Din comunitatea de bunuri a sotilor poate face parte nu numai dreptul de proprietate, ci toate drepturile de natura patrimoniala, recunoscuta de lege persoanelor fizice, respectiv toate drepturile reale, principale si accesorii, precum si drepturi de creanta.
Impartirea bunurilor comune la desfacerea casatoriei poate avea loc fie prin invoiala sotilor, fie, in caz contrar, prin hotarare judecatoreasca, atunci cand sotii nu se invoiesc asupra partajarii( art. 36 alin. 1 C. fam. ). Regula este ca la divort, bunurile comune sa se imparta potrivit invoielii sotilor, iar in lipsa invoielii acestora, impartirea sa se faca pe cale judecatoreasca.
Invoiala partilor poate avea loc, potrivit legii, in urmatoarele moduri:
- concomitent cu intervenirea hotararii de divort;
- in cursul procesului de divort, fie ca invoiala se face in fata instantei, fie printr-un act intocmit in fata notarului public;
- in perioada imediat urmatoare ramanerii definitive a hotararii de divort;
- dupa inregistrarea hotararii de divort pe marginea actului de casatorie.
Partajul voluntar poate fi valabil incheiat in orice forma ceruta de soti, chiar si verbal, in anumite cazuri, cand printre bunurile supuse impartelii sunt terenuri sau constructii, conventia sotilor se va putea face numai in forma autentica, ceruta de lege, „ad validitatem” si nerespectarea formei conventiei sotilor de impartire a bunurilor comune in astfel de cazuri este sanctionata cu nulitate absoluta.
Judecatorii, atunci cand iau act de invoiala sotilor privitoare la impartirea bunurilor comune ca efect al pronuntarii hotararii de divort, trebuie sa exercite un dublu control, urmand sa se convinga atat de realitatea si temeinicia motivelor de divort, cat si de continutul invoielii prezentate.
Daca sotii nu se inteleg in privinta impartirii bunurilor comune, ea se va face prin hotarare judecatoreasca, de catre instanta de judecata, la cererea oricaruia dintre soti. Partajul bunurilor ce au format obiectul dreptului sotilor presupune, inainte de toate, stabilirea cotei-parti ce se cuvine fiecaruia dintre ei si numai in functie de aceasta, repartizarea bunurilor in materialitatea lor. Prin natura juridica, deosebita de aceea a actiunii in revendicare, cererea de partaj are drept scop transformarea dreptului indiviz al partilor intr-un drept divizibil si exclusiv asupra unor bunuri anume din cele supuse impartelii”.
La impartirea bunurilor dobandite in timpul casatoriei se stabileste intinderea dreptului de proprietate sub forma de cote parti ale fiecaruia dintre soti asupra bunurilor comune, in functie de contributia fiecaruia la dobandirea si conservarea bunurilor comune.
Stabilirea contributiei fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de proba, deoarece este vorba de dovedirea unei situatii de fapt.
Patrimoniul supus impartelii este acel existent la data partajului, inclusiv contravaloarea bunurilor comune care au fost instrainate in mod nelegal pana la partaj. Daca pana la impartirea bunurilor comune exista primejdia ca unul din soti sa instraineze o parte din bunuri, in detrimentul celuilalt sau sa le deterioreze, sau sa nu poata folosi bunurile comune, instanta judecatoreasca poate numi un sechestru judiciar, care poate fi chiar unul din soti. Sotul care se considera pagubit trebuie sa faca dovada instrainarii bunului in conditii nelegale.
Nasterea si mentinerea raporturilor de proprietate comuna in devalmasie sunt determinate de existenta casatoriei intre soti.
Comunitatea de bunuri a sotilor nici nu se poate naste inainte de incheierea casatoriei si nici nu poate dainui dupa incetarea ei.
La stabilirea cotei-parti ce se cuvine fiecarui sot in bunurile comune nu se tine seama de bunurile sale proprii ori de importanta acestora. Impartirea se face astfel incat, pe cat posibil, fiecarui sot sa-i revina bunuri in natura si numai in cazul in care impartirea in natura nu este posibila, sa se procedeze la vanzarea bunurilor comune prin buna invoiala sau, in caz de neintelegere, prin licitatie publica, ori sa se atribuie unuia dintre soti, urmand ca celalalt sa primeasca echivalentul cotei sale parti in alte bunuri sau bani. Cota parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste in raport de contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor comune. In stabilirea aportului fiecarui sot se va lua in considerare si munca pe care o femeie o depune in gospodarie si pentru cresterea copiilor.
Conform legii, nu fac obiectul partajului bunurile proprii ale sotilor. Acestea sunt:
- bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
- bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau dinatie, in afara de cazul in care dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
- bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti;
- bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele, proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
- indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
- valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro
Vizitati si https://www.coltuc.ro
Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari