Acte de procedură
acte de procedură, orice manifestare de voinţă şi orice operaţie juridică făcută în cursul şi în cadrul procesului civil de către instanţa de judecată, părţi sau ceilalţi participanţi la proces, în legătură cu exercitarea drepturilor sau îndeplinirea obligaţiilor lor procesuale, respectiv în vederea producerii unor efecte juridice în plan procesual. 1) Sunt a.p.: a) actele părţilor: cererea de chemare în judecată a reclamantului; întâmpinarea şi cererea reconvenţională ale pârâtului; actele de dispoziţie (renunţarea la judecată, renunţarea la drept, tranzacţia); cererile prin care se exercită căile de atac; cererile prin care se solicită încuviinţarea şi efectuarea executării silite etc.; b) actele instanţei: citarea şi comunicarea actelor de procedură; încheierile de şedinţă; hotărârile judecătoreşti etc.; c) actele celorlalţi participanţi: depoziţiile martorilor; rapoartele de expertiză; procesele-verbale de înmânare a citaţiilor; procesele-verbale de luare a măsurilor asigurătorii; cererile de intervenţie etc. 2) A.p. pot fi clasificate după mai multe criterii. Astfel: a) după locul îndeplinirii, se clasifică în: acte judiciare şi acte extrajudiciare. Sunt acte judiciare: interogatoriul, ascultarea martorilor, darea şi pronunţarea hotărârilor; iar acte extrajudiciare: efectuarea expertizelor, procesele-verbale de înmânarea citaţiilor, încunoştin-ţarea debitorului etc.; b) după caracterul lor, în: acte preparatorii şi acte jurisdicţionale. Sunt acte preparatorii: cererile părţilor, primirea cererilor părţilor, administrarea probelor; iar acte jurisdicţionale: încheierile interlocutorii, hotărârile prin care se soluţionează cauza în prima instanţă sau în căile de atac ele.;
c) după modul de efectuare, în: acte care trebuie întocmite în mod obligatoriu în formă scrisă, cum sunt: cererile părţilor, citaţiile, hotărârile; şi acte care, în mod obligatoriu, se administrează în formă orală şi se consemnează apoi în scris, cum sunt: depoziţiile martorilor, luarea interogatoriului etc.; d) actele instanţei pot fi clasificate, după finalitatea lor, în acte de decizie (prin care se finalizează procesul ori se rezolvă, în cursul derulării acestuia, incidentele procesuale de orice natură), acte de comunicare (citarea şi comunicarea actelor de procedură) şi acte de documentare procesuală (actele prin intermediul cărora se consemnează declaraţii sau manifestări de voinţă ale participanţilor la proces, de exemplu, procesul-verbal de consemnare a unei mărturii, a declaraţiei unui interpret; actul procedural precede actul de documentare). 3) Pentru a fi valabile, a.p. trebuie să fie întocmite în condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege. Condiţiile de fond privesc capacitatea organului sau a persoanei, respectarea limitelor în care trebuie să acţioneze sau să-şi manifeste voinţa, inserarea în cuprins a tuturor elementelor pe care legea le enunţă etc.; iar condiţiile de formă, redactarea lor în limba română, arătarea locului unde a fost întocmit şi a datei, respectarea formalităţilor premergătoare întocmirii, depunerea în numărul de exemplare prevăzut de lege etc. Condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege pentru întocmirea sau aducerea la îndeplinire a a.p. constituie importante garanţii de ordine şi echilibru în rezolvarea litigiilor, în sensul că prin intermediul lor se realizează, în practica judiciară, principiile de bază ale procesului civil, se preîntâmpină abuzul, şicana şi se sancţionează, dacă este cazul, orice încălcare sau nesocotire a dispoziţiilor legii referitoare la activitatea procesuală pe care a.p. o consemnează şi fixează ca atare.