MODEL DE CERERE RECONVENŢIONALĂ

MODEL DE CERERE RECONVENŢIONALĂ

Instanta

Secţia
Dosar nr. /

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de pârât în acţiunea având ca obiect_, formulată de reclamantul [3]_, formulez prezenta

Cerere reconvenţională

prin care vă solicit să dispuneţi obligarea reclamantului la [4]_,

precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 119 C. proc. civ. şi_

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez [8]: o copie pentru pârât, copii înscrisuri pentru pârât, certificate pentru conformitate, lista cu numele şi domiciliul martorilor propuşi, chitanţa ce atestă plata taxei de timbru judiciar în cuantum de_lei, timbrul judiciar mobil în valoare de_lei [9].

Semnătura [10]

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [11]

Explicaţii

[1] Natura juridică. Cererea reconvenţională este reglementată de art. 119 C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2001, fiind o cerere incidentală, formulată de pârât, atunci când acesta are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului.

în raport de dispoziţiile art. 119 alin. (2) C. proc. civ., cererea reconvenţională depăşeşte o simplă apărare opusă de pârât reclamantului, căpătând caracterul unei cereri de chemare în judecată prin care pârâtul tinde să-l oblige pe reclamant să îndeplinească o prestaţie, să plătească despăgubiri, să restituie un bun etc.

Această cerere are caracter facultativ, în sensul că pârâtul îşi poate valorifica pretenţiile faţă de reclamant şi pe cale separată; însă, în anumite situaţii, pârâtul poate să-şi valorifice pretenţiile doar pe această cale, ca, de pildă, în cazul divorţului. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 608 alin. (1) C. proc. civ., soţul pârât, dacă doreşte să obţină desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a soţului reclamant, trebuie să depună cerere reconvenţională până la prima zi de înfăţişare pentru faptele petrecute până în acest moment, iar, pentru faptele petrecute după acest moment, până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului.

Cererea reconvenţionala poate fi formulată şi ca o cerere subsidiară, în sensul că pârâtul înţelege să-şi valorifice anumite drepturi numai în cazul când se admite acţiunea reclamantului.

în cadrul cererii reconvenţionale pot fi formulate una sau mai multe acţiuni, astfel încât pot rezulta unul sau mai multe capete de cerere.

1.1. Condiţii de admisibilitate. Reglementarea dată deart,119alin.(l)C. proc. civ. cererii reconvenţionale impune condiţia ca aceasta să fie în legătură cu cererea reclamantului. Legătura dintre cele două cereri se referă nu numai la o identitate a cauzelor celor două acţiuni, ci, în sens larg, la efectul, interdependenţa sau legătura dintre cererile formulate, în sensul rezolvării unitare a litigiului dedus judecăţii.

în literatura de specialitate, dar şi în practica judiciară, s-a considerat că cererea reconvenţională este admisibilă când tinde la:

– rezolvarea unor cereri care au legătură între ele, izvorând din aceeaşi cauza (ex pari causă)

– compensaţia judiciară;

– dobândirea unui avantaj distinct de cel al stingerii unor creanţe reciproce (ex dispari causa); de pildă, atunci când reclamantul solicită prin acţiune executarea obligaţiilor contractuale, iar pârâtul prin cerere reconvenţională solicită constatarea nulităţii contractului. Un alt exemplu ar fi acela când, prin acţiunea principală, se solicită rezoluţiunea contractului de întreţinere, iar pârâtul solicită obligarea reclamantului la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului ce a făcut obiectul contractului; pârâtul poate solicita, totodată, şi instituirea unui drept de retenţie până la achitarea despăgubirilor;

– reducerea liberalităţilor excesive sau raportarea donaţiilor, în cadrul cererii de partaj succesoral etc.

1.2. Diferenţa dintre cererea reconvenţională şi întâmpinare. Este posibil ca pârâtul să formuleze şi întâmpinare şi cerere reconvenţională, însă trebuie subliniat că ele au un regim juridic distinct, constituind două acte procedurale ce îndeplinesc funcţii diferite. Astfel, în vreme ce întâmpinarea are rolul de a reflecta poziţia pârâtului, care se apără faţă de pretenţiile reclamantului, cererea reconvenţională este o veritabilă cerere de chemare în judecată, care depăşeşte rolul unei simple apărări. De aceea, este recomandabil ca aceste acte procedurale să fie formulate separat, pentru ca instanţa să aibă posibilitatea sa verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru fiecare din ele.

1.3. Termenul de depunere. Potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. (3) C. proc. civ., cererea reconvenţională se depune o dată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, atunci când reclamantul si-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului pentru a lua cunoştinţă de cererea modificatoare şi a-şi pregăti apărarea.

Sancţiunea pentru nedepunerea cererii reconvenţionale la termenul prevăzut de lege este judecarea ei separată, şi nu respingerea ei ca tardivă45.

[2] Calitate procesuală activă are persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, atâta timp cât cererea reconvenţională are caracterul unei adevărate cereri de chemare în judecată.

întrucât condiţia de admisibilitate a cererii reconvenţionale este existenţa unei legături între cererea principală şi pretenţiile pârâtului, este evident că numai pârâtul din acţiunea principală poate deveni reclamant în cererea reconvenţională, dobândind astfel o dublă calitate, şi anume aceea de pârât-reclamant.

Desigur, instanţa va verifica dacă pârâtul din acţiunea principală este titularul dreptului a cărui realizare se cere prin acţiunea reconvenţională, în caz contrar având posibilitatea să respingă cererea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.

[3] Calitate procesuală pasivă. Pârâtul, persoana chemată în judecată de reclamant, trebuie să fie cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.

De vreme ce condiţia de admisibilitate a cererii reconvenţionale este existenţa unei legături între cererea principală şi pretenţiile pârâtului, rezultă că, în principiu, numai reclamantul din acţiunea principală poate deveni pârât în cadrul cererii reconvenţionale, dobândind şi el o dublă calitate, aceea de reclamant-pârât; există şi situaţii când prin cererea reconvenţională se mai atrage în proces şi un terţ.
Instanţa va verifica dacă reclamantul din acţiunea principală este cel obligat în cadrul litigiului dedus judecăţii prin acţiunea reconvenţională, în caz contrar având posibilitatea să respingă cererea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului-reclamant.

[4] Obiectul cererii. La fel ca şi cazul cererii de chemare în judecată, acesta constituie întotdeauna pretenţia concretă a pârâtului-reclamant55, materializându-se în solicitarea adresată instanţei de judecată de obligare a reclamantului-pârât la plata unei sume de bani, de anulare a unui contract, de partajare a bunurilor comune etc.

Precizarea care se impune este aceea că, în raport de dispoziţiile art. 119 alin. (1) C. proc. civ., pretenţiile formulate de pârâtul-reclamant prin cererea reconvenţională trebuie să fie în legătură cu cererea reclamantului-pârât.

Astfel, chiar dacă există cauze juridice şi obiecte diferite ale celor două cereri, ele trebuie să aibă o legătură în sens larg, cel puţin din punct de vedere al efectului produs asupra rezolvării unitare a litigiului dedus judecăţii.

[5] Motivele de fapt. în măsura în care acţiunea este mijlocul legal prin care o persoană cere instanţei judecătoreşti fie recunoaşterea dreptului său, fie realizarea acestui drept, ori despăgubiri pentru împiedicarea sa în exercitarea acelui drept, reclamantul trebuie să indice instanţei, după caz, care este dreptul încălcat, în ce constă încălcarea acestuia sau de ce pârâtul este cel ţinut la repararea pagubei.
Reclamantul va trebui să expună împrejurările de fapt care legitimează solicitarea adresată instanţei, într-o manieră clară, ordonată cronologic şi, pe cât posibil, indicând temeiul pretenţiei sale. Acesta ar putea consta, de pildă, într-un contract, în succesiunea legală, într-un fapt ilicit cauzator de prejudicii etc.

[6] Temeiul de drept. Reclamantul va indica în cuprinsul cererii şi temeiul de drept material pe care se întemeiază acţiunea sau pe cel de drept procesual, dacă este cazul. Se va indica, de pildă, pentru acţiunea în rezoluţiune, art. 1020-1021 C. civ. sau, pentru acţiunea în revendicare, art. 480 C. civ. etc.

[7] Probe. Reclamantul are posibilitatea să folosească următoarele mijloace de probaţiune: înscrisurile (art. 172-176 C. proc. civ.); martorii (art. 186-200 C. proc. civ.); expertiza (art. 201 -214 C. proc. civ.), cercetarea la faţa locului (art. 215-217 C. proc. civ.), interogatoriul (art. 218-225 C. proc. civ.).

[8] Cerinţe obligatorii. Potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. (2) C. proc. civ., cererea reconvenţionala trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, aplicându-i-se, prin asemănare, dispoziţiile art. 112 şi următoarele C. proc. civ.

[9] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar se stabilesc ca şi în cazul cererii de chemare în judecată, fiind incidente dispoziţiile Legii nr. 146/1997 şi ale O.G. nr. 32/1995).

[10] Semnătura. Deşi, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., lipsa semnăturii se sancţionează cu nulitatea cererii de chemare în judecată, totuşi, potrivit, alin. (2) al aceluiaşi articol, această lipsă se poate împlini în tot cursul judecăţii.
Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze, cel mai târziu, la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent, în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

[11] Instanţa competentă să judece cererea reconvenţională este aceea competentă să judece acţiunea principală. Potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., operează o prorogare legală de competenţă pentru cererea reconvenţională, care este o cerere incidentală. Această prorogare operează tocmai în vederea soluţionării unitare a litigiului dedus judecăţii şi evitării pronunţării unor soluţii contradictorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 120 alin. (1) C. proc. civ., cererea reconvenţională se judecă o dată cu cererea principală. în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, când numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa va putea dispune disjungerea judecării celor două cereri.