Sintagma de plagiat folosit pentru a numi furtul de cuvinte sau idei, dincolo de limitele a ceea ce, în mod general, s-ar referi la bagajul general de cunoştinţe” (Park, 2003, p. 472). De altfel, cuvântul derivă din latinul plagarus, care însemna hoţ. Conceptul de „plagiat” a apărut odată cu revoluţia intelectuală adusă de Iluminism, curent care a pus accentul pe concepte precum autonomia individuală, raţionalitate, meritele intelectuale personale (originalitatea) şi egalitatea celor care participă la un forum de dezbatere intelectuală; în urma acestor evoluţii intelectuale, prima lege a dreptului de autor apare în Marea Britanie, în 1710 (Larkham, Manns, 2002; Middleton, Trager, Chamberlin, 2002).
- Ce condamnă legea
(vezi Legea dreptului de autor, 8/1996, modificată de 285/2004)
1. Legea drepturilor de autor protejează (art. 7):
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general
j) operele de artă digitală.
2. Legea drepturilor de autor protejează şi operele derivate (art. 8):
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.