(1) Operatiunea juridica de orice fel, efectuata in scopul impiedicarii identificarii originii ilicite, a situarii, a circulatiei, a titularului real al dreptului de proprietate ori a existentei altor drepturi cu privire la un bun, de catre o persoana care, fie a cunoscut, fie a prevazut din imprejurarile concrete, ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Fapta constituie infractiune si atunci cand aceasta a fost savarsita de autor sau de un participant la fapta prevazuta de legea penala din care provine bunul.
(3) Tentativa se pedepseste.
Textul propus a fost inspirat de reglementarile similare ale unor legislatii europene precum art. 648 bis din codul penal italian, § 261 din codul penal german, art. 324-1din codul penal francez, art. 301 din codul penal spaniol si Capitolul 32 – Sectiunea 6 din codul penal finlandez.
In noua reglementare a infractiunii de spalare de bani, se subliniaza cu claritate distinctia dintre infractiunea de spalare de bani si cea de tainuire prin eliminarea din cuprinsul incriminarii a actualei lit.c) a art. 23 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea spalarii banilor, care se suprapune cu continutul infractiunii de tainuire.
De asemenea este lamurita definitiv si o alta disputa privitoare la posibilitatea retinerii infractiunii de spalare de bani in sarcina autorului sau a participantului la comiterea infractiunii principale din care provine bunul, solutia propusa pledand pentru un raspuns afirmativ, aflat in deplina concordanta cu dispozitiile europene in materia spalarii banilor.
In acelasi timp s-a dat eficienta dispozitiilor art. 6 alin.(2) lit.c) din Conventia europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, potrivit carora cunoasterea provenientei ilicite a bunului se poate deduce si din imprejurarile concrete ale comiterii faptei .