Competenta organelor judiciare in Noul cod de procedura penala 2014

SECTIUNEA 1
Competenta functionala, dupa materie si dupa calitatea persoanei a instantelor judecatoresti

Competenta judecatoriei

Art. 35. – (1) Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.

(2) Judecatoria solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Competenta tribunalului

Art. 36. – (1) Tribunalul judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 188, 189, 210, 211, 254, 263, 282, 289-294, 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 si 360-367;

b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;

c) infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directia Nationala Anticoruptie, daca nu sunt date prin lege in competenta altor instante ierarhic superioare;

d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa.

(2) Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorie in cazurile prevazute de lege.

(3) Tribunalul solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Competenta tribunalului militar

Art. 37. – (1) Tribunalul militar judeca in prima instanta toate infractiunile comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.

(2) Tribunalul militar solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Competenta curtii de apel

Art. 38. – (1) Curtea de apel judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 si 438-445;

b) infractiunile privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale;

c) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii, tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante;

d) infractiunile savarsite in legatura cu atributiile de serviciu de avocati, notari publici, executori judecatoresti, precum si auditori publici externi.

(2) Curtea de apel judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de judecatorii si de tribunale.

(3) Curtea de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre instantele din circumscriptia sa, altele decat cele prevazute la art. 36 alin. (2), precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in cazurile prevazute de lege.

(4) Curtea de apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Competenta curtii militare de apel

Art. 39. – (1) Curtea militara de apel judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 si 438-445, savarsite de militari;

b) infractiunile privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale, savarsite de militari;

c) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si de procurorii militari de la parchetele militare care functioneaza pe langa aceste instante.

(2) Curtea militara de apel judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunalele militare.

(3) Curtea militara de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de acestea in cazurile prevazute de lege.

(4) Curtea militara de apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Art. 40. – (1) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta infractiunile savarsite de Presedintele Romaniei, senatori si deputati, de membrii Guvernului ori de persoanele asimilate acestora, de judecatorii care isi desfasoara activitatea in cadrul instantelor internationale, de europarlamentari, de judecatorii si magistratii-asistenti de la Curtea Constitutionala, de judecatorii si magistratii-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si curtea militara de apel, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, de maresali, amirali, generali, precum si de persoanele care au gradul profesional asimilat generalilor si maresalilor.

(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile in casatie impotriva hotararilor penale definitive, precum si recursurile in interesul legii.

(4) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza conflictele de competenta in cazurile in care este instanta superioara comuna instantelor aflate in conflict, cazurile in care cursul justitiei este intrerupt, cererile de stramutare, precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel in cazurile prevazute de lege.

(5) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

SECTIUNEA a 2-a
Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti

Competenta pentru infractiunile savarsite pe teritoriul Romaniei

Art. 41. – (1) Competenta dupa teritoriu este determinata, in ordine, de:

a) locul savarsirii infractiunii;

b) locul in care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, la momentul la care a savarsit fapta;

d) locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.

(2) Prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) In cazul in care, potrivit alin. (2), o infractiune a fost savarsita in circumscriptia mai multor instante, oricare dintre acestea este competenta sa o judece.

(4) Cand niciunul dintre locurile prevazute la alin. (1) nu este cunoscut sau cand sunt sesizate succesiv doua sau mai multe instante dintre cele prevazute la alin. (1), competenta revine instantei mai intai sesizate.

(5) Ordinea de prioritate prevazuta la alin. (1) se aplica in cazul in care doua sau mai multe instante sunt sesizate simultan ori urmarirea penala s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

(6) Infractiunea savarsita pe o nava sub pavilion romanesc este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

(7) Infractiunea savarsita pe o aeronava inmatriculata in Romania este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.

(8) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, iar competenta nu se poate determina potrivit alin. (1), competenta este cea prevazuta la alin. (4).

Competenta pentru infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei

Art. 42. – (1) Infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei se judeca de catre instantele in a caror circumscriptie se afla locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica.

(2) Daca inculpatul nu locuieste sau, dupa caz, nu are sediul in Romania, iar infractiunea este de competenta judecatoriei, aceasta se judeca de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie ori dupa calitatea persoanei din municipiul Bucuresti, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

(3) Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

(4) Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.

(5) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta la alin. (1) si (2), in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

SECTIUNEA a 3-a
Dispozitii speciale privind competenta instantelor judecatoresti

Reunirea cauzelor

Art. 43. – (1) Instanta dispune reunirea cauzelor in cazul infractiunii continuate, al concursului formal de infractiuni sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.

(2) Instanta poate dispune reunirea cauzelor, daca prin aceasta nu se intarzie judecata, in urmatoarele situatii:

a) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana;

b) cand la savarsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;

c) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna infaptuire a justitiei.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in cazurile in care in fata aceluiasi organ judiciar sunt mai multe cauze cu acelasi obiect.

Competenta in caz de reunire a cauzelor

Art. 44. – (1) In caz de reunire, daca, in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte, competenta apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca, dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor, competenta apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.

(2) Competenta judecarii cauzelor reunite ramane dobandita chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta unei anumite instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.

(3) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar in cazul in care competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.

(4) Daca dintre instante una este civila, iar alta este militara, competenta revine instantei civile.

(5) Daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei civile echivalente in grad competente potrivit art. 41 si 42.

Procedura de reunire a cauzelor

Art. 45. – (1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a partilor si din oficiu de catre instanta competenta.

(2) Cauzele se pot reuni daca ele se afla in fata primei instante, chiar dupa desfiintarea sau casarea hotararii, sau in fata instantei de apel.

(3) Instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul.

Disjungerea cauzelor

Art. 46. – (1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfasurare a judecatii, instanta poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpati sau la unele dintre infractiuni.

(2) Disjungerea cauzei se dispune de instanta, prin incheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a partilor.

Exceptiile de necompetenta

Art. 47. – (1) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocata in tot cursul judecatii, pana la pronuntarea hotararii definitive.

(2) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocata pana la inceperea cercetarii judecatoresti.

(3) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata in conditiile alin. (2).

(4) Exceptiile de necompetenta pot fi invocate din oficiu, de catre procuror, de catre persoana vatamata sau de catre parti.

Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului

Art. 48. – (1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate.

(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute la art. 40 alin. (1).

Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii faptei

Art. 49. – (1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca, chiar daca, dupa schimbarea incadrarii juridice, infractiunea este de competenta instantei inferioare.

(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage necompetenta instantei, in afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.

Declinarea de competenta

Art. 50. – (1) Instanta care isi declina competenta trimite, de indata, dosarul instantei de judecata desemnate ca fiind competenta prin hotararea de declinare.

(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate mentine, motivat, probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse de instanta care si-a declinat competenta.

(3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse se mentin.

(4) Hotararea de declinare a competentei nu este supusa cailor de atac.

Conflictul de competenta

Art. 51. – (1) Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.

(2) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata, in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.

(3) Sesizarea instantei ierarhic superioare comune se poate face si de procuror sau de parti.

(4) Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata se suspenda.

(5) Instanta care si-a declinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.

(6) Instanta ierarhic superioara comuna se pronunta asupra conflictului de competenta, de urgenta, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.

(7) Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna, trimite dosarul instantei superioare comune.

(8) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, cu exceptia situatiilor in care apar elemente noi care atrag competenta altor instante.

(9) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 50 alin. (2) si (3).

Chestiunile prealabile

Art. 52. – (1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila solutionarii cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor in care competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.

(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.

(3) Hotararile definitive ale altor instante decat cele penale asupra unei chestiuni prealabile in procesul penal au autoritate de lucru judecat in fata instantei penale, cu exceptia imprejurarilor care privesc existenta infractiunii.