In situatia in care partile insereaza in contract o clauza care da dreptul bancii sa modifice rata dobanzii unilateral pentru motive intemeiate si care prevede dreptul consumatorului de a rezilia contractul in acest caz, dobanda poate fi modificata unilateral de banca daca motivele intemeiate intervin.
Prin cererea inregistrata sub nr.48837/3/2009 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, reclamantul D.T. a chemat in judecata parata O.B.R. SA solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa oblige parata sa ajusteze nivelul dobanzii conform prevederilor contractuale si legale si sa oblige parata sa actualizeze contractul de credit prin realizarea modificarilor impuse de lege (comunicarea in scris a noului nivel al dobanzii, modalitatea de calcul a acesteia – marja bancii fixa + LIBOR la x luni – si modalitatea de modificare atat in sens crescator cat si descarcator).
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca la data de 17.01.2008 a semnat cu O.B.R. SA contractul nr.C2204/1120/6482 de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice.
Contractul a fost incheiat pentru suma de 100.000 CHF, pe o perioada de 300 luni, cu o dobanda variabila de 5,7%/an (art.5, pct.5.1).
Art.5 pct.5.2 din contract prevede: “Dobanda este variabila in conformitate cu politica bancii. Dobanda curenta poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (ex.: EURIBOR (Eur)/LIBOR (CHF)/RUBOR (RON) etc.), fara a exista consimtamantul clientului”.
In contract nu este mentionata componenta efectiva a dobanzii, dar din informatiile scrise furnizate de banca ulterior, a rezultat ca dobanda este suma a doua elemente: marja bancii (compusa din costurile acesteia si profit) + valoarea indicelui de referinta – LIBOR, in cazul de fata.
Asadar, la momentul semnarii contractului, ianuarie 2008, situatia se prezenta astfel:
– dobanda: 5,7% pe an, compusa din: valoarea LIBOR – 2,6964%, marja bancii – 3,0036%.
Dupa patru luni de la semnarea contractului, banca a modificat unilateral nivelul dobanzii, specificand in scris, printr-o notificare din 12 mai 2008, ca majorarea nivelului dobanzii, este “…generata de cresterea dobanzilor de referinta pe piata financiar-bancara…” omitand insa sa informeze ca si-a majorat si propria marja.
Astfel, ca urmare a modificarii dobanzii, in mai 2008: dobanda majorata era de 6,99%/an din care: valoarea LIBOR – 2,7815% si marja majorata a bancii: 4,2085% (fata de valoarea initiala de 3,0036%).
Banca si-a mentinut aceasta dobanda de 6,99% pana in prezent, in pofida faptului ca indicele de referinta LIBOR a avut o evolutie descrescatoare incepand cu luna noiembrie 2008 (1,9666%), ajungand la o scadere dramatica in martie 2009 (0,43561%), iar in prezent, octombrie 2009, fiind de aproximativ 0,30%, ceea ce ar fi impus si diminuarea corespunzatoare a ratei dobanzii, conform prevederilor contractuale si legale.
Arata reclamantul ca la 20 mai 2009 a solicitat bancii sa ii comunice: motivele modificarii dobanzii, perioada la care are loc recalcularea dobanzii (3 luni, 6 luni, 1 an); si sa procedeze la recalcularea si ajustarea nivelului dobanzii in functie de nivelul actualizat al dobanzii de referinta LIBOR.
La data de 21.07.2009 banca i-a propus reclamantului o dobanda alcatuita astfel: marja bancii 5,5% + LIBOR CHF 3M, actualizata trimestrial, fara a mentiona elementele esentiale prevazute de lege (modificare dobanda exclusiv in functie de vointa Bancii concretizata in marja proprie si modificare atat in sens crescator cat si descrescator).
Sustine reclamantul ca a propus bancii o dobanda compusa din propria-i marja marita decent la 3,8% (initial era 3,0036%) + LIBOR CHF 3M, in absoluta concordanta cu normele contractuale, bancare si de etica ce guverneaza relatiile: Client – banca.
Respins fiind, reclamantul a formulat o invitatie la conciliere, in temeiul art.7201 si urmatoarele Cod procedura civila, ignorata de asemenea de aceasta, prin mentinerea ofertei si propunerea de consfintire a acesteia printr-un act aditional, lipsit de elementele esentiale prevazute de lege.
Intrucat in prezent valoarea LIBOR este de 0,30%, iar dobanda contractuala este de 6,99%/an, rezulta ca marja bancii a ajuns, in mod abuziv, la valoarea de 6,69%.
A mai aratat reclamantul ca in conformitate cu doctrina bancii si Legea nr.296/2004 (art.5 lit.c, art.27 lit.b, art.36 si art.45), banca are obligatia de informare completa a clientului la momentul semnarii contractului, asupra elementelor esentiale si determinate in luarea hotararii de contractare a creditului (rata dobanzii si factorii care implementeaza variatia acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acorda bancii drepturi specifice contractelor bancare – cum este dreptul de a modifica unilateral dobanda.
Reclamantul a sustinut ca la momentul contractarii creditului a fost informat si a acceptat politica bancii de modificare (in sens crescator si descrescator) unilaterala a dobanzii in functie de variatia indicelui de referinta LIBOR si in niciun caz in functie de variatia marjei bancii, convenind sa suporte doar riscul cresterii valorii dobanzii de referinta LIBOR nu si cresterea marjei bancii.
Reclamantul a sustinut, totodata, ca nu considera abuziva clauza de la art.5 pct.5.2 din contract, in sensul art.4 din Legea nr.193/2000, ci considera abuziva maniera paratei de interpretare si aplicare a acestei clauze prin subintelegerea unor asa-zise prevederi contractuale nescrise si nementionate in discutiile care au precedat contractarea creditului, care ii confera un drept ocult de a majora unilateral si discretionar dobanda, prin cresterea marjei sale si prin refuzul de a respecta prevederile legale in sensul diminuarii ratei dobanzii odata cu scaderea valorii indicelui LIBOR.
Arata reclamantul ca omisiunea informarii clientului asupra unor aspecte esentiale si determinante pentru incheierea contractului constituie practica comerciala inselatoare in sensul art.7 din Legea nr.363/2007, sanctionata cu instituirea procedurilor legale corespunzatoare pentru incetarea practicilor comerciale incorecte.
In luna decembrie 2008 a fost actualizata OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor. Cu aceasta ocazie, in art.9 ind.3, lit.g) din acest act normativ au fost stabilite regulile aplicabile contractelor de credit cu dobanda variabila astfel:
– variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, sau la modificarile legislative care impun acest lucru.
Drept urmare, bancile vor putea utiliza dobanzi variabile, dar modificarile acestora trebuie sa fie realizate in functie de indicii de referinta ai pietei, independent de vointa bancii.
Politica bancii de modificare a dobanzii in functie de valoarea LIBOR are semnificatia legala de majorare/diminuare a ratei dobanzii, in functie de cresterea/scaderea valorii indicelui de referinta.
Reglementarea legala din OG nr.21/1992 art.9 indice 3 lit.g) pct.3 prevede: “formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii, atat in sensul majorarii, cat si in cel al reducerii acesteia”.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr.296/2004, Legea nr.193/2000, Legea nr.363/2007, OG nr.21/1992, art.1513 Cod civil.
Prin sentinta comerciala nr.3277/23.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala, in dosarul nr.42847/3/2009 a fost admisa actiunea formulata de reclamantul D.T., in contradictoriu cu parata O.B.R. SA. A fost obligata parata sa recalculeze nivelul dobanzii percepute reclamantului in temeiul contractului de credit nr. C2204/1120/6482/17.01.2008 dupa urmatoarea formula: marja bancii fixa in valoare de 3,0036%+valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni.
A mai fost obligata parata sa precizeze si sa actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act aditional la contractul de credit nr.C 2204/1120/6482/17.01.2008 cuprinzand:
a) precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora.
b) modalitatea de modificare a dobanzii exclusiva in functie de indicele de referinta LIBOR, in virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputand fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea urmand a se produce atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, in functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin contractul nr. C2204/1120/6482 incheiat intre parti la data de 17.01.2008, parata a acordat reclamantului un credit in valoare de 100.000 CHF garantat cu un drept de ipoteca asupra unui imobil.
Reclamantul s-a obligat sa restituie acest credit pe o perioada de 300 luni si sa plateasca o dobanda de 5,7%.
Prin clauza 5.2 partile au prevazut: “Dobanda este variabila in conformitate cu politica bancii. Dobanda curenta poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (ex.: Euribor (EUR) LIBOR, CCHF), (RUBOR (RON) fara a exista consimtamantul clientului (…). Noul procent de dobanda va fi comunicat imprumutatului (…)”.
Incepand cu data de 12.05.2008 parata a marit dobanda stabilita in contractul de credit incheiat cu reclamatul la 6,99% conform adresei R-AR 25375.
Parata a comunicat reclamantului ca aceasta modificare este generata de “cresterea dobanzilor de referinta pe piata financiar-bancara din Romania afisate de BNR (in cazul creditelor in lei) si pe cea interbancara (in cazul creditelor in valuta) generand astfel cresterea conturilor de finantare a bancii”.
La data de 20.05.2009 reclamantul a solicitat paratei sa ii comunice motivele pentru care percepe o dobanda de 6,99%, perioada la care se efectueaza recalcularea dobanzii, tipul de dobanda de referinta luata in calcul (LIBOR CHF la 1, 3, 6 sau 12 luni). Totodata reclamantul a solicitat paratei sa recalculeze nivelul dobanzii luand in considerare valoarea actuala a dobanzii de referinta LIBOR CHF, conform prevederilor contractuale (art.5 din contract).
Prin adresa nr.16978/29.05.2009 parata a comunicat reclamantului ca “evolutia indicelui de referinta LIBOR CHF 3M incepand cu luna ianuarie a fost crescatoare in perioada ianuarie – iunie, iar descrescatoare in perioada iulie-august, a crescut in septembrie-octombrie, scazand din nou in noiembrie-decembrie. In acest context, banca a avut in vedere evolutia indicatorilor pe piata financiara pentru a stabili daca evolutia descrescatoare este una constanta sau daca indicatorul va relua un trend ascendent”.
Cu privire la solicitarea reclamantului de recalculare a dobanzii, parata a raspuns prin adresa nr.19758/26.06.2009.
Prin aceasta adresa, parata a propus reclamantului semnarea unui act aditional la contractul de credit, act aditional care sa prevada o dobanda “calculata in functie de LIBOR CHF 3 M+5,5% (reprezentand marja bancii) actualizata trimestrial. A mai aratat parata ca “in prezent creditele acordate persoanelor fizice au dobanda in functie de formula : indicator de referinta 3 luni + marja bancii si se actualizeaza trimestrial (…)marja bancii cuprinde costurile suplimentare ale bancii cat si marja de profit si poate fi majorat doar cu acordul clientului”.
Parata a anexat acestei adrese si proiectul de act aditional care prevedea modificarea ratei dobanzii conform formulei de calcul: dobanda de referinta CHF la 3 luni + marja bancii.
Reclamantul a comunicat paratei prin e-mail refuzul sau la propunerea bancii privind stabilirea unei marje de 5,5%, propunand o marja de 3,8%.
Cu aceasta propunere a reclamantului parata nu a fost de acord, aratand ca are posibilitatea de a rambursa anticipat creditul cu un comision de rambursare anticipata de 0%.
La data de 17.08.2009, reclamantul a comunicat paratei o convocare la conciliere, in temeiul art.720 indice 1 Cpc si a propus paratei incheierea unui act aditional care sa cuprinda: modul de calcul al dobanzii in cuprinsul careia marja bancii va fi fixa, de cel mult 3,8%.
Parata a raspuns prin adresa nr.27718/10.09.2009 ca isi mentine propunerea oferita.
A aratat parata ca “in vederea respectarii dispozitiilor OUG 174/19.11.2008 a propus actul aditional atasat, prin care precizeaza modalitatea de calcul al dobanzii”.
Prin actul aditional anexat acestei adrese, parata a propus reclamantului o rata a dobanzii calculata dupa formula de calcul: LIBOR CHF 3 M + marja bancii de 5,5%.
Reclamantul nu a fost de acord cu aceasta propunere.
Dupa intrarea in vigoare a OUG nr.50/2010 privind contractele de credit cu consumatorii, parata a invitat reclamantul ca pana pe data de 20.09.2010 sa se prezinte la sediul unitatii teritoriale a O.B.R. cu care a incheiat contractul de credit pentru semnarea actului aditional care sa includa “modificarile/completarile prevazute de OUG nr.50/2010. Parata a comunicat reclamantului proiectul de act aditional care prevedea o marja a bancii de 6,77%, dobanda fiind calculata dupa formula: dobanda de referinta + marja bancii.
Reclamantul, prin notificarea inregistrata sub nr.492/16.09.2010 la sediul paratei a comunicat refuzul sau de incheiere a actului aditional in forma propusa de parata.
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat ca parata sa fie obligata sa precizeze in cuprinsul clauzelor contractului elementele componente ale dobanzii, modalitatea de modificare a dobanzii si obligarea paratei la recalcularea dobanzii dupa formula: marja bancii fixa de 3,0036% + indicele de referinta LIBOR la 3 luni.
Prin adoptarea OUG nr. 50/9.06.2010 legiuitorul a urmarit sa puna la dispozitia consumatorului noi masuri de protectie in relatia cu bancile stabilind in sarcina acestora o serie de obligatii.
Prin art. 95 actul normativ suscitat s-a stabilit urmatoarele: “Pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia, ca in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante (alin.1).
Modificarea contractelor aflate in curs de derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta (alin.2).
Creditorul trebuie sa faca dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale (alin.3). Se interzice introducerea in actele aditionale a altor prevederi decat cele din prezenta ordonanta de urgenta. Introducerea in actele aditionale a oricaror alte prevederi decat cele impuse de prezenta ordonanta de urgenta sunt considerate nule de drept (alin.4).
Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin.2 este considerata acceptare tacita (alin.5).
Tocmai datorita faptului ca prin OUG nr.50/2010 legiuitorul a stabilit in sarcina bancilor obligatia de a transpune in contractul de credit acele obligatii care contin prevederi mai favorabile consumatorului decat prevederile din contractele existente, s-a prevazut la alin.5 al art.95 – aplicabil in ipoteza in care consumatorul nu raspunde propunerii de modificare a contractului in favoarea sa – ca nesemnarea actului aditional este considerata acceptare tacita. Doar tacerea valoreaza acceptare, astfel incat in situatia in care consumatorul isi exprima refuzul de a semna actul aditional nu se poate considera ca actul aditional propus de banca isi produce efectele.
Cum in speta reclamantul a comunicat refuzul sau de acceptare a actului aditional nu se poate considera ca actul aditional propus de parata si-a produs efectele.
De altfel, Legea nr.288/28.12.2010 pentru aprobarea OUG nr.50/2010 a modificat art.95 stabilind ca “prevederile ordonantei de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta” cu anumite exceptii care nu prezinta relevanta in cauza.
Totodata, art. II din Legea nr.288/2010 a stabilit: “Actele aditionale incheiate si semnate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in vederea asigurarii conformitatii contractelor cu prevederile OUG nr.50/2010 isi produc efectele in conformitate cu termenii contractuali agreati intre parti (alin.1).
Actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi” (alin.2).
Daca Legea nr. 288/2010 prevede, ca actele aditionale considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a acesteia legea nu isi produc efectele daca consumatorul isi manifesta dezacordul in termen de 60 de zile cu atat mai mult nu se poate considera ca o propunere de modificare a contractului isi va produce efectele desi consumatorul si-a exprimat refuzul atat anterior intrarii in vigoare a Legii nr.288/2010, cat si ulterior acestui moment.
Prin urmare, Tribunalul a constatat ca prevederile clauzei 5.2 din contractul de credit incheiat intre parti nu au fost modificate ca urmare a propunerilor formulate de parata prin invocarea dispozitiilor OUG nr.50/2010.
Cererea reclamantului privind obligarea paratei sa recalculeze nivelul dobanzii percepute in temeiul contractului de credit nr.C2204/1120/6482/17.01.2008 dupa formula: marja bancii fixa in valoare de 3,0036% + valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni precum si cererea reclamantului privind obligarea paratei sa actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act aditional care va cuprinde precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora, modalitatea de modificare a dobanzii (exclusiv in functie de indicele de referinta LIBOR cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputand fi modificata decat prin acordul partilor, modificarea fiind atat in sens crescator cat si descarcator, in functie de variatiile indicelui LIBOR) este intemeiata.
Astfel, este de observat ca prin clauza 5.2 din contract partile au prevazut posibilitatea modificarii dobanzii de catre banca prin “luarea in considerare a valorii dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (ex.Euribor (Euro), Libor (CHF), Rubor (RON) fara a exista consimtamantul clientului”.
Partile au convenit, deci modificarea dobanzii de catre banca, insa au stabilit, tocmai in considerarea faptului ca modificarea se produce unilateral de catre banca, ca aceasta modificare sa se faca in raport de indicii de referinta ai pietei monetare (LIBOR, Euribor, Rubor).
Incepand cu data de 12.05.2008 parata a majorat dobanda de la 5,7% cat era prevazuta la clauza 5.1 din contract la 6,99% invocand “cresterea dobanzilor de referinta pe piata financiar-bancara”.
La data la care parata a majorat dobanda, valoarea indicelui LIBOR CHF (indice in raport de care se stabileste valoarea dobanzii pentru imprumuturile acordate in franci elvetieni, indice avut in vedere de altfel si de parata la majorarea dobanzii conform adresei nr.16978/29.05.2009) era de 2,7815. Cum valoarea indicelui LIBOR CHF la 3 luni la data incheierii contractului de credit era de 2,6964, astfel cum rezulta din adresa nr.16978/29.05.2009 emisa de parata, se constata ca parata a inteles sa majoreze dobanda cu incalcarea clauzelor contractuale, aplicand o majorare de 1,29% desi indicele LIBOR CHF la 3 luni avut in vedere crescuse doar cu 0,0851%.
Mai mult, desi valoarea indicelui de referinta LIBOR CHF a scazut constant incepand cu luna noiembrie 2009 ajungand la o valoare mai mica de un punct, parata a mentinut valoarea dobanzii la 6,99%.
Urmare a sesizarilor formulate de reclamant, parata a propus acestuia incheierea unui act aditional la contract care sa prevada o dobanda calculata dupa formula: “LIBOR CHF la 3 luni plus marja bancii de 5,5%”.
Parata a inteles ca prin aceasta modificare sa dea curs prevederilor OUG nr.174/19.11.2008 (aspect precizat atat in adresa nr.27718/10.09.2009, cat si prin completarea la intampinare – unde a aratat ca a urmat “sa alinieze contractul de credit incheiat cu reclamantul la rigoarea dispozitiilor legale instituite prin art.93 lit.g si h) din OUG nr.174/2008″.
OUG nr. 174/19.11.2008 a modificat si completat mai multe acte normative printre care si OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor. S-a introdus art.93 care la litera f) prevede ca “in cazul contractelor incheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligati sa mentioneze in contract tipul de dobanda, variatia si/sau fixa, iar la litera g) stabileste ca in contractul de credit cu dobanda variabila se va aplica urmatoarea regula:
variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, sau la modificarile legislative care impun acest lucru;
dobanda poate varia in functie de dobanda de referinta a furnizorului de servicii financiare, cu conditia ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii, atat in sensul majorarii, cat si cel al reducerii acesteia;
Totodata, litera h) din art.93 prevede ca sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare sa modifice unilateral clauzele contractului, fara incheierea unui act aditional.
In conformitate cu aceste dispozitii legale, parata avea obligatia de a incheia cu reclamantul un act aditional care sa prevada modul de calcul al dobanzii, perioada si/sau conditiile in care survine modificarea dobanzii si care sa precizeze ca modificarea dobanzii urma a se face atat in sens crescator, cat si in sens descrescator in functie de fluctuatia indicelui de referinta LIBOR CHF.
Formula de calcul a dobanzii propusa de parata (LIBOR CHF la 3 luni plus marja bancii de 5,5%) contravine insa acordului partilor dat la incheierea contractului.
Astfel, desi in contractul de credit nu s-au prevazut elementele componente ale dobanzii (marja bancii + indicele de referinta), Tribunalul a constatat ca la incheierea contractului partile au avut in vedere, in conditiile in care dobanda a fost stabilita la 5,7%, iar indicele LIBOR CHF la 3 luni era de 2,6964%, o marja a bancii de 3,0036% (5,7 – 2,6964 = 3,0036).
Aceasta deoarece la stabilirea dobanzii datorate de imprumutat se au in vedere costurile bancii si profitul obtinut de aceasta, precum si, in cazul dobanzii variabile, indicii de referinta in raport de care intervine variatia dobanzii. De altfel, parata prin adresa nr.19758/26.06.2009 a aratat ca marja bancii cuprinde costurile bancii si profitul sau.
Faptul ca in contractul de credit nu s-a prevazut expres ca in dobanda de 5,7% este cuprinsa si marja bancii nu poate conduce la concluzia ca dobanda nu cuprinde si acest element cata vreme marja bancii este elementul determinant pentru banca la incheierea contractului de credit ce stabileste profitul bancii pentru punerea la dispozitia imprumutatului a sumei de bani.
Parata a aratat in raspunsul la interogatoriu (intrebarea nr.6) ca de abia prin OUG nr.50/2010 a fost prevazuta marja bancii ca element component al dobanzii, insa cu un an inainte de aparitia acestui act normativ parata comunica reclamantului, prin adresa nr.19758 din 26.06.2009, ca dobanda acordata persoanelor fizice cuprinde marja bancii.
Prin urmare, in raport de vointa partilor manifestata la incheierea contractului de credit si de prevederile art.93 lit.f, g si h din OUG nr.21/1992 introduse prin OUG nr.174/2008, parata avea obligatia de a propune reclamantului incheierea unui act aditional care sa prevada ca dobanda este variabila exclusiv in raport de indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni (ambele parti fiind de acord cu indicele LIBOR CHF la 3 luni), modificarea urmand a se produce atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, in functie de variatia indicelui de referinta LIBOR, precum si modul de calcul al dobanzii dupa formula : marja bancii fixa in valoare de 3,0036% + valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni (marja bancii putand fi modificata doar cu acordul ambelor parti).
Parata a mai invocat dispozitiile art.1 lit.a) din anexa la Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, dispozitii legale care prevad: “sunt considerate clauze abuzive acele prevederi care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celeilalte parti contractante si aceasta din urma are libertatea de a rezilia imediat contractul”.
Rezulta din acele dispozitii legale ca, in situatia in care partile insereaza in contract o clauza care da dreptul bancii sa modifice rata dobanzii unilateral pentru motive intemeiate si care prevede dreptul consumatorului de a rezilia contractul in acest caz, dobanda poate fi modificata unilateral de banca daca motivele intemeiate intervin.
In speta, in contractul de credit incheiat intre parti nu exista o astfel de clauza contractuala, astfel incat nu se poate retine ca parata avea dreptul de a modifica dobanda din contractul de credit incheiat cu reclamantul in sensul pe care aceasta l-a propus (prin stabilirea unei marje cu o valoare mai mare decat cea care rezulta din clauzele 5.1 si 5.2 din contract).
Ceea ce partile au prevazut in contract a fost modificarea dobanzii in raport de evolutia indicelui de referinta pe piata monetara, deci o marire sau o scadere a dobanzii egala cu marirea sau scaderea pe care indicele de referinta existent la data incheierii contractului o inregistreaza pe parcursul derularii contractului.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Tribunalul a apreciat ca cererea reclamantului este intemeiata, astfel ca a admis-o si a obligat parata sa recalculeze nivelul dobanzii percepute reclamantului in temeiul contractului de credit nr. C2204/1120/6482/17.01.2008 dupa urmatoarea formula: marja bancii fixa in valoare de 3,0036%+valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni, precum si sa fie obligata parata sa precizeze si sa actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act aditional la contractul de credit nr.C 2204/1120/6482/17.01.2008 cuprinzand:
a) precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora.
b) modalitatea de modificare a dobanzii exclusiva in functie de indicele de referinta LIBOR, in virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputand fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea urmand a se produce atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, in functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel O.B.R. SA criticand-o sub urmatoarele aspecte:
In ceea ce priveste exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul T.D. raportat la intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, exceptie pe care instanta de fond a unit-o cu fondul cauzei, prin incheierea de sedinta de la termenul de judecata din data de 10.11.2010, s-a aratat ca, in mod eronat, instanta de fond a retinut faptul ca reclamantul, prin notificarea inregistrata sub nr. 492/16.09.2010, la sediul paratei, a comunicat refuzul sau de incheiere a actului aditional, in forma propusa de parata, de vreme ce, in conformitate cu prevederile art. 95 alin. (1) – (3) din Ordonanta sus-citata obligatia de conformare a contractului la dispozitiile acestui act normativ au constat in informarea corespunzatoare a reclamantului in legatura cu semnarea actului aditional de aliniere la dispozitiile acestei reglementari.
Intelegand prioritatea in aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 in raport de clauzele stipulate in cuprinsul contractelor de credit in derulare, semnate de catre institutiile de credit cu persoane fizice (consumatori), art. 95 alin.(5) din cuprinsul acestui act normativ retine ca “Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (2) este considerata acceptare tacita.
Clauzele contractuale la care se face referire in cererea de chemate in judecata ce a fost precizata de catre reclamantul D.T. au fost modificate prin efectul legii (OUG nr. 50/2010), astfel ca, in acest moment, nu se mai regasesc in contractul de credit al reclamantului.
Asa fiind, arata ca instanta de fond a interpretat in mod eronat prevederile imperative ale Legii 288/2010, considerand ca notificarea depusa de reclamant anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ este de natura a produce efectele prevazute de art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010.
In ceea ce priveste prevederile art. II alin.2 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, “actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, in termen de 60 de zile, de la data intrarii in vigoare a prezentei legi”.
S-a precizat astfel ca pana la expirarea termenului de 60 de zile, prevazut in art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010, si anume, data de 03.03.2011, reclamantul T.D. nu a depus o notificare de renuntare la aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2010 care sa intruneasca prevederile acestui act normativ. Asadar, rezulta ca imprumutatul T.D. a inteles sa nu uzeze de dreptul sau conferit prin OUG nr. 50/2010, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010, intrucat a considerat ca elementele de cost cuprinse in contractul de credit corespund nevoilor sale financiare, fiind de acord cu conditiile de creditare in vigoare.
Prin urmare, apelanta a solicitat sa se retina ca toate clauzele din contractul de credit nr. C2204/1120/6482/17.01.2008 al reclamantului T.D., inclusiv art. 5.2 din acelasi contract de credit, au fost modificate, prin efectul legii, astfel ca solicitarea reclamantului a ramas fara obiect.
Totodata s-a aratat ca in mod eronat instanta de fond a dispus obligarea paratei la recalcularea nivelului dobanzii percepute reclamantului in temeiul contractului de credit nr. C2204/1120/6482/17.01.2008 dupa urmatoarea formula: marja bancii fixa in valoare de 3,0036% +valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni”.
Instanta de fond nu a motivat in mod legal imprejurarea in care a statuat nivelul fix al marjei Bancii in valoare de 3,0036%. In mod nelegal, nu apare in motivarea hotararii rationamentul juridic care a condus la concluzia retinuta in dispozitivul hotararii cu privire la formula de dobanda aplicabila creditului in discutie.
Astfel, nu exista nicio baza legala sau contractuala pentru a opera o asemenea modificare.
Totodata, specifica faptul ca, la momentul contractarii creditului, clientul a fost informat cu privire la variabilitatea ratei de dobanda si a putut lua la cunostinta de prevederile art.5 din contractul de credit pe care si l-a asumat prin semnare.
Chiar daca in contractul de credit, semnat si asumat de catre reclamant in data de 17.01.2008, exista inserata o formula de calcul ce respecta prevederile legale in vigoare la momentul respectiv, aceasta nu specifica modalitatea de actualizare sau un termen la care parata sa fie obligata sa procedeze la modificarea dobanzii.
In acest sens, Banca a inaintat un proiect de act aditional prin care prevedea o formula clara de calcul a dobanzii si in acelasi timp si obligatia ei de a proceda la verificarea periodica a nivelului dobanzii, garantand astfel o transparenta totala privind modul de calcul al ratei de dobanda, si dand astfel curs prevederilor legale instituite prin OUG nr. 174/2008.
Astfel, banca a procedat la o singura modificare a ratei de dobanda pe parcursul derularii contractului, si anume in luna mai a anului 2008, iar ulterior intrarii in vigoare a OUG nr. 174 din 19 noiembrie 2008 aceasta nu a mai efectuat nici o modificare.
A mai aratat apelanta ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca la data la care parata a majorat dobanda, valoarea indicelui LIBOR CHF (indice in raport de care se stabileste valoarea dobanzii pentru imprumuturile acordate in franci elvetieni, indice avut in vedere de astfel si de parata la majorarea dobanzii conform adresei nr. 16978/29.05.2009) era de 2,7815. Cum valoarea indicelui LIBOR CHF la 3 luni la data incheierii contractului de credit era de 2,6964, astfel cum rezulta din adresa nr. 16978/29.05.2009 emisa de parata, se constata ca parata a inteles sa majoreze dobanda cu incalcarea clauzelor contractuale, aplicand o majorare de 1,29% desi indicele LIBOR CHF la 3 luni avut in vedere crescuse cu doar 0,0851%”.
In cauza, in contractul de credit nr. C2204/1120/6482/17.01.2008 nu este indicata perioada de actualizare a acestui indice de referinta.
De asemenea s-a aratat ca in mod eronat, instanta de fond retine ca “in conformitate cu aceste dispozitii legale (art. 9 indice 3 lit. f, g si h din OUG nr. 174/2008), parata avea obligatia de a incheia cu reclamantul un act aditional care sa prevada modul de calcul al dobanzii, perioada si/sau conditiile in care survine modificarea dobanzii si care sa precizeze ca modificarea dobanzii urma a se face atat in sens crescator; cat si in sens descrescator in functie de fluctuatia indicelui de referinta LI BOR CHF”.
Precizeaza ca, prin adresa nr. 19758/26.06.2009 banca a pus la dispozitia reclamantului un proiect de act aditional care a avut in vedere prevederile OUG nr. 174/2008.
In momentul in care indicele de referinta a inceput sa scada, Banca a fost in imposibilitate de a-si mai exercita dreptul unilateral de modificare stabilit prin contractul de credit intrucat, incepand cu luna decembrie 2008, o data cu intrarea in vigoare a OUG nr. 174/2008, pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protectia consumatorilor, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobanda (fara ca actul normativ sa distinga cu privire la ce ar fi putut sa insemne modificarea), nu a mai fost posibila decat prin semnarea unui act aditional la contractul de credit, insa acest act normativ nu a obligat creditorii sa ia masuri pentru implementarea prevederilor acestuia.
Astfel, nu se pot retine sustinerile instantei de fond, in sensul ca “in conformitate cu aceste dispozitii legale (art. 9 indice 3 lit. f, g si h din OUG nr. 174/2008), parata avea obligatia de a incheia cu reclamantul un act aditional care sa prevada modul de calcul al dobanzii (…)”.
Considera ca in mod nelegal instanta de fond a retinut ca desi in contractul de credit nu s-au prevazut elementele componente ale dobanzii (marja bancii+indicele de referinta), Tribunalul a constatat ca la incheierea contractului partile au avut in vedere, in conditiile in care dobanda a fost stabilita la 5,7%, iar indicele LIBOR CHF la 3 luni era de 2,6964%, o marja a bancii de 3,0036% (5,7-2,6964=3,0036)”.
O asemenea motivare a instantei de fond nu poate fi retinuta, de vreme ce, la data incheierii contractului nu era prevazuta obligatia legala de a insera in cuprinsul contractelor de credit o formula de calcul a dobanzii compusa din marja bancii+indicele de referinta.
In final s-a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la posibilitatea clientului de a proceda la rezilierea contractului in caz de modificare a procentului de dobanda, drept prevazut in art. 5.4 din contractul de credit.
Curtea verificand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate, a respins apelul ca nefondat.
In cauza, apelanta parata a invocat exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata, iar intimatul a invocat exceptia lipsei de interes in promovarea apelului prin intampinarea depusa.
Curtea a respins ambele exceptii invocate de parti intrucat, pe de o parte in mod corect instanta de fond a unit exceptia lipsei de obiect cu fondul cauzei fata de imprejurarea ca articolul 5.2 din contractul incheiat a fost modificat prin efectul Legii nr.50/2010, dupa investirea instantei.
Astfel, O.U.G. 50/2010 a intrat in vigoare la data de 11 iunie 2010.
Legea 288/2010 a intrat in vigoare la 2 ianuarie 2011, stabilind ca O.U.G. 50/2010 nu se aplica contractelor de credit in curs de derulare la momentul intrarii in vigoare a acestui act normativ, cum este cazul in speta de fata.
Exceptia lipsei de interes a fost invocata de intimat in functie de actul aditional nr.1/19 octombrie 2011, incheiat intre parti dupa pronuntarea sentintei atacate, apelanta intelegand sa dea curs sentintei de buna voie fara a renunta insa la analiza motivelor de apel dezvoltate.
Pe fond Curtea a respins apelul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la efectele juridice produse de O.U.G.50/2010, din 11 iunie 2010 pana in 2 ianuarie 2011, instanta urmeaza a retine ca legiuitorul a prevazut in sarcina bancii obligatia de a semna cu consumatorul un act aditional de modificare a contractului de credit initial.
In cauza intimatul si-a manifestat expres, in scris, refuzul de a semna Actului aditional propus de banca, considerand ca si acest act contine clauze contrare scopului urmarit de actul normativ.
Refuzul intimatului de a semna actul aditional a fost inregistrat de banca sub nr. 492/16.09.2010.
Urmare acestui refuz, actul aditional propus de banca nu a modificat in nici un fel prevederile contractului de credit initial.
Prevederile invocate de apelanta parata in referire la art. 95 alin.5 din O.U.G. 50/2010: “nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale este considerata acceptare tacita”, sunt aplicabile exclusiv situatiei in care consumatorul nu raspunde in nici un fel propunerii de modificare a contractului de credit.
In cauza, corect a retinut instanta de fond, ca numai tacerea valoreaza acceptare, nu si negatia expresa de a semna un act aditional considerat nelegal.
In mod contrar, s-ar ajunge la interpretarea eronata a scopului legii in sensul ca, daca banca redacteaza acte aditionale abuzive, atat ignorarea lor de catre consumator cat si refuzul expres al acestuia de a le semna ar reprezenta … o acceptare tacita.
OUG nr.50/2010 a intervenit pentru a crea conditii echitabile consumatorului si nu pentru a-l impovara exclusiv prin refuzarea oricarui drept de aparare.
Legea nr. 288/2010 stipuleaza ca “actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi produc efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.”
Asadar, Legea 288/2010 vine si ea in intampinarea consumatorului, oferindu-i acestuia un termen suplimentar de inca 60 zile pentru a refuza actele aditionale ilegale propuse pe banca, in masura in care nu le respinsese expres anterior.
In acelasi sens, instanta de fond a retinut in mod corect ca “daca Legea 288/2010 prevede ca actele aditionale considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a acestei legi nu isi produc efectele daca consumatorul isi manifesta dezacordul in termen de 60 de zile, cu atat mai mult nu se poate considera ca o propunere de modificare a contractului isi va produce efectele desi consumatorul si-a exprimat refuzul atat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 288/2010, cat si ulterior acestui moment.
La data intrarii in vigoare a Legii 288/2010, reclamantul refuzase in scris semnarea actului aditional, iar ulterior acestei legi refuzul acestuia a fost exprimat, prin simplul fapt ca a ales sa continue procesul.
Sustinerea apelantei-parate ca actul aditional propus de ea a intrat in vigoare in mod tacit si ca in temeiul acestuia reclamantul plateste in prezent o dobanda diminuata este nereala.
In actul aditional redactat de banca in temeiul O.U.G. 50/2010 s-a propus plata unei dobanzi de 6,99%, pe cand in momentul de fata, prin sentinta pronuntata de instanta de judecata si a actului aditional semnat in baza acesteia, ulterior, dupa pronuntare, acesta a achit o dobanda diminuata de 3,0536%.
Concluzionand, prevederile clauzei cuprinse la art. 5 pct. 5.2. din Contractul de credit (referitoare la dobanda variabila) nu au fost modificate prin actul aditional propus de banca in temeiul O.U.G. 50/2010.
In ceea ce priveste sustinerile apelantei prin motivele 2,3,4 si 5 Curtea le-a respins pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la dobanda variabila si elementele componente, Curtea retine urmatoarele:
Dupa cum s-a aratat, in contractul de credit, la data semnarii, a fost prevazuta in sarcina clientului, plata unei dobanzi variabile de 5,7%/an (art. 5, pct. 5.1.).
In contract nu este mentionata componenta efectiva a dobanzii, dar prin informatiile scrise furnizate ulterior, Banca a comunicat ca: dobanda este suma a doua elemente: marja bancii (compusa din costurile acesteia si profit) + valoarea indicelui de referinta – LIBOR, in cazul dat.
Astfel, aceasta formula de calcul a dobanzii variabile (marja + LIBOR) a fost confirmata de parata inclusiv in cadrul sedintei publice din data de 10.11.2010.
In ceea ce privesc elementele componente ale dobanzii, Curtea retine ca marja bancii (sintagma consacrata de doctrina si legislatia din domeniul bancar) se compune din cheltuielile si profitul bancii, fapt recunoscut de banca in adresa sa emisa sub nr. 19758/26.06.2009.
Dobanda include cheltuielile si profitul Bancii, conventional numite “marja bancii”, deoarece dobanda reprezinta pretul contractual stabilit, pe care clientul il achita bancii in schimbul imprumutului. Orice pret contractual include profitul vanzatorului (banca), precum si cheltuielile pe care acesta le efectueaza pentru achizitionarea produsului (banii) pe care il pune la dispozitia cumparatorului.
Asadar, marja bancii concretizeaza vointa bancii (in special, profitul acesteia).
Indicele LIBOR este o dobanda de referinta a carei valoare se stabileste de catre Asociatia Bancherilor Britanici, independent de vointa bancii sau a clientului, fiind utilizat de catre institutiile bancare de pretutindeni pentru a determina variatia ratei dobanzii pentru creditele acordate in franci elvetieni.
In concluzie, dobanda variabila = marja bancii (compusa din costurile si profitul bancii) + indicele de referinta LIBOR (actualizat periodic).
Cu toate acestea apelanta parata a sustinut ca marja bancii nu era un element component al dobanzii variabile la data contractarii aratand ca marja a fost introdusa ulterior, abia prin O.U.G. 50/2010.
Curtea urmeaza a respinge si aceasta motivare intrucat, asa cum s-a aratat la fondul cauzei la momentul contractarii creditului reclamantul a fost informat si a acceptat prin semnatura politica bancii de modificare unilaterala a dobanzii in functie de variatia indicelui de referinta Libor, si in nici un caz in functie de variatia marjei Bancii.
Ca atare nu se poate retine ca Banca avea dreptul de a modifica dobanda din contractul incheiat cu reclamantul prin stabilirea unei marje cu o valoare mai mare decat cea care rezulta din clauzele 5.1 si 5.2 din contract.
Asadar instanta a inlaturat sustinerile apelantei in sensul ca marja era inexistenta inainte de OUG nr. 50/2010, intrucat anterior acestui act normativ, cu adresa nr. 19758/26.06.2009 banca a comunicat reclamantului ca: “creditele acordate persoanelor fizice au in prezent definite dobanda in functie de formula indicator de referinta 3 luni + marja bancii.
In ceea ce priveste variatia dobanzii, dispozitiile art. 5 pct. 5.2. din contract: “Dobanda este variabila in conformitate cu politica Bancii. Dobanda curenta poate fi modificata in mod unilateral de catre Banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (ex: euribor (eur) / libor (chf) / RUBOR (RON) etc.), fara a exista consimtamantul clientului.”
Principalele prevederi legale aplicabile protectiei consumatorilor sunt O.G. nr. 21/1992 (modificata prin O.U.G. 174/2008).
Asadar, conform prevederilor contractuale si ale articolului 93 lit.g din O.G. nr.21/1992 modificata prin OUG 174/2008 privind protectia consumatorilor parata are obligatia de a modifica dobanda periodic, atat in sens crescator cat si descrescator. exclusiv in functie de variatiile indicelui de referinta, independent de vointa bancii.
Deci singurul element variabil din componenta dobanzii, conform contractului si legii, este indicele libor.
Marja bancii este un element fix din cadrul dobanzii, stabilit la momentul acordarii creditului, ce nu poate fi modificat in mod unilateral de catre banca pe parcursul derularii creditului.
Intrucat din mai 2008 pana la pronuntarea sentintei atacate reclamanta a achitat o dobanda majorata de 6,99 % in conditiile in care indicele de referinta Libor a scazut in martie 2011 de 0,17 %, rezulta ca dobanda a fost marita discretionar, in conditiile unei cresteri nesemnificative ale LIBOR, si mai apoi a fost pastrata la un nivel majorat, in pofida scaderii constante a valorii LIBOR.
Sustinerea cuprinsa la pct. 4 din apel, in sensul ca O.U.G. 174/2008 “nu a obligat creditorii sa ia masuri pentru implementarea prevederilor” acestui act normativ, urmeaza a fi inlaturata intrucat actul normativ mai susmentionat este imperativ si aplicabil tuturor contractelor de credit inclusiv celor ce se afla deja in derulare la data intrarii in vigoare (decembrie 2008).
Ca atare, din decembrie 2008 Banca ar fi trebuit sa se supuna prevederilor imperative ale legii si sa modifice dobanda exclusiv in functie de variatiile indicelui LIBOR, independent de vointa sa proprie.
Fata de aceasta imprejurare Curtea in temeiul articolului 296 Cod procedura civila a respins apelul ca nefondat.
O.B.R. e OTP Bank Romania, aviz clientilor 🙂