Achiesarea
achiesare, act juridic procesual de dispoziţie, prin care una din părţile litigante recunoaşte fie pretenţiile ridicate împotriva sa de către cealaltă parte, fie hotărârea pronunţată de prima instanţă împotriva sa. Ca manifestare de voinţă, achiesarea presupune întrunirea principalelor condiţii impuse de lege pentru efectuarea actelor de dispoziţie: capacitate, calitate procesuală, libertatea de a dispune de drepturi şi de a se obliga, exprimarea liberă a consimţământului şi urmărirea unui scop licit. 1) achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului poate fi făcută în tot cursul judecăţii, până la începerea discuţiilor asupra fondului; ea poate fi totală sau parţială. achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului are valoarea şi produce efectele unui act de dispoziţie. Cu alte cuvinte, pârâtul care achiesează la pretenţiile reclamantului nu-i uşurează acestuia din urmă sarcina probei, ci el renunţă să-şi mai apere poziţia sa procesuală. achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului nu poate avea loc în procesele în care sunt angajate drepturi asupra cărora nu se poate dispune (de exemplu, în procesele de divorţ). Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului pune, în principiu şi în măsura în care aceasta a fost făcută, capăt judecăţii, deoarece continuarea procesului nu mai prezintă interes pentru niciuna din părţi. Achiesarea parţială sau recunoaşterea parţială a pretenţiilor permite instanţei să dea o hotărâre parţială, la cererea reclamantului, în măsura recunoaşterii. 2) achiesarea părţii care a pierdut procesul, la prima instanţă sau în apel, la hotărârea pronunţată în defavoarea sa poate fi făcută atât expres (oral, în instanţă, imediat după pronunţarea hotărârii sau ulterior, prin înfăţişarea părţii înaintea preşedintelui ori prin înscris autentic), cât şi tacit (de exemplu, prin executarea voluntară a hotărârii sau prin neexercitarea căii de atac). Această achiesare, indiferent de forma în care este făcută, trebuie să aibă loc mai înainte de expirarea termenului de apel sau recurs.
achiesare – manifestare de voinţă expresă sau tacită prin care una dintre părţile procesului penal recunoaşte necondiţionat pretenţiile celeilalte părţi sau hotărârea pronunţată în prima instanţă şi renunţă la orice formă de atac.
achiesare, recunoaşterea de către una dintre părţi a pretenţiilor formulate împotriva sa de o altă parte. A., în procesul penal este posibilă numai cu privire la pretenţiile for mulate in cadrul acţiunii civile, alăturată acţiunii penale.
ACHIESARE, 1. Act juridic prin care una din părţile litigante recunoaşte fie pretenţiile ridicate împotriva sa de către cealaltă parte, fie hotărârea pronunţată de prima instanţă împotriva sa. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului are valoarea şi produce efectele unui act de dispoziţie. Cu alte cuvinte, pârâtul care achiesează la pretenţiile reclamantului nu-i uşurează acestuia din urmă sarcina probei, ci el renunţă să-şi mai apere poziţia sa procesuală. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului pune capăt judecăţii deoarece continuarea procesului nu mai prezintă interes pentru niciuna din părţi.