Sesizam procurorul general cu recurs în interesul legii întrucât la nivelul instanţelor s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la problemele de drept vizând: a) daca eror comunis facit jus produce efecte juridice in ceea ce priveste problema eliberarii diplomelor de catre Universitatea “ Spiru Haret; b) avea Universitatea “ Spiru Haret” autonomie universitara la momentul la care au fost infiintate Facultatile in cauza.
Optica jurisprudenţială
I. Cu privire la primul aspect:
1. Într-o opinie s-a apreciat că principiul de drept “ eror comunis facit jus” produce efecte juridice in cazul studenilor avand in vedere de buna- credinta , necunoscand aspectul referitor la ipoteza specializarilor neautorizate , iar eroarea comuna in care s-au aflat produce efecte juridice, in sensul validitatii adeverintei de licenta care atesta promovarea studiilor si a examenului de licenta. Astfel ca In aceasta opinie avand in vedere bun- credinta a reclamantilor acestia au dreptul de a solicita eliberarea diplomelor de licenta , drept recnoscut si de Metodologia organizarii si desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor .
2. Într-o altă orientare jurisprudenţială s-a considerat că la stabilirea dreptului reclamantilor nu se poate lua in considerare eraoarea comuna avand in vedere ca legea civila este publica, reclamantii ar fi putut sa ia la cunostinta depre faptul ca specializarile nu erau acreditate sau autorizate. Prevedrile nu exonereaza institutia de invatamant superior de a oblige de a se supune, in conformitate cu prevederile OUG 75/2005 si HG 1418/2006 procedurii de evaluare in vederea autorizarii/ acreditarii acestor forme de invatamant. Ulterior procedurii descrise, se supun aprobarii prin hotarare de guver. Conform acestei opnii “ orice persoana fizica sau juridical poate organiza in mod nelegal procesul de invatamant si emite diplome cu antetul METCS insa ulterior parcurgerii acestui process de invatamant , nu se poate nimeni prevala de eroarea comuna , de necunoasterea legii sin u poate oblige Ministerul Educatiei sa recunoasca acel process. Este la latitudinea fiecarei personae care are capacitate deplina de exercitiu de a-si asuma actele fara sa impuna comportamentul avut unei alte personae juridice. Este responsabilitatea fiecarei institutii de invatamant superior de a organiza procesul de invatamant in limitele legii. Lipsa de de raspundere si actiunea in afara cadrului legal nu pot fi imputate altor subiecte de drept.
II. În referire la cel de-al doilea aspect:
1. Într-o opinie se consideră că Universitatea Spiru Haret se bucura de autonomie universitara , ceea ce implica dreptul de a infiinta si de a asigura functionarea facultatilor , a colegiilor si a specializarilor universitare.Ordinul Ministrului Educatiei 3404/20006 prin care s-a prevazut ca admiterea in invatamantul superior public si particular se organizeaza pe domenii de studii de licenta , pe baza metodologiilor stabilite de catre fiecare universitate , cu precizarea ca la art. 8 se prevedea ca “ Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numia de catre universitatile care organizeaza cursuri la zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate. S-a retinut in cadrul acestei opiniii ca studiile si specializarile urmate de reclamanti au fost confirmate de catre Ministerul Educatiei prin emiterea formularelor pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea acestora. Prevederile legale in vigoare in acea perioada permiteau paratei Universitatea Spiru Haret sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta , pentru domeniile pentru care era acreditata/autorizata sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru specializarile urmate de catre reclamanti.Se arata ca important de subliniat este faptul ca dupa incheierea perioadei de monitorizare prevazuta de art. 8 din Legea 443/2002 , dupa adoptarea OUG 75/2005 , HG 676/2007 si HG 635 /2008 , factorii de decizie din sitemul de invatamant nu au sesizat existenta vreunor nereguli semnificative in organizarea si desfasurarea activitatii educationale la nivelul Universitatii Spiru Haret, nu a fost demarata si finalizata vreo procedura administrative care sa conduca la concluzia ca universitatea nu a actionat in afara cadrului legal, cu precizarea ca , in conformitate cu art. 6 din Legea 443/2002, ministerul de resort avea dreptul de a propune incetarea activitatii de invatamant si desfiintarea prin lege a acestei institutii de invatamant superior.
2. Conform celei de-a doua opinie jurisdictionala au reiesit doua aspecte: Ministerul Educatiei nu emite niciun act prin care sa recunoasca diplomele , iar al doilea ca recunoaste orice diplome emisa in mod legal. Nu se retine ca fiind un refuz nejustificat al Ministerului de a aviza eliberarea unui numar mare de tipizate decat cel aprobat deja, ori aprobarea unui numar de tipizate in considerarea reclamantilor carora nu le-au fost eliberate diplomele de licenta si suplimentul de diploma.Se arata ca au exitsta numeroase hotarari de govern in care au fost stabilite pentru fiecare institutie de invatamant atat specializarile acreditate cat si formele de invatamant HG 693/2003 , 10882/2003 , 1609/2004, 940/2004 neatacate in instanta si HG 676/2007, HG 635/2008 care au fost atacate in instanta si s-a retinut legalizatea acestora precum si dreptul Guvernului Romaniei de a stabili inclusive formele de invatamant .
Avand in vedere situatia creanta in cazul studentilor care au absolvit Universitatea Spiru Haret solicitam sa sesizati Inalta curte de Casatie si Justitie In vedere solutionarii acestor opinii contradictorii referitoare la obligarea eliberarii diplomelor si acordarea autorizatiei de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii , Tineretului si Sportului.
DATA SEMNATURA