Reglementarea amiabila CEDO

 Reglementarea amiabila CEDO.Potrivit dispoziţiilor articolului 38, alin. (1), lit. „b”al Convenţiei, odată ce Curtea declară o cerere admisibilă, ea se pune la dispoziţia celor interesaţi în vederea ajungerii la rezolvarea prin bună înţelegere a cauzei, care să se inspire din respectarea drepturilor omului astfel cum le recunoaşte Convenţia şi protocoalele sale. Soluţionarea amiabilă a litigiului se desfăşoară paralel cu ancheta desfăşurată de Curte asupra fondului.

 

 

La această etapă Curtea îndeplineşte funcţia unei cutii poştale, acţionînd în calitate de intermediar. Pentru soluţionarea amiabilă a litigiului este nevoie de manifestarea interesului din partea reclamantului şi a Statului.
Dacă Statul răspunde la propunerile de reglementare amiabilă, atunci Statul va formula o propunere de reglementare. Astfel, între Stat şi reclamant se începe un proces de negocieri. Aceste negocieri, conform art. 38, alin. (1) al Convenţiei şi art. 62 din Regulament, sunt strict confidenţiale.
Curtea îşi poate expune o opinie provizorie asuprea fondului, comunicînd-o părţilor. În opinia provizorie a Curţii asupra fondului, Curtea indică elementele unei încălcări a Convenţiei, car va determina Statul, de a reacţiona în vederea satisfacerii pretenţiilor reclamantului. Acest mijloc aplicat de către Curte are drept scop încurajarea părţilor de a soluţiona pe cale amiabilă litigiului, fără a trece la examinarea fondului.
Conform prevederilor articolului 39 al Convenţiei, în cazul rezolvării prin bună înţelegere, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o scurtă expunere a faptelor şi a soluţiei adoptate. Raporul este semnat de către Preşedinte şi de grefier şi este transmis statului pîrît şi reclamantului şi Secretariatului General al Consiliului Europei pentru publicare.
Executarea unei soluţionări amiabile a litigiului nu este supravegheată de către Comitetul de Miniştri. Este recomandabil ca părţile pînă la comunicare soluţiei Curţii să fie convenit asupra sumei totale de cheltuieli de judecată şi de despăgubiri. Aceasta deoarece, dacă apar anumite divergenţe în legătură cu executarea soluţiei amiabile, nu există nici o procedură valabilă pentru a reveni în faţa Curţii pentru rezolvarea neînţelegerilor în privinţa sumelor care urmează a fi achitate.

Lasă un comentariu