Art. 251 Distrugerea
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia ori impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si inlaturarea masurilor luate, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Distrugerea unui inscris sub semnatura privata, care apartine in tot sau in parte altei persoane si serveste la dovedirea unui drept de natura patrimoniala, daca prin aceasta s-a produs o paguba, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Daca fapta prevazuta in alin. (1) priveste bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun savarsita prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc, si daca este de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
(5) Dispozitiile prevazute in alin. (3) si (4) se aplica chiar daca bunul apartine faptuitorului.
(6) Pentru faptele prevazute in alin. (1) si (2) actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
(7) Tentativa faptelor prevazute in alin. (3) si (4) se pedepseste .
Art. 252 Distrugerea calificata
(1) Daca faptele prevazute in art. 251 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Dezastrul consta in distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile, ori a unor lucrari, echipamente, instalatii sau componente ale acestora si care a avut ca urmare moartea sau vatamarea corporala a doua sau mai multor persoane .
Art. 253 Distrugerea din culpa
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar daca acesta apartine faptuitorului, in cazul in care fapta este savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si daca este de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Daca faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani.
Art. 254 Tulburarea de posesie
(1) Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, prin violenta sau amenintare, ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat in posesia altuia, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Infractiunea de distrugere, in noul cod, are in principiu, acelasi continut ca si Codul penal vechi, cu precizarea ca se introduce o noua varianta agravata in art. 251 alin.(2) prin care se incrimineaza “distrugerea unui inscris sub semnatura privata, care apartine altei persoane si serveste la dovedirea unui drept de natura patrimoniala, daca prin aceasta s-a produs o paguba”.
Incriminarea noii variante agravate a faptei de distrugere isi gaseste justificarea in realitatea sociala, in conditiile in care un asemenea inscris poate fi unicul mijloc de proba pentru dovedirea unui drept de natura patrimoniala de o valoare considerabila (spre exemplu, un testament olograf).
Obiectul material al acestei fapte de distrugere il constituie un inscris sub semnatura privata, nu si un act autentic, intrucat daca distrugerea priveste un act autentic aflat in pastrarea unei autoritati publice, fapta va constitui infractiune potrivit art. 257 (sustragerea sau distrugerea de inscrisuri oficiale) si va fi pedepsita mai aspru. Daca este distrus un inscris autentic aflat in posesia altei persoane, nu se justifica includerea faptei in cadrul agravantei, deoarece cel interesat poate obtine oricand o copie de la autoritatea care a emis actul .
Celelalte variante agravate ale infractiunii de distrugere prevazute in Codul penal vechi, au fost mentinute de noul cod, cu anumite reformulari, necesare pentru a le pune de acord cu solicitarile doctrinei si ale practicii judiciare.
Pentru infractiunea de distrugere, varianta tip si prima varianta agravata (care constituie o incriminare noua) punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
In noul cod nu a mai fost retinuta distrugerea din culpa in varianta descrisa in art. 217 alin.(4) din Codul penal vechi, deoarece o asemenea fapta constituie, in primul rand, o infractiune de serviciu pentru ca se savarseste prin incalcarea unei atributii de serviciu (parasirea postului sau a oricarei alte fapte de catre personalului de conducere al unui mijloc de transport in comun ori de catre personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi), iar in al doilea rand, este greu de acceptat ca o asemenea fapta sa fie savarsita din culpa. De altfel practica nu a inregistrat cazuri de aplicare a textului respectiv.
Tulburarea de posesie este incriminata in noul cod intr-o formulare simplificata, in acord cu traditiile legislatiei noastre penale dar si cu alte reglementari in materie.
Astfel, in primul rand, s-a renuntat la incriminarea tulburarii de posesie atunci cand aceasta nu s-a comis nici prin violente sau amenintari si nici prin stramutarea sau desfiintare semnelor de hotar. Pentru acest gen de fapte, remediul oferit de legislatia civila – actiunea posesorie – este suficient, nefiind justificata, potrivit principiului minimei interventii, o sanctionare penala a acestor fapte .
Trebuie subliniat ca aceasta a fost solutia legala si in Codul penal din 1936 (art. 556 – 558) dar si in Codul penal in vigoare, anterior modificarii sale prin Legea nr. 140/1996 si se regaseste in prezent si in alte legislatii (a se vedea art. 215 C. pen. portughez).
Diferitele variante agravate ale infractiunii de tulburare de posesie prevazute in Codul penal vechi nu s-au mai justificat, iar pedepsele prevazute in cazul savarsirii acestora sunt mult mai grave decat la furt sau distrugere, astfel incat s-a impus o reevaluare a acestora.