Părţile procesului civil
Partea care se adresează instanţei invocând aplicarea legii la un caz determinat, manifestându-şi voinţa în sensul punerii în mişcare a acţiunii civile, având iniţiativa procesului este reclamantul.
Apărarea, în cadrul procesului civil, aparţine, pârâtului, care poate opta între a păstra o atitudine defensivă, în care numai să se apere prin intermediul întâmpinării sau, dimpotrivă, să aibă pretenţii proprii prin formularea unei cereri reconvenţionale.
Partea care se adresează instanţei invocând aplicarea legii la un caz determinat, manifestându-şi voinţa în sensul punerii în mişcare a acţiunii civile, având iniţiativa procesului este reclamantul.
Apărarea, în cadrul procesului civil, aparţine, pârâtului, care poate opta între a păstra o atitudine defensivă, în care numai să se apere prin intermediul întâmpinării sau, dimpotrivă, să aibă pretenţii proprii prin formularea unei cereri reconvenţionale.
Părţile legate iniţial prin acţiune li se pot adăuga şi terţe persoane,care, intrând în proces din iniţiativa lor sau a părţilor iniţiale, dobândesc calitatea de părţi. Aceştia sunt intervenientul voluntar principal, intervenientul voluntar accesoriu şi intervenienţii forţaţi introduşi în proces prin cererea de chemare în judecată a altor persoane, cererea de chemare în garanţie şi arătarea titularului dreptului.
Etapele procesului civil
Procesul civil debutează cu introducerea de către reclamant a cererii de chemare în judecată, care trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art.
112 C.proc.civ., să fie însoţită de dovada achitării taxei de timbru şi timbru judiciar, potrivit legii, alăturându-se atâtea copii de pe cerere câţi pârâţi sunt.
Cererea de chemare în judecată se depune fie de către reclamant, personal sau prin mandatar avocat, cu împuternicire avocaţială la dosar sau mandatar avocat, cu procură în acest sens, fie prin poştă. Excepţie de la regulă o reprezintă cererea de divorţ, care trebuie depusă personal de către reclamant.
La primirea cererii de chemare în judecată, judecătorul de serviciu va verifica dacă aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt.
În cazul în care cererea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. Acordarea termenului mai sus menţionat se face în toate cazurile, cu menţiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii.De îndată ce sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, persoana desemnată va proceda la repartizarea aleatorie a cauzei.
Faţă de pretenţiile reclamantului, pârâtul răspunde prin întâmpinare
Întâmpinarea trebuie depusă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, sub sancţiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.
Excepţie face cazul în care, dacă pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, putându-i acorda,la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării
Întâmpinarea trebuie depusă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, sub sancţiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.
Excepţie face cazul în care, dacă pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, putându-i acorda,la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării
Pârâtul poate avea,însă, şi o atitudine ofensivă în procesul civil, prin formularea unei cereri reconvenţionale, prin care ridică pretenţii proprii împotriva reclamantului. Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, să fie însoţită de dovada achitării taxei de timbru şi timbru judiciar şi se depune o dată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop. Sancţiunea nedepunerii în termen a cererii reconvenţionale constă în disjungerea acesteia şi judecarea ei separat de cererea principală, afară de cazul în care ambele părţi consimt să se judece împreună.
În ce priveşte cererile de intervenţie voluntară a terţelor persoane în procesul civil, menţionăm următoarele:
• cererea de intervenţie voluntară principală va fi făcută în forma prevăzută de lege pentru cererea de chemare în judecată. Această cerere se poate formula numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor, însă, cu învoirea părţilor, intervenţia în interes propriu se face şi în instanţa de apel.
• cererea de intervenţie voluntară accesorie se poate face oricând pe parcursul judecăţii, chiar şi înaintea instanţei de recurs.
În ce priveşte cererile de intervenţie voluntară a terţelor persoane în procesul civil, menţionăm următoarele:
• cererea de intervenţie voluntară principală va fi făcută în forma prevăzută de lege pentru cererea de chemare în judecată. Această cerere se poate formula numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor, însă, cu învoirea părţilor, intervenţia în interes propriu se face şi în instanţa de apel.
• cererea de intervenţie voluntară accesorie se poate face oricând pe parcursul judecăţii, chiar şi înaintea instanţei de recurs.
Referitor la cererile de intervenţie forţată, precizăm :
• cererea de chemare în judecată a altor persoane şi cererea de chemare în garanţie făcute de reclamant se depun cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe.
• aceleaşi cereri făcute de pârât se depun o dată cu întâmpinarea, iar când întâmpinarea nu este obligatorie, cererile se vor depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. Cererea de arătare a titularului dreptului se poate depune numai de către pârât, o dată cu întâmpinarea, iar dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
La prima zi de înfăţişare, părţile procesului civil pot săvârşi anumite acte de procedură:
• reclamantul va putea solicita instanţei acordarea unui termen pentru întregirea şi modificarea cererii de chemare în judecată;
• reclamantul va putea propune probe pe care le consideră necesare, dacă nu le-a indicat în cererea de chemare în judecată, sau va putea propune probe noi;
• reclamantul, dacă pârâtul a depus cerere reconvenţională, va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare şi a propune dovezile în apărare;
• pârâtul va putea arăta exerciţiile pe care înţelege să le invoce, precum şi probele pe care doreşte să fie administrate;
• pârâtul va putea să solicite introducerea unor terţi în proces sub forma chemării în judecată a altor persoane, chemării în garanţie sau arătării titularului dreptului.
În ce priveşte soluţionarea litigiului, judecătorul nu poate rezolva cauza dedusă judecăţii numai pe baza afirmaţiilor părţilor, ci trebuie să-şi formeze convingerea şi să pronunţe hotărârea numai pe baza probelor ce s-au administrat.
Mijloacele de probă reglementate de Codul de procedură civilă sunt: înscrisurile, martorii, expertiza, cercetarea la faţa locului, mărturisirea, prezumţiile.
• reclamantul va putea solicita instanţei acordarea unui termen pentru întregirea şi modificarea cererii de chemare în judecată;
• reclamantul va putea propune probe pe care le consideră necesare, dacă nu le-a indicat în cererea de chemare în judecată, sau va putea propune probe noi;
• reclamantul, dacă pârâtul a depus cerere reconvenţională, va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare şi a propune dovezile în apărare;
• pârâtul va putea arăta exerciţiile pe care înţelege să le invoce, precum şi probele pe care doreşte să fie administrate;
• pârâtul va putea să solicite introducerea unor terţi în proces sub forma chemării în judecată a altor persoane, chemării în garanţie sau arătării titularului dreptului.
În ce priveşte soluţionarea litigiului, judecătorul nu poate rezolva cauza dedusă judecăţii numai pe baza afirmaţiilor părţilor, ci trebuie să-şi formeze convingerea şi să pronunţe hotărârea numai pe baza probelor ce s-au administrat.
Mijloacele de probă reglementate de Codul de procedură civilă sunt: înscrisurile, martorii, expertiza, cercetarea la faţa locului, mărturisirea, prezumţiile.
În legătură cu administrarea probelor, trebuie respectate trei momente procesuale: propunerea probelor, încuviinţarea, acestora şi administrarea lor.
Propunerea probelor se face de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare sau, cel mai târziu, la prima zi de înfăţişare. Nepropunerea probelor în aceste condiţii atrage sancţiunea decăderii părţilor din dreptul de a cere probe, afară de cazurile în care nevoia dovezii reiese din dezbateri şi partea nu a putut să o prevadă , când
administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii, când dovada nu a fost cerută în termen din pricina neştiinţei şi lipsei
de pregătire a părţii.
Încuviinţarea probelor se face exclusiv de către instanţa de judecată.
Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, în ordinea statornicită de către aceasta şi înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, cu respectarea prevederilor legale (ex. când s-a încuviinţat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca în termen de 5 zile de la încuviinţare, să depună suma statornicită
de instanţă pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului, sub sancţiunea decăderii din dovadă; lipsa martorilor se va depune, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare;refuzul de a răspunde la interogatoriu sau neînfăţişarea părţii în instanţă în acest scop îndreptăţesc instanţa să aprecieze aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice), dar şi a dispoziţiilor instanţei.
După administrarea probelor, părţile vor pune concluzii pe fondul cauzei.
Când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile închise, instanţa retrăgându-se pentru deliberare.
La cererea părţilor şi având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa va putea amâna pronunţarea în vederea depunerii de
concluzii scrise, iar dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri, pricina poate fi repusă pe rol.,
Propunerea probelor se face de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare sau, cel mai târziu, la prima zi de înfăţişare. Nepropunerea probelor în aceste condiţii atrage sancţiunea decăderii părţilor din dreptul de a cere probe, afară de cazurile în care nevoia dovezii reiese din dezbateri şi partea nu a putut să o prevadă , când
administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii, când dovada nu a fost cerută în termen din pricina neştiinţei şi lipsei
de pregătire a părţii.
Încuviinţarea probelor se face exclusiv de către instanţa de judecată.
Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, în ordinea statornicită de către aceasta şi înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, cu respectarea prevederilor legale (ex. când s-a încuviinţat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca în termen de 5 zile de la încuviinţare, să depună suma statornicită
de instanţă pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului, sub sancţiunea decăderii din dovadă; lipsa martorilor se va depune, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare;refuzul de a răspunde la interogatoriu sau neînfăţişarea părţii în instanţă în acest scop îndreptăţesc instanţa să aprecieze aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice), dar şi a dispoziţiilor instanţei.
După administrarea probelor, părţile vor pune concluzii pe fondul cauzei.
Când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile închise, instanţa retrăgându-se pentru deliberare.
La cererea părţilor şi având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa va putea amâna pronunţarea în vederea depunerii de
concluzii scrise, iar dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri, pricina poate fi repusă pe rol.,