Procedura Dublin are ca principal scop determinarea unui singur Stat Membru care să fie responsabil cu analizarea unei cereri de azil depuse de cetăţeanul unui stat terţ pe teritoriul unuia din Statele Membre.

(Ex. un cetăţean al unui stat terţ depune cerere de azil pentru prima oară în România. Cererea este analizată de către autorităţile române, iar în perioada analizării cererii cetăţeanul respectiv părăseşte în mod ilegal teritoriul românesc şi ajunge în Austria. Persoana în cauză depune cerere de azil şi în Austria. În acel moment aceasta persoană figurează cu cerere de azil depusă atât în România cât şi în Austria. Având în vedere faptul că cererea de azil depusă în România a fost prima cerere depusă pe teritoriul Statelor Membre, România va fi Statul Membru care va analiza cererea de azil depusă de cetăţeanul statului terţ în Austria. Prin urmare, cetăţeanul respectiv va fi transferat în România )

Aplicabilitate:

Regulamentul Dublin îşi găseşte aplicare numai atunci când cetăţeanul unui stat terţ a depus o cerere de azil într-unul din Statele Membre. Pentru înţelegerea aplicabilităţii acestei proceduri este necesară cunoaşterea prevederilor legislaţiei în domeniu. Din prevederile Regulamentului cât şi din practica dobândită, în România au rezultat următoarele cazuri principale de aplicabilitate a Procedurii Dublin:
– în situaţia în care cetăţeanul unui stat terţ depune cerere de azil în România, iar în urma verificărilor efectuate rezultă faptul că acesta a mai depus o cerere anterioară în alt stat,
– în situaţia în care cetăţeanul unui stat terţ se află ilegal pe teritoriul României, iar în urma verificărilor a reieşit faptul că acesta a depus anterior o cerere de azil în alt Stat Membru,
– în situaţia în care cetăţeanul unui stat terţ depune cerere de azil în România, iar în urma verificărilor efectuate rezultă faptul că acesta este în posesia unei(mai multor) vize sau a unui (mai multe) document(e) de şedere, valabil(e) emis(e) de un alt (alte) Stat Membru care i-a permis să intre anterior pe teritoriul Statelor Membre, sau chiar atunci când aceste documente nu au fost folosite pentru a intra pe teritoriul Statelor Membre.
– în situaţia în care cetăţeanul unui stat terţ a fost depistat că a intrat ilegal pe teritoriul României, iar din verificările efectuate a reieşit faptul că acesta a depus anterior o cerere de azil într-un alt Stat Membru.

Acestor situaţii li se pot adăuga şi altele, care derivă din prevederile Regulamentul Consiliului (C.E.) nr. 343/2003 privind criteriile şi mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil depuse într-unul dintre Statele Membre de către cetăţeanul unui stat terţ (Regulamentul Dublin). Printre aceste situaţii se pot identifica cazurile în care solicitantul de azil este minor neînsoţit sau cazurile în care pot fi invocate clauze umanitare.

Totodată, trebuie cunoscut faptul că Regulamentul Dublin este aplicat având în vedere principiile prevăzute, precum şi ierarhia criteriilor aşa cum sunt menţionate.

Procedura Dublin durează între 2 săptamani şi 2 luni conform termenelor din legislaţia comunitară. Dacă cererea ta de azil este în curs de examinare într-un alt Stat Membru atunci în termen de 6 luni de la acceptul statului solicitat va avea loc transferul în respectivul stat. Accesul la procedura de azil din România va fi refuzat. Dacă vă veţi deplasa fără permisiune pe teritoriul unui alt stat membru este de bine de ştiut că timp de 18 luni acesta vă poate transfera în statul membru responsabil, sau după expirarea celor 18 luni înapoi în România.