Acţiune în declararea simulaţiei

acţiune în declararea simulaţiei, acţiunea civilă prin care persoana interesată (parte sau terţ) cere instanţei de judecată să stabilească existenţa şi conţinutul actului real, secret şi, totodată, să înlăture un act aparent, simulat, care nu exprimă adevărata voinţă juridică a părţilor. Reclamantul, la fel ca în orice altă acţiune, trebuie să justifice un interes legitim; are un atare interes partea care doreşte să beneficieze de efectele actului secret (spre exemplu, în cazul unei
înstrăinări fictive, vânzătorul este interesat să dezvăluie existenţa şi conţinutul actului ocult, pentru ca astfel să demonstreze că a rămas proprietarul lucrului înstrăinat), precum şi orice terţ pentru amăgirea căruia s-a recurs la simulaţie (de exemplu, cumpărătorul unui imobil închiriat are interesul să ceară să se constate că prin actul secret încheiat de vânzător şi chiriaş s-a convenit o chirie mai mare decât aceea precizată prin actul aparent şi că, deci, este vorba de o simulaţie ce priveşte un element al locaţiunii). A.d.s. se aseamănă cu acţiunea oblică şi cu cea pauliană prin faptul că reprezintă şi ea un mijloc juridic pus la dispoziţia creditorilor pentru apărarea gajului general. Se deosebeşte însă de ambele aceste acţiuni sub următoarele aspecte: creditorul reclamant în a.d.s. exercită un drept propriu, iar reuşita sa în justiţie îi profită numai lui, spre deosebire de acţiunea oblică, prin care reclamantul exercită drepturile debitorului său, iar rezultatul acţiunii profită tuturor creditorilor; a.d.s. se deosebeşte de acţiunea pauliană prin aceea că nu este condiţionată în toate cazurile de existenţa unei fraude: prin ea se atacă actul pentru că este nereal, chiar dacă nu este şi fraudulos, în vreme ce prin acţiunea pauliană se atacă un act real, care a fost săvârşit în frauda drepturilor creditorilor; a.d.s. şi acţiunea pauliană se deosebesc şi sub aspectul condiţiilor de admisibilitate: pentru admisibilitatea celei dintâi este suficient să se probeze existenţa actului secret şi interesul legitim de a pomi acţiunea, chiar dacă naşterea dreptului de creanţă al reclamantului s-a produs ulterior simulaţiei, în vreme ce pentru intentarea celei de a doua este necesar să se probeze frauda, anterioritatea creanţei faţă de actul fraudulos şi crearea ori sporirea insolvabilităţii debitorului ca rezultat al acelui act; a.d.s. fiind supusă unor condiţii mai puţin riguroase decât acţiunea pauliană, poate fi intentată şi în situaţii în care aceasta din urmă este inadmisibilă. A.d.s. este o acţiune în constatare: ea tinde să stabilească, pe de o parte, existenţa actului real, secret, iar pe de altă parte, inexistenţa (sub aspect juridic) actului public, aparent. Această acţiune are caracter imprescriptibil.

A.d.s. constituie numai rareori un scop în sine; în mod frecvent ea se asociază cu o acţiune în restituirea unei prestaţii ori pentru schimbarea situaţiei de fapt create în virtutea simulaţiei. în asemenea situaţii, acţiunile cu care se asociază fiind cereri în realizare, primeşte aplicare prescripţia extinctivă; totodată, acţiunile respective pot fi paralizate şi prin invocarea de către pârât a prescripţiei achizitive (care a operat în beneficiul său), ceea ce face ca, finalmente, şi sub acest aspect a.d.s. să se vădească lipsită de interes practic. Consecinţa directă a admiterii a.d.s. se concretizează în restabilirea situaţiei juridice reale, prin înlăturarea clandestinităţii actului juridic real; această acţiune duce la nulitate numai dacă legea prevede expres această sancţiune pentru simulaţie în sine (cum este, spre exemplu, cazul donaţiei deghizate între soţi) sau dacă actul este fictiv (caz în care lipseşte consimţământul părţilor), întrucât adeseori actul aparent este menit să servească la ascunderea ilicităţii sau neregularităţii întocmirii actului secret, a.d.s. se asociază frecvent cu o acţiune în nulitate, în reducţiune, în executarea raportului etc., care pune în evidenţă finalitatea urmărită de reclamant. Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1175 C. civ.

ACŢIUNE ÎN SIMULAŢIE, acţiune civilă având ca obiect înlăturarea unui act aparent şi stabilirea de către instanţă a conţinutului real al acordului de voinţă intervenit între părţi (de ex.: se cere constatarea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare). Constituind un mijloc prin care se asigură respectul pentru adevăr, ca normă etică fundamentală în relaţiile sociale, acţiunea în simulaţie poate fi introdusă de oricare din părţi, precum şi de orice persoană care are un interes legitim de a invoca actul secret. Este inadmisibilă împotriva terţilor de bună-credinţă care necunoscând existenţa actului secret, s-au bazat pe actul aparent.