ei în vigoare. În privinŃa acestora, legiuitorul poate opta între
aplicarea legii noi si ultraactivitatea (supravieŃuirea) legii vechi. Dacă însă elementele
ce alcătuiesc constituirea sau, după caz, modificarea ori stingerea au individualitate
proprie, atunci pentru fiecare element se aplică legea în vigoare la momentul la care
acesta s-a produs;
– facta futura, adică situaŃiile juridice care se vor naste, modifica sau stinge după
intrarea în vigoare a legii noi, precum si efectelor viitoare ale situaŃiilor juridice
2
trecute. În privinŃa acestora, se va aplica legea nouă, afară de cazul în care legiuitorul
optează pentru supravieŃuirea legii vechi. În privinŃa efectelor viitoare ale situaŃiilor
juridice trecute, Codul civil din 2009 a preferat, ca regulă, soluŃia ultraactivităŃii legii
în vigoare la data nasterii situaŃiei juridice. Efectele produse în timp ale unei situaŃii
juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare în momentul în care se realizează
fiecare efect în parte, deci legea nouă nu se poate aplica efectelor produse de aceste
situaŃii juridice înainte de intrarea ei în vigoare, deoarece ar însemna o aplicare
retroactivă a legii noi. De asemenea, în cazul în care legea nouă ar suprima o situaŃie
juridică, ea poate fi aplicată numai efectelor viitoare, nu însă si efectelor produse de
acea situaŃie juridică înainte de intrarea în vigoare a legii noi.
2. Precizări introductive privind aplicarea în timp a Noului Cod civil
Art. 6 C.civ. conŃine anumite dispoziŃii privind aplicarea în timp a legii civile, însă
trebuie subliniat că textul stabileste reguli generale în materie, deci reguli care au
vocaŃia să se aplice si în cazul unor acte normative viitoare, în măsura în care acestea
nu vor conŃine dispoziŃii exprese privind succesiunea legilor în timp.
Cât priveste aplicarea în timp a Codului civil din 2009 în raport de reglementările
anterioare, trebuie avute în vedere si dispoziŃiile corespunzătoare din Legea nr.
71/2011.
În prealabil, semnalăm că, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele si
cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluŃionare la data intrării în
vigoare a Codului civil din 2009 se soluŃionează de către instanŃele legal învestite, în
conformitate cu dispoziŃiile legale, materiale si procedurale în vigoare la data când
aceste procese au fost pornite (deci sunt aplicabile dispoziŃiile din reglementările
înlocuite de Codul civil din 2009), afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există
dispoziŃii care prevăd altfel.
Acest text de lege necesită însă unele precizări. În opinia noastră, nu ar fi suficient
ca în Legea nr. 71/2011 să existe dispoziŃii speciale din care să rezulte că anumite
norme din noul Cod civil sunt de imediată aplicare pentru ca acestea să se aplice si
proceselor declansate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, ci, o eventuală
derogare de la art. 223 din Legea nr. 71/2011 ar presupune o dispoziŃie specială
care să prevadă expres că noua reglementare se aplică si proceselor în curs. Este
cazul:
– art. 36 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, care dispune că în ipoteza cererilor de
împărŃire a bunurilor comune aflate în curs de judecată în primă instanŃă (per a
contrario, nu si în apel sau recurs) la data intrării în vigoare a Codului civil din 2009,
instanŃa de judecată poate dispune împărŃirea bunurilor comune în timpul căsătoriei,
fără a mai fi necesară examinarea motivelor temeinice;
– art. 40 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, în cazul cererilor de divorŃ
formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, instanŃa poate să
dispună divorŃul prin acordul soŃilor, dacă sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute la art.
373 lit. a) si art. 374 C.civ. din 2009;
– art. 42 din Legea nr. 71/2011, care prevede că în cazul cererilor de divorŃ
formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, instanŃa de judecată
3
poate să dispună divorŃul în temeiul prevederilor art. 373 lit. b) si art. 379 alin. (1)
C.civ. din 2009, chiar dacă reŃine culpa exclusivă a reclamantului, în măsura în care
motivele de divorŃ subzistă si după intrarea în vigoare a noului Cod civil;
– art. 63 din Legea nr. 71/2011, conform căruia, dispoziŃiile art. 643 alin. (1) si (2)
C.civ. din 2009 se aplică si în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas
definitivă până la data intrării în vigoare a noului Cod civil, iar cele ale art. 643 alin.
(3) se aplică si în situaŃiile în care pricina nu a fost soluŃionată în primă instanŃă până
la data intrării în vigoare a noului Codului civil.
Orice alte dispoziŃii tranzitorii înscrise în Legea nr. 71/2011 nu se aplică si
proceselor care au fost declansate cel mai târziu la data de 30 septembrie 2011
(interesează data înregistrării cererii de chemare în judecată), deci fondul acestor
procese va fi guvernat de reglementarea anterioară.
Mai subliniem că în frecvente cazuri noua reglementare rezolvă o problemă
controversată, oferind ca soluŃie legislativă una dintre soluŃiile date în jurisprudenŃa
sau în doctrina corespunzătoare reglementării anterioare. Într-un asemenea caz,
chiar si pentru situaŃiile născute anterior s-ar putea da soluŃia la care s-a oprit si noua
reglementare (si chiar este recomandabil în considerarea imperativului de a avea o
practică judiciară previzibilă), fără a se putea reprosa că s-ar atribui efect retroactiv
legii noi, însă soluŃia nu poate fi motivată pe dispoziŃiile legii noi, ci pe argumentele
deduse din vechea reglementare. Spre exemplu, în cazul unei donaŃii deghizate sub
forma unui contract de vânzare încheiat în formă autentică, încheiate anterior intrării
în vigoare a Codului civil din 2009, soluŃia potrivit căreia actul secret produce efecte
între părŃi dacă îndeplineste condiŃiile de validitate de fond, iar nu si de formă (altfel
spus, actul secret „a împrumutat” forma ad validitatem de la actul public) nu poate fi
motivată pe art. 1289 alin. (2) C.civ. 2009, deoarece acest din urmă text de lege se
aplică, asa cum stabileste art. 109 din Legea nr. 71/2011, numai în cazul în care contractul
secret este încheiat după intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, ci pe
argumentele corespunzătoare Codului civil din 1864.
De asemenea, dorim să mai menŃionăm că în acele cazuri în care noua
reglementare nu a făcut altceva decât să preia dispoziŃiile din reglementarea
anterioară, stabilirea legii aplicabile, desi nu va influenŃa soluŃia pe fond, va viza însă
motivarea acesteia.
3. Legea aplicabilă actului juridic
Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la
data încheierii actului juridic nu numai în privinŃa condiŃiilor de validitate si, pe cale
de consecinŃă, a nulităŃii, ci si pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului
juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului,
pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după intrarea în vigoare a unei
noi legi), pentru executarea obligaŃiilor asumate de părŃi, pentru încetarea actului
juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispoziŃiile art. 6 alin. (2) si (3) C.civ. (reluate
în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât si din art. 102 alin. (1) din Legea nr.
71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispoziŃiilor legii în vigoare la data
4
când a fost încheiat în tot ceea ce priveste încheierea, interpretarea, efectele,
executarea si încetarea sa”.
Potrivit art. 6 alin. (3) C.civ. si art. 4 din Legea nr. 71/2011, actele juridice lovite
de nulitate absolută ori relativă sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data
intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziŃiilor legii vechi, neputând fi
considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziŃiilor legii noi. Asadar,
validitatea sau eficacitatea actelor juridice se apreciază potrivit condiŃiilor stabilite de
legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic, fiind fără relevanŃă faptul că
legea nouă (ulterioară momentului încheierii actului) ar adăuga o condiŃie de validitate
sau eficacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea condiŃie.
Altfel spus, nulitatea sau altă cauză de ineficacitate a actului juridic (de exemplu:
inopozabilitatea, caducitatea, revocarea, rezoluŃiunea etc.) este supusă legii în vigoare
în momentul încheierii actului.
Legea nr. 71/2011 conŃine o serie de dispoziŃii care nu reprezintă altceva decât
cazuri particulare ale acestei reguli. Spre exemplu:
– art. 60 din Legea nr. 71/2011 dispune că validitatea clauzei de inalienabilitate
instituite prin convenŃie sau testament este guvernată de legea în vigoare la data
încheierii convenŃiei sau testamentului;
– din art. 65 din Legea nr. 71/2011 rezultă că proprietatea comună în devălmăsie
poate avea ca izvor si actul juridic numai pentru actele juridice încheiate după
intrarea în vigoare a Codului civil din 2009;
– din art. 102 din Legea nr. 71/2011 rezultă că modificarea contractului se face cu
respectarea tuturor condiŃiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării, iar
elementele ce nu fac obiectul modificării sunt supuse dispoziŃiilor legii în vigoare la
data când a fost încheiat contractul;
– art. 168, art. 170 si art. 187 din Legea nr. 71/2011 prevăd că ipotecile imobiliare,
ipotecile mobiliare (garanŃiile reale mobiliare) si gajurile constituite sub imperiul
reglementării anterioare sunt supuse, în ceea ce priveste condiŃiile de valabilitate,
dispoziŃiilor legale existente la data constituirii lor;
– art. 202 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispoziŃiile art. 2.515 C.civ. (care
permit părŃilor să modifice, în anumite condiŃii, durata termenelor sau cursul
prescripŃiei) nu validează convenŃiile având ca obiect modificarea regimului legal al
prescripŃiei încheiate anterior intrării lor în vigoare etc.
În cazul nulităŃii nu s-ar putea deroga de la această regulă (deoarece ar însemna să
se atribuie legii noi efect retroactiv), dar în privinŃa unor cauze de ineficacitate regula
menŃionată, în măsura în care nu ar constitui o aplicaŃie a principiului
neretroactivităŃii legii noi, ci a ultraactivităŃii legii vechi, este susceptibilă de nuanŃări.
Astfel:
– art. 96 din Legea nr. 71/2011 dispune că prevederile din vechea reglementare
referitoare la revocarea donaŃiei pentru survenienŃă de copil (caz de revocare care a
fost prevăzut de Codul civil din 1864, dar care nu a mai fost reglementat de Codul
civil din 2009) nu se aplică în ipoteza în care copilul s-a născut după intrarea în
vigoare a Codului civil (dacă nu ar fi existat această dispoziŃie specială, atunci toate
5
donaŃiile anterioare ar fi fost susceptibile de revocare indiferent de data la care s-ar fi
născut copilul);
– art. 130 din Legea nr. 71/2011 prevede că dacă formalităŃile de opozabilitate nu
au fost îndeplinite cu privire la un contract de locaŃiune în curs de executare la data
intrării în vigoare a Codului civil din 2009 si bunul dat în locaŃiune este înstrăinat
după această dată, contractul de locaŃiune este opozabil dobânditorului numai dacă
sunt îndeplinite formalităŃile prevăzute la art. 1.811 C.civ. din 2009, deci, pentru
ipoteza înstrăinării bunului dat în locaŃiune după intrarea în vigoare a noii reglementări,
opozabilitatea/inopozabilitatea contractului de locaŃiune anterior nu se va
raporta la legea în vigoare la data încheierii sale.
Însă, în lipsa unor derogări exprese în Legea nr. 71/2011, cauzelor de ineficacitate
li se aplică legea în vigoare la data încheierii actului juridic, chiar dacă împrejurarea
ce a condus la ineficacitatea actului a survenit sub imperiul noii reglementări. De
exemplu, art. 2251 alin. (2) C.civ. din 2009, care recunoaste credirentierului dreptul
la rezoluŃiunea contractului de rentă viageră constituit cu titlu oneros chiar si în lipsa
unui pact comisoriu, nu s-ar putea aplica în cazul contractelor încheiate sub imperiul
vechii reglementări, chiar dacă neexecutarea ar avea loc după intrarea în vigoare a
Codului civil din 2009.
Pe temeiul art. 6 alin. (2) C.civ. si al art. 3 din Legea nr. 71/2011, legea în vigoare
la data încheierii unui act juridic va reglementa atât efectele trecute, adică efectele
care s-au produs sub imperiul ei (principiul neretroactivităŃii), cât si efectele viitoare,
adică efectele care se vor produce după intrarea în vigoare a legii noi (ultraactivitatea
legii vechi).
Ca aplicaŃii ale acestei reguli, menŃionăm:
– art. 60 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prevede că efectele juridice ale clauzei de
inalienabilitate instituite prin convenŃie sunt guvernate de legea în vigoare la
momentul încheierii convenŃiei;
– art. 66 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, din care rezultă că efectul constitutiv al
convenŃiei de partaj, precum si alte efecte se aplică doar convenŃiilor de partaj
încheiate ulterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, deci convenŃiile de
partaj anterioare produc efectele reglementate de legea în vigoare la data încheierii
lor, ceea ce înseamnă, între altele, că au efect declarativ. In privinŃa partajului
judiciar, art. 66 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 stabileste că dispoziŃiile Codului civil
din 2009 sunt aplicabile atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă
după intrarea lui în vigoare;
– art. 107 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispoziŃiile art. 1.271 C.civ. din 2009
privitoare la impreviziune se aplică numai contractelor încheiate după intrarea în
vigoare a acestuia;
– art. 108 din Legea nr. 71/2011 stabileste că dispoziŃiile art. 1.274 C.civ. privitoare
la transferul riscurilor în contractele translative de proprietate se aplică numai
contractelor încheiate după intrarea lui în vigoare;
– potrivit art. 142 din Legea nr. 71/2011, contractele de mandat încheiate înainte de
intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, pentru care părŃile nu au prevăzut un
termen, rămân supuse legii în vigoare la data încheierii lor etc.
Nerespectarea formalitatilor cerute de lege pentru actul autentic conduce la anumite consecinte. Cat priveste inscrisul sub semnatura privata, acesta este un act intocmit de parti fara interventia oficiala a unui agent instrumentator si
semnat de catre participanti. Inscrisurile sub semnatura privata sunt acele acte care sunt incheiate de parti pentru a constata unul sau mai multe raporturi juridice, sub semnatura partii sau a partilor in cauza. Scopul este acela al utilizarii lor la nevoie, ca mijloc de dovada. Forta lor probanta este cu mult inferioara actelor autentice care se bucura de prezumtia de valabilitate pana la inscrierea in fals, dispensand partea de orice alta dovada fata de terti.
Actele sub semnatura privata cuprind imensa majoritate a actelor juridice incheiate in circuitul civil, intrucat numarul actelor juridice pentru valabilitatea carora legea cere forma autentica este foarte redus. Aceste acte sub semnatura privata produc toate efectele intre parti in ceea ce priveste drepturile si obligatiile pe care le constata. „In general, oamenii prefera incheierea actelor sub semnatura privata, chiar si atunci cand legea prevede incheierea sub forma autentica, datorita costurilor destul de ridicate pentru intocmirea acestora in forma ceruta de lege”, puncteaza Cristian Tagarlas Niculescu.
Pentru anumite inscrisuri sub semnatura privata, se cere indeplinirea unor conditii speciale de forma. Avocatul Cristian Tagarlas Niculescu subliniaza ca, in legatura cu puterea doveditoare a inscrisurilor sub semnatura privata, se observa ca are acelasi efect ca si actul autentic intre acei care l-au subscris cat si intre cei care reprezinta drepturile lor.
Asimilarea inscrisului sub semnatura privata cu inscrisul autentic se explica prin faptul ca, de vreme ce realitatea continutului inscrisului este recunoscuta de singura parte indreptatita sa o conteste, puterea doveditoare a inscrisului respectiv echivaleaza in practica cu cea a unui inscris autentic. „Ca si cuprinsul inscrisului autentic, cuprinsul actului sub semnatura privata, cu enuntarile sale privitoare la actul juridic ce constata sau la faptele ce relateaza face credinta pana la dovada contrara, care potrivit dispozitiilor legale privind admisibilitatea probelor, se va face prin mijloacele stabilite de lege”, declara avocatul maramuresean. Daca intre parti actul sub semnatura privata are putere doveditoare, de regula, din momentul in care este recunoscut in raporturile cu tertii, continutul actului poate fi opus acestora ca un simplu fapt juridic, pana la proba contrara.
Drept urmare, forma autentica este adeseori consimtita de parti datorita avantajelor pe care le prezinta, dintre care se disting mai multe beneficii. In primul rand, inscrisul autentic este insotit de o puternica prezumtie de veridicitate, care il dispenseaza pe cel care-l invoca de orice dovada. In al doilea rand, data inscrisului autentic face dovada pana la inscrierea in fals. In al treilea rand, inscrisurile autentice care constata obligatii au puterea unui titlu executoriu si pot fi duse la indeplinire fara sa fie necesara obtinerea unei hotarari judecatoresti.
Udrea poate ataca insa cu recurs decizia magistratilor de la Judecatoria Sectorului 1 care nu este definitiva.Scandalul izbucnit in 2010 intre Elena Udrea si Monica Tatoiu a pornit de la frunza ce urma sa promoveze brandul turistic al Romaniei.
Intr-o emisiune televizata, Tatoiu a criticat dur sloganul „Explore the Carpathian Garden”, dar si activitatea Elenei Udrea la conducerea Ministerului Turismului.
Udrea si-a vazut „lezat dreptul personal nepatrimonial la onoare si reputatie”, dupa ce Tataiu i-a reprosat ca „de cand a fost numita ministru, nu a facut altceva decat sa calce in strachini” si ca „asa se intampla cand gainarii au acces la bani multi”. Mai mult, fosta sefa a Oriflame Romania a declarata ca „doamna Udrea este un pericol”.
Ministrul a considerat ca afirmatiile sunt tendentioase si a actionat-o pe femeia de afaceri in justitie, solicitand daune morale.