(1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Tentativa se pedepseste.
Art. 187 Omorul calificat
(1) Omorul savarsit in vreuna din urmatoarele imprejurari:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni;
e) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune de omor in forma consumata;
f) asupra a doua sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseste cu detentiune pe viata sau inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Tentativa se pedepseste.
Art. 188 Uciderea la cererea victimei
Uciderea savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestate medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani.
Art. 189 Determinarea sau inlesnirea sinuciderii
(1) Fapta de a determina sau inlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani.
(2) Cand fapta prevazuta in alineatul precedent s-a savarsit fata de un minor cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamant diminuat, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau inlesnirea sinuciderii, savarsita fata de un minor care nu a implinit varsta de 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(4) Daca actele de determinare sau inlesnire prevazute in alin. (1) – (3) au fost urmate de o incercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
Art. 190 Uciderea din culpa
(1) Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activitati, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. Cand incalcarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere constituie prin ea insasi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni .
(3) Daca prin fapta savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevazute in alineatele precedente se majoreaza cu jumatate.
Dupa modelul majoritatii legislatiilor europene (§ 211 C. pen. german, § 75 C. pen. austriac, art. 139 C. pen. spaniol, art. 132 C. pen. portughez, art. 112 C. pen. elvetian) s-a prevazut o singura forma agravata a infractiunii de omor – omorul calificat – care regrupeaza atat elemente circumstantiale agravante ale omorului deosebit de grav din actuala reglementare, cat si o parte din cele ale omorului calificat.
S-a renuntat insa la o parte a elementelor circumstantiale agravante specifice omorului calificat din reglementarea actuala, fie datorita faptului ca ele se regasesc in continutul agravantelor generale (omorul asupra unei persoane in neputinta de a se apara), fie datorita reglementarii lor in alte texte (omorul asupra sotului sau a unei rude apropiate), fie pentru ca nu se justifica (omorul comis in public). In acest din urma caz s-a apreciat ca nu este in mod necesar mai periculos cel care ucide victima in public (spre exemplu, in cadrul unui conflict spontan intr-un bar) fata de cel care ucide victima in locuinta acesteia, motiv pentru care este preferabil ca evaluarea periculozitatii sa fie facuta de judecator cu ocazia individualizarii judiciare.
Au fost asadar pastrate in continutul art. 187 doar acele imprejurari care justifica – cel putin in abstracto – posibilitatea de a aplica pedeapsa detentiunii pe viata. De asemenea, au fost reformulate unele dintre agravantele omorului calificat, astfel incat sfera de incidenta a acestora sa fie mai corect delimitata.
A fost de asemenea expres reglementata infractiunea de ucidere la cererea victimei, ca o forma atenuata a omorului, reinscriind astfel reglementarea nu doar pe linia traditiei existente in dreptul nostru (art. 468 C. pen. din 1936), ci si in traditia majoritatii codurilor europene (§ 216 C. pen. german, § 77 C. pen. austriac, art. 143 alin.(4) C. pen. spaniol, art. 134 C. pen. portughez, art. 114 C. pen. elvetian, § 235 C. pen. norvegian). Reintroducerea acestui text se impunea insa, inainte de toate, ca urmare a noului regim al circumstantelor atenuante consacrat de partea generala. Intr-adevar, daca in vechea reglementare, imprejurarea avuta in vedere in art.188 poate fi valorificata ca o circumstanta atenuanta judiciara, ducand astfel la aplicarea unei pedepse sub minimul special, in noua reglementare, chiar retinand o atenuanta judiciara, pedeapsa aplicata nu se va mai situa obligatoriu sub acest minim. De aceea, pentru a permite aplicarea unei pedepse care sa corespunda gradului de pericol social al acestei fapte, era necesara o reglementare legala distincta.
In fine, a fost preferata denumirea marginala de ucidere la cererea victimei si nu cea de omor la cererea victimei, pentru a exclude aceasta fapta dintre antecedentele omorului calificat prevazut de art.187 lit. e).
In ceea ce priveste determinarea sau inlesnirea sinuciderii, au fost introduse o serie de diferentieri in planul reglementarii. Astfel, s-a consacrat o reglementare distincta intre fapta care a fost urmata doar de o incercare de sinucidere si cea care a condus la sinuciderea victimei. In egala masura, s-a prevazut un tratament sanctionator diferentiat dupa cum faptele au fost comise cu privire la o persoana cu discernamant nealterat, cu privire la o persoana cu discernamant diminuat sau la o persoana lipsita de discernamant, in acest ultim caz neputand fi vorba de o hotarare luata de cel in cauza, iar fapta fiind sanctionata la fel ca si infractiunea de omor. Reglementarea este apropiata de cea intalnita in (art. 580 C. pen. italian, art. 135 C. pen. portughez, § 235 C. pen. norvegian).
Reglementarea uciderii din culpa a fost simplificata, renuntandu-se la o parte dintre formele agravate care pot fi suplinite fara probleme prin aplicarea regulilor de sanctionare a concursului de infractiuni . Ca urmare, in cazul comiterii unei ucideri din culpa de catre un conducator de vehicul cu tractiune mecanica avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, se va retine in concurs uciderea din culpa si infractiunea la regimul circulatiei pe drumurile publice. O reglementare similara in cazul uciderii din culpa intalnim in art.589 C. pen. italian in vreme ce majoritatea legislatiilor europene nu consacra forme agravate ale acestei infractiuni (§ 222 C. pen. german, art. 142 C. pen. spaniol, art. 117 C. pen. elvetian, § 239 C. pen. norvegian).
|
|