Recunoasterea unui drept la replica se inscrie in logica dispozitiilor conventionale si este in concordanta cu obiectul si scopul acestora. Sub acest aspect, viziunea europeana este in mod substantial diferita de cea a instantei supreme americane, care nu recunoaste o garantie constitutionala a dreptului la replica [Miami Herald v. Tornillo, 418 US 241 (1974)].
Justificarea existentei unui drept la replica si la publicarea de rectificari prin prisma doctrinei obligatiilor pozitive ce revin statului este determinata si de circumstante specifice, in sensul ca publicatiile implicate provin de regula de la persoane private, iar replica sau rectificarea provine tot de la un particular. Se poate afirma ca din dispozitiile art. 10 din Conventie rezulta obligatia statului de a reglementa obligatia de publicare a replicii sau rectificarii si in acest fel, sa fie prevazut un remediu legal, fie in baza unei cereri cu caracter civil in acest sens fie in combinatie cu o condamnare penala pentru insulta.
Recunoasterea si punerea in practica a unui drept la replica nu constituie o interferenta nelegala a statului in exercitiul libertatii de exprimare, intrucat fundamentul se regaseste tot in cadrul art. 10, in justificarea restric?iilor pentru protectia intereselor altei persoane.
ARTICOLUL 10 – Libertatea de exprimare
1. Orice persoana are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie si libertatea de a primi sau a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica Statele sa supuna societatile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege care, intr-o societate democratica, constituie masuri necesare pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii, a moralei, a reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea informatiilor confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.