Acţiune de stat, statut sau stare
acţiune de stat, varietate a acţiunii civile ce serveşte ca mijloc procesual pentru stabilirea sau modificarea unuia sau a mai multor elemente ale stării civile a unei persoane. Prin obiectul lor, aceste acţiuni se leagă indisolubil de izvorul concret de stare civilă. A.s. sunt susceptibile de clasificare pe baza a două criterii, care au în vedere obiectul sau finalitatea lor şi respectiv persoanele îndreptăţite să le promoveze. Astfel, în funcţie de obiectul sau finalitatea lor, a.s. se pot grupa în două categorii principale, şi anume: a) acţiuni în reclamaţie de stat; b) acţiuni în contestare de stat. Potrivit criteriului ce ţine seama de persoanele îndreptăţite să exercite acţiunile de stare civilă, se disting trei feluri de asemenea acţiuni, şi anume: a) acţiuni care pot fi promovate de orice persoană interesată; b) acţiuni susceptibile de a fi promovate numai de către persoanele expres arătate de lege; c) acţiuni ce pot fi exercitate în exclusivitate de către titularul stării civile. Indiferent de grupa în care se includ (din punct de vedere al obiectului lor sau al persoanei care le poate exercita), acţiunile de stare civilă se disting prin trei caractere juridice mai importante, şi anume: a) indisponibilitatea; b) imprescriptibilitatea; c) personalitatea. Sunt indisponibile, deoarece însăşi starea civilă este indisponibilă, indisponibilitatea lor concretizându-se în lipsa de îndreptăţire a titularului dreptului la acţiune să tranzacţioneze cu privire la elementul de stare civilă ce formează obiectul pricinii. Legea îngăduie părţilor să tranzacţioneze numai în privinţa drepturilor de care pot dispune (art. 1703-1704 C. civ.). Or, drepturile ţinând de starea civilă sunt indisponibile. A.s. sunt imprescriptibile, deoarece însoţesc drepturi personale nepatrimoniale care, la rândul lor, sunt şi ele imprescriptibile. Prin derogare de la acest principiu, legea declară prescriptibile: acţiunea în nulitate relativă a căsătoriei (art. 21 C. fam.); acţiunea în tăgăduirea paternităţii (art. 55 C. fam.) şi acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei (art. 60 C. fam.). Caracterul strict personal al acţiunilor în discuţie presupune că, în principiu, ele aparţin numai titularului dreptului la acţiune; atunci când acest titular este lipsit de capacitate de exerciţiu are îndreptăţirea să le promoveze reprezentantul lui legal. în consecinţă, asemenea acţiuni nu pot fi intentate de către creditorii chirografari, pe calea acţiunii oblice; ele nu pot fi promovate nici de către moştenitorii titularului lor, acestora recunoscându-li-se numai îndreptăţirea de a le continua în anumite cazuri, dacă au fost pornite de către titular; în principiu, nici procurorul nu le poate exercita [sinonime: acţiune de statut; acţiune de stare].