In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Avocatul Poporului sustine ca dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii si ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicarii legii penale mai favorabile.
Astfel, tratamentul juridic al persoanelor care se afla intr-o procedura judiciara nu este justificat de situatia diferita in care s-ar afla acestia, ci de celeritatea solutionarii cauzei.
Un astfel de criteriu exterior conduitei persoanei interesate este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii al cetatenilor, conform caruia la situatii egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Astfel, persoanele care au avut sansa sa se gaseasca sub imperiul art. 124 anterior modificarii, cand termenul de prescriptie prevazut in art. 122 era depasit cu inca jumatate, s-au aflat intr-o situatie net favorabila, dar discriminatorie fata de persoanele care au avut nesansa sa aiba termenul de prescriptie speciala pe reglementarea veche implinit dar, ca efect al prelungirii acestui termen prin Legea nr. 63/2012, sa nu mai opereze pentru ca procedura judiciara la care era supus este finalizata prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ.
Instituirea acestui tratament diferit in functie de momentul in care instanta de judecata a solutionat cauza nu are, in opinia Avocatului Poporului, o justificare obiectiva si rezonabila.
Asa fiind, un astfel de tratament juridic afecteaza drepturile invinuitilor sau inculpatilor fata de care nu s-a pronuntat deja o hotarare judecatoreasca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012, fiind discriminati in raport cu cei pentru care s-au finalizat procedurile judiciare printr-o hotarare judecatoreasa, pana la intrarea in vigoare a legii mentionate, cu toate ca ambele categorii se afla in aceeasi situatie juridica, fiind cercetati pentru infractiuni comise in aceeasi perioada. Spre exemplu, in cazul a 2 coautori, este posibil ca unul sa fie condamnat printr-o hotarare judecatoreasca pana la data publicarii Legii nr. 63/2012 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si sa beneficieze astfel de termenul de prescriptie special redus; celalalt coautor, nefiind condamnat, din varii motive, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, nu va putea beneficia de acest privilegiu conferit de lege, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic.
In jurisprudenta Curtii Constitutionale, determinarea caracterului „mai favorabil“ are in vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura raspunderea penala, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. (Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011).
Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la prescrierea raspunderii penale prin implinirea termenului de prescriptie speciala.
Sunt numeroase situatiile care impun aplicarea legii penale mai favorabile, dar pentru care nici Codul penal si nici Codul de procedura penala nu cuprind vreo dispozitie tranzitorie. Acest fapt nu este insa de natura a nega existenta principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie reflectat in art. 13 din Codul penal.
In conformitate cu art. 13 alin. 1 din Codul penal, in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila, inclusiv legea mai favorabila in ceea ce priveste termenele de prescriptie. Unul din criteriile care se are in vedere la stabilirea in concret a legii penale aplicabile in situatia succesiunii de legi in timp este acela al termenelor de prescriptie a raspunderii penale, caz in care se va aprecia ca fiind mai blanda legea penala care are un termen de prescriptie speciala mai redus.
Asa fiind, dispozitia legala criticata este constitutionala in masura in care nu se aplica si cauzelor incepute sub vechea reglementare, in caz contrar incalcandu-se Legea fundamentala.
De altfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011, a decis ca o dispozitie penala este neconstitutionala in masura in care nu permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi si care continua sa fie judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Potrivit art. 30 alin. (1) si art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin sesizarea formulata, Avocatul Poporului critica noile prevederi ale art. 124 din Codul penal referitor la prescriptia speciala, potrivit caruia, oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie generala prevazut la art. 122 din Codul penal este depasit cu inca o data, atunci este inlaturata raspunderea penala. Spre deosebire de vechea reglementare care instituia un termen mai mic, respectiv depasirea cu inca jumatate a termenelor din art. 122 din Codul penal, noua norma este mai putin favorabila.
Curtea constata urmatoarele:
In acord cu dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (3), Inalta Curte de Casatie si Justitie are competenta exclusiva de a se pronunta asupra problemelor ce tin de interpretarea si aplicarea unitara a legii ori de cate ori practica judiciara impune acest lucru.
Fara a nega rolul constitutional al instantei supreme, a carei competenta este circumscrisa situatiilor de practica neunitara, Curtea Constitutionala retine ca, in cazul in care un text legal poate genera interpretari diferite, este obligata sa intervina ori de cate ori acele interpretari genereaza incalcari ale prevederilor fundamentale.
Constitutia reprezinta cadrul si masura in care legiuitorul si celelalte autoritati pot actiona; astfel si interpretarile care se pot aduce normei juridice trebuie sa tina cont de aceasta exigenta de ordin constitutional cuprinsa chiar in art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala, potrivit caruia in Romania respectarea Constitutiei si a suprematiei sale este obligatorie.
Din perspectiva raportarii la prevederile Constitutiei, Curtea Constitutionala verifica constitutionalitatea textelor legale aplicabile in interpretarile ce pot fi generate de acestea. A admite o teza contrara contravine insasi ratiunii existentei Curtii Constitutionale, care si-ar nega rolul sau constitutional acceptand ca un text legal sa se aplice in limite ce ar putea intra in coliziune cu Legea fundamentala.
Curtea constata ca prin efectele sale prescriptia, asa cum s-a aratat mai sus, inlatura raspunderea penala. Aceasta inseamna ca exista o asemenea raspundere, dar care, prin efectul prescriptiei, este inlaturata. In unele legislatii, efectul juridic al prescriptiei este aratat prin aceea ca „inlatura actiunea penala“.
Acest punct de vedere este partial exact, deoarece prescriptia apartine dreptului penal material, si nu dreptului procesual penal. Asa fiind, prescriptia este o cauza de inlaturare a raspunderii penale. Este adevarat ca, inlaturandu-se raspunderea penala, se inlatura si actiunea penala, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din inlaturarea raspunderii penale, efect de ordin material.
Prin urmare, prescriptia raspunderii penale apare ca o cauza de inlaturare a raspunderii penale si, pe cale de consecinta, ca o cauza de inlaturare sau de neaplicare a pedepsei. Aceasta cauza face sa inceteze dreptul de a trage la raspundere penala si a obligatiei corespunzatoare. Prescriptia are asadar caracterul unei renuntari a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o fapta savarsita, cu conditia trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data savarsirii faptei.
Prin urmare, este de observat ca, dat fiind caracterul de norma de drept penal material, nu se impune instituirea unor dispozitii tranzitorii, intrucat, in acord cu art. 15 alin. (2) din Constitutie reflectat in art. 13 din Codul penal, legislatia prevede solutia de urmat in cazul conflictului de legi.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2012, Curtea Constitutionala a statuat ca „determinarea caracterului «mai favorabil» are in vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare,cauzele care exclud sau inlatura responsabilitatea,influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc.
Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la pedeapsa. […]
Sunt numeroase situatiile care impun aplicarea legii mai blande, dar pentru care nici Codul penal si nici Codul de procedura penala nu cuprind vreo dispozitie tranzitorie.
Acest fapt nu este insa de natura a nega existenta principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, reflectat in art. 13 din Codul penal. Prin urmare, dat fiind rangul principiului statuat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca acesta are caracter axiomatic si, consacrat ca atare, nu poate fi limitat de indeplinirea unor conditii procedurale care din motive obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor.“
Ca asa stau lucrurile o dovedeste aceeasi jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului – Sectia intai, care, 4 ani mai tarziu, si-a nuantat pozitia prin Hotararea din 10 noiembrie 2004, pronuntata in Cauza Achour impotriva Frantei, paragraful 35, statuand ca starea de recidiva este o componenta a sanctionarii penale a unei persoane, astfel incat regulile privind neretroactivitatea legii trebuie sa functioneze si in aceasta materie.
Ulterior, la data de 29 martie 2006, Marea Camera a statuat, in aceeasi cauza, ca nu a fost afectat art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu exista nicio indoiala ca la momentul aparitiei noii legi (respectiv la 1 martie 1994) reclamantul ar fi putut sa prevada ca prin comiterea unei infractiuni inainte de 13 iulie 1996 (data la care noul termen legal de 10 ani ar fi expirat) va putea fi considerat recidivist si i se va putea mari pedeapsa pentru a doua fapta in consecinta. El a fost astfel in masura sa prevada consecintele legale ale actiunilor sale si sa isi adapteze conduita in mod corespunzator (paragraful 53).
Prin urmare, analizand continutul art. 124 din Codul penal, Curtea constata ca acesta nu dispune nimic cu privire la conflictul de legi in timp. Asa cum s-a aratat mai sus, nici nu era nevoie de o asemenea reglementare, deoarece implinirea termenului de prescriptie speciala incepe sa curga, indiferent de cate intreruperi ar interveni, de la data savarsirii faptei si se implineste, in acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevazuta de aceasta.
Prin urmare, cata vreme prescriptia speciala este o cauza care inlatura raspunderea penala, este evident ca implinirea sa sub imperiul legii vechi este mai favorabila decat implinirea prevazuta de legea noua, deoarece aceasta din urma mareste intervalul de timp ce poate genera neaplicarea unei pedepse.
Aceleasi valente le are textul si in ceea ce priveste principiul egalitatii in fata legii a cetatenilor. Astfel, este posibil ca un coautor sa fie definitiv judecat sub imperiul legii vechi si, pe cale de consecinta, sa se dispuna incetarea procesului penal deoarece s-a implinit termenul vechi de prescriptie speciala. In ce priveste pe celalalt coautor, care se afla inca in faza procedurilor judiciare, nepronuntandu-se o hotarare definitiva pana la aparitia legii noi, Curtea constata ca, in masura in care nu ar fi opozabila favorabila, acesta ar fi discriminat fara nicio justificare obiectiva si rezonabila fata de primul.
Altfel spus, termenul de prescriptie speciala prevazut de legea veche are valente constitutionale in masura in care ultraactiveaza aplicandu-se faptelor comise sub imperiul sau si care, in acord cu principiul securitatii juridice, nu au fost judecate definitiv pana la aparitia legii noi.
Totodata, termenul de prescriptie speciala prevazut de legea noua este constitutional in masura in care se aplica numai faptelor savarsite sub imperiul noii solutii legislative.
In concluzie, Curtea constata ca normele legale criticate sunt constitutionale in masura in care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub imperiul legii vechi.
Astfel, Curtea constata ca prevederile art. 124 din Codul penal, care constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate formulate direct de Avocatul Poporului, sunt constitutionale in masura in care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub imperiul legii vechi.