Acţiune în constatarea abţinerii (omisiunii) instituţiilor comunitare de a acţiona
acţiune în constatarea abţinerii (omisiunii) instituţiilor comunitare de a acţiona, acţiunea ce are ca scop constatarea pe cale jurisdicţională a ilegalităţii abţinerii sau omisiunii instituţiilor comunitare relativ la o anumită problemă adusă în atenţia lor. Această acţiune permite Curţii să controleze legalitatea inacţiunii instituţiilor comunitare. Ea poate fi introdusă totuşi numai după ce instituţiei respective i s-a solicitat să acţioneze. Atunci când s-a constatat ilegalitatea omisiunii, instituţia vizată trebuie să pună capăt abţinerii de a acţiona, luând măsurile adecvate. Competenţa de a judeca acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona este împărţită între Curte şi Tribunal după aceleaşi criterii precum acţiunea în anulare. Legitimare procesuală pasivă au instituţiile comunitare expres prevăzute în tratate: Parlamentul, Consiliul de Miniştri şi Comisia Europeană, pe când reclamanţi pot fi persoanele fizice şi juridice, statele membre, precum şi orice instituţie comunitară. în caz de admitere a acţiunii, Curtea Europeană de Justiţie declară ilegală inacţiunea instituţiei comunitare şi, în consecinţă, o obligă să emită actul impus de normele comunitare. Nu se face distincţie între actele obligatorii a fi emise şi actele neobligatorii, prin urmare opinia dominantă este în sensul că acţiunea poate avea ca obiect şi emiterea unei recomandări sau a unui aviz.