Model acţiune constatare drept de superficie (confesorie)

MODEL DE ACŢIUNE

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârătul(a)_, domiciliat(ă) în_, pentru

A CONSTATA CĂ AM UN DREPT DE SUPERFICIE

asupra terenului proprietatea pârâtului, în suprafaţă de_, situat în_având următoarele vecinătăţi:_, pe care am construit (sau am plantat)_.

Motivele acţiunii:

În fapt, (se prezintă date privind condiţiile în care s-a efectuat construcţia sau plantaţia).

În drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 492 C. civ.
Dovada acţiunii o fac cu interogatoriul pârâtului, cu acte, martori, expertiză tehnică.

Depun acţiunea în dublu exemplar.

Anexez chitanţa de plată a taxei de timbru în valoare de_lei şi timbru judiciar în valoare de_lei. I

Data__

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL__

Explicaţii teoretice

ACŢIUNEA ÎN SUPERFICIE

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

In dreptul civil nu găsim o reglementare expresă a dreptului la superficie. Cu toate acestea, confirmarea existenţei acestui drept o găsim în dispoziţiile art. 492 C. civ., care prevede: „Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contră

In literatura juridică şi în jurisprudenţă găsim un punct de vedere unitar în sensul recunoaşterii dreptului de superficie ca un drept real, pe care îl dobândeşte o persoană numită superficiar asupra unor construcţii sau plantaţii pe care le-a făcut pe terenul unei alte persoane.
Superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă, care se naşte fie în temeiul legii, fie în baza unei înţelegeri între proprietarul terenului şi cel care construieşte sau plantează pe terenul unei alte persoane.

La dreptul de superficie se referă şi dispoziţiile art. 494 C. civ. care reglementează modul în care trebuie rezolvat un litigiu ivit între cel care a construit sau a plantat pe terenul unei alte persoane, dispoziţii care prevăd:

1) Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

2) Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

3) Dacă proprietarul vrea să păstreze pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator să plătească valoarea materialelor şi preţul muncii, fară ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul, sau să înapoieze valoarea materialelor şi preţul muncii, sau să plătească o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.

1. CALITATEA DE RECLAMANT ŞI DE PÂRÂT. Acţiunea poate fi introdusă numai de titularul dreptului de superficie şi numai împotriva proprietarului terenului pe care a edificat construcţia sau plantaţia.

2. Dovada dreptului real de superficie şi competenţa instanţei.

Dovada acţiunii, a dreptului real de superficie se poate face prin orice mijloc de probă: interogatoriul, înscrisuri, martori, expertize, cercetare la faţa locului etc.

Instanţa competenţă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află situat imobilul pe care au fost edificate construcţiile sau plantaţiile de către reclamant.