Acţiune civilă în procesul penal

acţiune civilă în procesul penal, mijlocul de drept procesual prin care se urmăreşte repararea pagubei cauzate prin săvârşirea unei infracţiuni. A.c.p.p. are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii civilmente responsabile, în vederea obligării lor la repararea justă şi integrală a pagubei cauzate prin infracţiune şi repararea daunelor morale. Repararea pagubei se poate obţine: a) în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare; sau b) prin plata unei despăgubiri băneşti ce reprezintă valoarea pagubei cauzate, în măsura în care repararea in natură nu este cu putinţa – atât a pierderii suferite (damnum emergens), cât şi a folosului de care partea civilă a fost lipsită (lucrum cessans). Repararea daunelor morale se poate obţine prin plata unei despăgubiri băneşti ce reprezintă valoarea prejudiciului moral. Regimul juridic al acţiunii civile rezultate din săvârşirea unei infracţiuni, faţă de acţiunea civilă în răspunderea delictuală rezultată din săvârşirea unei fapte ilicite civile, prezintă următoarele particularităţi: a) punerea în mişcare se face, în faţa organelor judiciare penale, prin constituirea de parte civilă a persoanei vătămate în contra învinuitului sau inculpatului şi a persoanei responsabile civilmente;

b) când persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitatea de exerciţiu sau cu capacitate restrânsă, poate fi pornită şi exercitată din oficiu; c) fiind supusă dispoziţiilor de fond ale răspunderii civile, extraprocesual, părţile pot să tranzacţioneze asupra drepturilor şi obligaţiilor lor, fie înainte de angajarea procesului, fie în cursul acestuia, cu condiţia însă de a nu urmări realizarea unui scop ilicit; în caz de neîndeplinire a obligaţiilor pe care debitorul (învinuitul sau inculpatul ori persoana responsabilă civilmente) şi le-a asumat prin actul de tranzacţie, partea vătămată nu se mai poate întoarce la procesul penal, chiar dacă acesta se mai afla încă în curs de desfăşurare, întrucât acţiunea Civilă a fost stinsă prin împăcarea părţilor. Faţă de actiunea penală, a.c.p.p. are caracter subsidiar, în sensul că urmeaza a fi solutionată numai după ce a fost soluţionată, în prealabil, acţiunea penală; această caracteristică este concentrată în formula „penalul ţine în loc civilul”. Cu excepţia cazurilor în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerciţiu sau cu capacitate restrânsă, aceasta are dreptul de a alege, pentru valorificarea pretenţiilor civile decurgând dintr-o infracţiune, calea procesuală penală sau civilă. Acest drept poartă denumirea de drept de opţiune.