Litigii de munca – art. 61 lit. a) din Codul muncii

 Litigiile de munca – aceasta poveste fara sfarsit… Cel putin fara un sfarsit fericit atunci cand sunteti angajatori, pentru ca nu trebuie sa scapati nici o clipa din vedere faptul ca judecatorii sunt la randul lor angajati, angajati care se vor putea solidariza, astfel, mult mai usor cu soarta salariatului oprimat decat cu interesele patronului!

Din pacate pentru aceia dintre dumneavoastra care sunt angajatori, avem de a face mai degraba cu castigul de cauza dat in mod constant salariatilor de catre instantele de judecata – chiar si in situatii in care, potrivit echitatii, acest lucru nu ar fi trebuit sa se intample!

Cu totii suntem insa supusi greselilor, presiunilor, propriei constiinte ori, cel putin, oboselii, iar instantele specializate de munca pot fi acuzate de orice, nu insa si de lipsa dosarelor de judecata aflate pe rol – acestea depasind cu mult volumul de munca normal al unui complet de judecata!

In aceste conditii, probele sunt de multe ori evaluate superficial, pledoaria avocatilor angajatorilor – specializati de regula in drept comercial – este prea putin ascultata, iar imaginea salariatului revoltat de abuzurile la care a fost supus (sau nu …) este placa turnanta a solutiilor instantelor de judecata.

Sfatul expertului
Aprecierile de mai sus au caracter general, motiv pentru care va rugam sa priviti in mod obiectiv litigiul prezentat in cele ce urmeaza, fara prejudecati – indiferent de tabara in care va situati –, concluziile urmand a fi trase la final.

In data de 05 septembrie 2003, angajatorul ISS, institutie publica cu personal contractual, a desfacut contractul de munca al angajatului PV pentru motive disciplinare, in baza art. 61 lit. a) din Codul muncii.

Mai mult decat atat, ISS a depus plangere penala impotriva fostului sau salariat, considerand ca abaterea disciplinara grava a acestuia, constand in incalcarea obligatiilor prevazute in fisa postului, intruneste continutul constitutiv al unei infractiuni de serviciu.

Sentinta
Salariatul a contestat in instanta decizia de concediere a angajatorului, insa actiunea sa a fost respinsa de Tribunalul Bucuresti prin sentinta civila nr. 1.225/10 martie 2004 – instanta stabilind ca, din punctul de vedere al documentatiei intocmite, angajatorul a respectat procedura concedierii disciplinare, stabilita de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, iar, pe fond, este vorba despre o incalcare grava a obligatiilor de serviciu, savarsita cu vinovatie.

Decizie
Profitand de ordonanta de neincepere a urmaririi penale emisa de procuror in urma plangerii formulate de angajator, PV contesta in recurs sentinta civila pronuntata de Tribunalul Bucuresti, reiterand solicitarea de constatare a netemeiniciei deciziei de concediere si plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat la locul de munca in conditiile art. 78 alin. (1) din Codul muncii, respectiv reintegrarea in munca, potrivit art. 78 alin. (2) din Codul muncii.

Instanta de recurs se lasa convinsa de argumentele angajatului, admite recursul si modifica in tot sentinta recurata in baza probatoriului administrat in fata instantei de fond, in conditiile art. 304  pct. 9, art. 304¹ si art. 312 alin. (3) Cod procedura civila (CPC).

Potrivit dispozitivului deciziei civile irevocabile 1634/LM/10 decembrie 2004 a Curtii de Apel Bucuresti, se anuleaza decizia de concediere, salariatul PV este reintegrat in functia detinuta anterior, iar angajatorul este obligat la plata drepturilor salariale de la data desfacerii netemeinice a CIM si pana la data reintegrarii efective a salariatului

conso