In prealabil, sesizam o definitie legala a arbitrajului privat voluntar. De regula, conceptualizarea unei institutii juridice reprezinta misiunea doctrinei juridice.Din aceasta perspectiva, consideram inutila reglementarea definitiei arbitrajului privat voluntar. Acesta ar fi continuat sa fie o jurisdictie alternativa avand caracter privat si in lipsa art. 541 alin. (1) NCPC.
In plus, atractivitatea reglementarii romane de arbitraj nu se realizeaza prin definitii, pe de o parte, cu atat mai mult nu se realizeaza prin definitii inutile, pe de alta parte.
Atractivitatea reglementarii noastre de arbitraj se poate realiza prin stabilirea regulilor procedurale suple de solutionare a litigiului arbitral. Aceasta suplete reprezinta esenta tezei mixte a arbitrajului privat voluntar: elementul contractual se jurisdictionalizeaza, iar elementul jurisdictional se contractualizeaza in beneficiul exclusiv al utilizatorilor arbitrajului privat voluntar.
Conceptualizarea arbitrajului privat voluntar s-a efectuat prin utilizarea a trei termeni: „jurisdictie”, „alternativ”, „privat”. Pronuntarea de catre Tribunalul arbitral a unei hotarari definitive si obligatorii pentru parti ii confera arbitrajului caracterul unei jurisdictii.
Jurisdictiei obligatorii avand caracter statal ii corespunde – prin mecanismul unei alternative, jurisdictia arbitrala avand caracter privat si voluntar. Aceasta alternativa (necesitate – n.n.) privata este determinata de optiunea naturala a profesionistilor de amenajare si reamenajare perpetue a cadrului confidential de solutionare a disputelor.
www.coltuc.ro
www.coltuc.ro/blog
avocat@coltuc.ro