Transferarea persoanelor condamnate este o formă de cooperare internaţională ce are la bază în primul rând raţiuni umanitare şi ca obiectiv facilitarea reintegrării sociale a condamnaţilor, care este mult mai uşor de realizat în ţara de origine.
În baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale sau a convenţiilor multilaterale pertinente în această materie, persoanele condamnate în străinătate au dreptul de a solicita transferarea în statele de origine.
Cea mai importantă convenţie multilaterală în această materie este Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, la 21 martie 1983, la care sunt parte statele membre ale Consiliului Europei, dar şi câteva state nemembre (Australia, Bahamas, Bolivia, Canada, Chile, Costa Rica, Israel, Japonia, Mauritius, Panama, Tonga, Trinidad – Tobago, Statele Unite ale Americii şi Venezuela).
Condiţia esenţială pentru realizarea transferului în temeiul acestei convenţii este consimţământul condamnatului.
În cele ce urmează vom răspunde unor întrebări frecvente referitoare la condiţiile pentru transferarea condamnaţilor:
1. Cine trebuie să consimtă la transferare?
Transferarea necesită:
a. consimţământul persoanei în cauză sau, dacă este cazul, cel al reprezentantului său legal (consimţământul nu mai este necesar, ci doar avizul condamnatului, când prin hotărârea de condamnare s-a luat şi măsura de siguranţă a expulzării sau măsura conducerii la frontieră, dacă prin convenţia aplicabilă se prevede astfel);
b. acordul Statului în care ea a fost condamnată (Statul de condamnare); şi
c. acordul Statului către care se solicită transferarea (Statul de executare).
2. Cine poate beneficia de o transferare către România?
Puteţi beneficia de o transferare către România (Statul de executare) dacă sunt îndeplinite în totalitate următoarele condiţii:
a. sunteţi considerat cetăţean al României;
b. hotărârea judecătorească prin care aţi fost condamnat este definitivă;
c. ca regulă, vă rămân de executat cel puţin 6 luni din pedeapsă, deşi, în condiţii excepţionale, această durată poate fi inferioară; şi
d. dacă infracţiunea pentru care aţi fost judecat şi condamnat constituie infracţiune conform legii române.
3. Care va fi pedeapsa de executat după transferare ?
Legea română permite atât soluţia continuării executării, cât şi soluţia conversiunii condamnării.
ü Dacă transferarea dv. a avut loc, condamnarea dv. va fi executată în conformitate cu legea română.
Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni
Aflaţi că, în caz de transferare, autorităţile române vă pot urmări, judeca sau deţine pentru orice altă infracţiune decât cea care se află la baza condamnării actuale.
Graţiere, amnistie, comutare
Transferarea dv. nu vă împiedică să beneficiaţi de o graţiere, amnistie sau o comutare a pedepsei, susceptibilă de a fi acordată fie de Statul de condamnare, fie de România (Statul de executare).
Revizuirea hotărârii iniţiale
Dacă apar fapte noi după transferarea dv. şi justifică, după părerea dv., o revizuire a hotărârii iniţiale dată în Statul de condamnare, îi revine Statului de condamnare sarcina de a statua asupra oricăror cereri de revizuire.
Încetarea executării
Dacă pentru orice motiv, pedeapsa iniţial aplicată în Statul de condamnare încetează să fie executorie în acel stat, autorităţile române , de îndată ce sunt informate, ordonă eliberarea dv. De asemenea, dacă pedeapsa executată în România încetează să fie executorie în acel stat, nu veţi mai fi obligat să executaţi pedeapsa iniţială, aplicată în Statul de condamnare, în cazul în care vă reîntoarceţi acolo.
4. Câteva informaţii privind procedura
Puteţi să vă exprimaţi dorinţa de a fi transferat fie pe lângă autorităţile Statului de condamnare, fie pe lângă autorităţile române – Ministerul Justiţiei.
Dacă autorităţile Statului de condamnare iau în considerare transferarea dv., ele vor furniza autorităţilor române informaţii privind persoana dv., împrejurările în care aţi fost declarat vinovat şi condamnat, precum şi natura şi durata pedepsei care v-a fost aplicată. Dacă autorităţile române iau în considerare transferarea dv., ele vor furniza, la rândul lor informaţii privind natura şi durata pedepsei ce trebuie s-o executaţi după transferarea dv.)[1], (indicaţiile privind modalităţile în care pedeapsa ce v-a fost aplicată ar putea fi transformată după transferarea dv.)[2], împreună cu informaţiile privind aranjamentele în materie de predare, liberare condiţionată etc., în România (Statul de executare).
Dacă cele două State îşi dau acordul la transferarea dv., veţi fi întrebat, după primirea şi examinarea informaţiilor furnizate de (Statul de executare), dacă consimţiţi să fiţi transferat în baza convenţiei.
Procedura este similară în cazul în care România este statul de condamnare, iar dumneavoastră, cetăţean străin condamnat definitiv în România, solicitaţi transferarea în statul de origine.
În România, decizia aparţine Curţii de Apel competente, iar Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală care primeşte / transmite asemenea cereri, efectuând examenul de regularitate internaţională, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (Titlul VI – „Transferarea persoanelor condamnate”)
Protocolul adiţional din 18 decembrie 1997 reglementează două noi ipoteze: preluarea executării pedepsei, în cazul în care condamnatul se refugiază pe teritoriul statului de cetăţenie care refuză extrădarea (art. 2), şi transferarea condamnaţilor împotriva cărora, prin hotărârea de condamnare, s-a dispus şi măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontieră. În ultimul caz nu se mai cere consimţământul condamnatului, ci doar opinia acestuia.
România a încheiat şi câteva tratate bilaterale în materie, cel mai recent intrat în vigoare (26 mai 2006), fiind Acordul între România şi Republica Italiană asupra transferării persoanelor condamnate cărora li s-a aplicat măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003 (L 83/2006)