Denunțarea calomnioasă reprezintă învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană. Forma agravantă a acestei fapte penale este dacă se realizează prin producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte.
Obiectul juridic special al infracțiunii de denunțare calomnioasă îl constituie acele relații sociale referitoare la înfăptuirea justiției, astfel încât această activitate să nu fie deviată de la normala înfăptuire prin plângeri sau denunțări mincinoase și prin producerea sau ticluirea de probe contrarii adevărului.
Subiectul activ nemijlocit al infracțiunii de denunțare calomnioasă poate fi orice persoană (de reținut că persoana care se autoînvinuiește mincinos sau care produce ori ticluiește probe în sprijinul unei învinuirii nedrepte împotriva sa, nu săvârșește infracțiunea de denunțare calomnioasă).
Participația penală în cadrul acestei infracțiuni este întâlnită în toate formele sale: coautorat, instigare si complicitate.
Subiectul pasiv principal este statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite, iar subiectul pasiv secundar este persoana fizică vătămată prin săvârșirea acestei infracțiuni.
Elementul material al laturii obiective îl reprezintă acțiunea de învinuire mincinoasă făcută prin denunț sau plângere cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană.
Pentru ca infracțiunea comisă să fie considerată denunțare calomnioasă, ea trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
- acțiunea de învinuire să fie mincinoasă
- învinuirea să fie făcută prin denunț sau plângere
- învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere trebuie să privescă săvărșirea unei infracțiuni
- învinuirea mincinoasă este necesar să privescă săvârșirea unei infracțiuni de către o anumită persoană
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol social pentru buna desfășurare a activității de înfăptuire a justiției penale.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, ea trebuie să existe și să rezulte din materialitate faptei comise de subiectul activ.
Forma de vinovăție cu care se comite denunțarea calomnioasă este intenția, în ambele modalități, respectiv atât directă, cât și indirectă.
Ce este important de reținut la această infracțiune este mobilul determinant și scopul urmărit de făptuitor pentru a se stabili gradul de pericol social concret al faptei comise de subiectul activ și la individualizarea pedepsei.
Denunțarea calomnioasă este o infracțiune comisivă și intenționată, săvârșirea ei este susceptibilă de faza actelor preparatorii, dar acestă fază nu este incriminată.
De asemenea, tentativa la infracțiunea de denunțare calomnioasă este posibilă, dar nu este incriminată și implicit nici sancționată. Fiind o infracțiune momentană și de pericol, denunțarea calomnioasă se consumă în momentul săvârșirii acțiunii incriminate deoarece o dată cu aceasta se produce implicit și urmarea imediată. Instanța supremă a decis că infracțiunea se consumă în momentul prezentării și înregistrării denunțului la organul competent și nu la data întocmirii lui.
Denunțarea calomnioasă este prezentată în două variante, iar ținând cont de aceste aspect ea este sanționată ca atare, și anume: în varianta tip, denunțarea calomnioasă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar în varianta asimilată, care este întotdeauna agravantă se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani .