Abatere disciplinară

abatere disciplinară, 1. faptă prin care se nesocoteşte una sau mai multe obligaţii de serviciu. Săvârşirea unor abateri disciplinare de către judecători sau procurori poate genera o răspundere disciplinară din partea acestora. Abaterile disciplinare sunt limitativ prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi se pot concretiza în: a) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii; b) intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor persoanele sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, precum şi imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror; c) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu; d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au un atare caracter; e) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor; f) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces; g) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu; h) exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune; i) efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din motive imputabile; j) absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat; k) atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili; I) neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea normei de bază la instanţa sau parchetul la care funcţionează; m) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor; n) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor în condiţiile legii. Organele disciplinare trebuie să aprecieze asupra gravităţii abaterilor în funcţie de natura normelor legale încălcate şi de circumstanţele de fapt ale cauzei. Legea determină şi sancţiunile disciplinare ce se pot aplica magistraţilor. Acestea sunt: a) avertismentul; b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună până la 3 luni; c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau la un parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel; d) excluderea din magistratură. Sancţiunile determinate de lege sunt de natură diferită, unele au doar un caracter pur moral, altele au conotaţii patrimoniale, cea mai gravă fiind îndepărtarea din magistratură. Diversitatea sancţiunilor permite „instanţei” disciplinare să realizeze o individualizare adecvată a măsurilor ce se cuvin să fie aplicate judecătorului sau procurorului vinovat pentru săvârşirea unei abateri. Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii; comisiile de disciplină pot fi sesizate de orice persoană interesată sau se pot învesti din oficiu. Exercitarea acţiunii disciplinare nu este posibilă fără efectuarea unei cercetări prealabile, ce se dispune de către titularul acţiunii. Cercetarea prealabilă se realizează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori. In cadrul cercetării prealabile se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei şi orice alte date concludente. Ancheta administrativă prealabilă implică şi ascultarea magistratului în cauză, precum şi verificarea susţinerilor făcute de el în apărare.

Magistratul cercetat este îndreptăţit să ia cunoştinţă de toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. Refuzul magistratului de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări nu împiedică finalizarea anchetei administrative. Aceste împrejurări se constată printr-un proces-verbal. Neefectuarea cercetării prealabile şi neascultarea magistratului în cauză atrage după sine nulitatea absolută a anchetei administrative. Acţiunea disciplinară poate fi exercitată într-un termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii disciplinare în procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, citarea magistratului împotriva căruia se exercită acţiunea disciplinară este obligatorie. Magistratul poate fi reprezentat de un alt magistrat sau poate fi asistat ori reprezentat de un avocat. Hotărârea pronunţată trebuie să fie motivată şi cuprinde, în principal, următoarele: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia; b) temeiul de drept al aplicării sancţiunii; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de judecător sau procuror; d) sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării acesteia; e) calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată; f) instanţa competentă să judece calea de atac. Hotărârea se comunică, în scris, judecătorului sau procurorului în cauză. împotriva hotărârilor pronunţate în materie disciplinară se poate face recurs în termen de 15 de zile de la comunicare. Competenţa de soluţionare a recursului aparţine Completului de 9 judecători al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din Completul de 9 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii şi judecătorul sancţionat disciplinar. Recursul este suspensiv de executare. Hotărârea pronunţată de Completul de 9 judecători este irevocabilă. în cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură a unui judecător sau a unui procuror, hotărârea irevocabilă se transmite Preşedintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie. (I.L.); 2. fapta săvârşită de avocat, prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocaţi. Constituie abaterie disciplinară gravă încălcarea dispoziţiilor din lege şi din statutul profesiei ce prevăd expres o astfel de calificare (de exemplu, neres-pectarea de către avocat a obligaţiei de a păstra secretul profesional). Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului. Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare privind decanii barourilor şi membrii Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.) sunt de competenţa Consiliului U.N.B.R. După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului vor decide, după caz, exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau completarea cercetărilor. în situaţia în care, în urma anchetării abaterii, se decide exercitarea acţiunii disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului vor desemna consilierul însărcinat cu susţinerea acesteia la instanţa disciplinară. Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii. în faţa instanţei disciplinare avocatul se va înfăţişa personal; în cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat. Şedinţa instanţei disciplinare nu este publică, iar lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere. Lipsa părţilor regulat citate nu împiedică judecata, instanţa disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauză. Instanţa disciplinară hotărăşte, cu majoritate de voturi, şi pronunţă o decizie disciplinară. împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare. Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de lucru judecat faţă de părţi şi de organele profesiei. Sancţiunile disciplinare prevăzute de lege sunt: a) mustrarea; b) avertismentul; c) amenda de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON), care se face venit la bugetul baroului; plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare; neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la achitarea sumei; d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;

e) excluderea din profesie. Răspunderea disciplinară a avocatului nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă.