In cazul divortului, regimul matrimonial inceteaza la data introducerii cererii de divort, cu exceptia cazului in care sotii cer instantei de divort sa constate ca regimul matrimonial a incetat de la data separatiei in fapt (art. 385 din Codul civil).
In acest caz, bunurile comune se impart conform acordului dintre soti sau de catre instanta, daca nu se ajunge la un acord. Actul de lichidare poate fi o hotarare judecatoreasca sau un inscris in forma autentica notariala (art. 320 din Codul civil).
In cazul comunitatii legale sau conventionale, aceasta comunitate se lichideaza dupa cum urmeaza: fiecare dintre soti preia bunurile sale proprii, dupa care se va proceda la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor.
Cota-parte ce revine fiecarui sot se stabileste pe baza contributiei sale atat la dobandirea bunurilor comune, cat si la indeplinirea obligatiilor comune (art. 357 din Codul civil). Munca oricaruia dintre soti in gospodarie si pentru cresterea copiilor reprezinta o contributie la cheltuielile casatoriei (art. 326 din Codul civil).
In cursul divortului, datoriile se regularizeaza conform acordului dintre soti. In caz contrar, datoriile sunt regularizate de instanta.
Daca pe parcursul partajului bunurilor comune, bunurile acordate unui sot depasesc cota-parte la care acesta ar avea dreptul avand in vedere contributia sa la dobandirea acestor bunuri, celalalt sot are dreptul de a primi o plata compensatorie.
In plus, sotul nevinovat in ceea ce priveste divortul si care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei poate cere celuilalt sot sa il despagubeasca.
In cazul in care divortul determina un dezechilibru semnificativ in conditiile de viata ale sotului reclamant, casatoria a durat cel putin 20 de ani si divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, sotul reclamant are dreptul la o compensatie chiar mai mare (art. 388 si 390 din Codul civil).