Se spune că un avocat așa cum întâlnim zilnic a murit și a ajuns în Rai. Îndată ce s-a trezit acolo, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se mire în mod exagerat și să-i chestioneze pe cei din jur ca să se asigure că locul unde se află este chiar
Raiul, nu vreo manipulare diabolică. Întrebând și studiind atent mediul înconjurător își formează convingerea că este cu adevarat în Rai…
Firește, după momentele de mirare au urmat momente de descumpănire, ascuțitul lui simț al dreptății înțepându-i mintea cu gândul că este o nedreptate prezența lui solobodă în Rai. Cu ochii roată îl caută pe Dumnezeu. Îl găsește într-o plimbare liniștită în zona centrală a Raiului. Deîndată, avocatul – activ, băgăcios, curios, rezolvitor – se înființează în fața lui Dumnezeu să-i ceară socoteală…
– Doamne, îmi cer scuze ca Te deranjez, zice cu tupeu avocatul, dar aș vrea să-Ți semnalez neîntârziat câteva aspecte pe care le consider importante pentru deciziile Tale, dacă-mi permiți….
– Te ascult, dragul Meu…
– Doamne, nu vreau să mă refer la felul cum merg lucrurile în lume, că Tu știi cel mai bine cum vrei să fie, și nici nu mă gândesc să-ți pun la îndoială competența sau autoritatea, însă vreau să subliniez câteva probleme legate de selecția celor care ajung în Rai. Să nu mă înțelegi greșit, eu sunt foarte bucuros că sunt aici, mulțumesc, și nu vreau să Te răzgândești. Însă nu mi se pare normal ca eu, un avocat așa cum mă știu…, să ajung în Rai, iar alți oameni, cu suflete foarte bune, pe care i-am cunoscut, să nu fie aici.
– Dragul Meu, haide cu mine, pot să-ți explic…
Dumnezeu îl duce pe avocat într-o margine de Cer, de unde se putea admira priveliștea malului mării, o plajă lină, largă, cu nisip fin.
– Vezi tu acele urme de pași? zise Dumnezeu arătându-i urme de pași… Acela a fost drumul tău în viață.
– Dar, Doamne, văd doua urme de pași, nu doar pașii mei.
– Într-adevar, dragul Meu, sunt două urme de pasi, pentru că eu am fost mereu alături de tine, chiar dacă tu nu m-ai observat.
– Aha, înțelese avocatul. Dar văd ca de la un moment dat rămane un singur rând de urme, m-ai părăsit…
– Nu, dragul Meu, acolo ai căzut, și te-am luat și te-am purtat în brațele Mele.
dr. Andrei SĂVESCU
coord. JURIDICE.ro